fresh good minimal

freshgoodminimal.ro

2008-06-20T14:11:00.007+03:00

De astazi inainte, minimalul se vede mai bine, arata mai bine, le zice mai bine. Mi se alatura colegul de-dans, pentru ca minimalul proaspat si bun a fost intotdeauna de dans.

Ne gasiti aici

2008-05-30T15:53:00.000+03:00

Gojira - DJ, rocker sau rastaman?

2008-05-26T20:08:00.005+03:00

Poza asta am gasit-o pe My space-ul lui Gojira

- What is going on man?
- Just chillin maaaaaaaan.
- Cand si unde e facuta poza?
- In februarie anul asta. Eram la carnavalul de la Venetia, ala marili. Luase Florian de la Shukar o peruca si am arestat-o.
- Cat a dat pe ea?
- 8 euro.
- Care au fost reactiile?
- Vasile a pus mana pe aparat si a tras poza. S-a ras nitel lumea si m-au trimis asa la supermarket sa le iau tigari si bere. O bere sinistra la 0.75.
- Te-ai gandit vreodata sa-ti faci raste?
- Acum cativa ani, dar mi s-a innodat parul la spate si a facut un cocolos mare pe care a trebuit sa-l tai.
- Nu te pieptanai?
- Nu, ca sunt cret. Ma spalam, balsam si ma uscam cuminte.
- Mai ai peruca?
- Nu era a mea, am alta de rocker, ca a lui Twisted Sister (poza aici). Este recuzita de la Happy Fish.
- Ai fost rocker?
- Claaaaaaaaaaaaaaar
- Cand te-ai lasat?
- Nu m-am lasat.
- Esti un DJ rocker?
- Daaaaaa.
- Cum se manisfesta?
- Injur lumea pa strada, il venerez pe satana.

Let’s Spam tonight!

2008-05-21T16:29:00.005+03:00

Te tot miri ca in regulamentul Creamfields Romania scrie ca nu ai voie sa intri cu sacose in perimetrul festivalului. Intre timp insa, ai avut o revelatie. Asisti la modelarea unei noi specii de clubber. Dupa cocalarul electronic pe cale de disparitie si proaspata invazie a pokemonilor, se contureaza sacosharul de party.

Sacosarul de party s-a nascut din cauza sponsorului!

Fete frumoase ii zambesc inca de la intrare: “Fumatul e gratis. Luati si o bricheta”. Sacosharul ia pachetul, ia si bricheta frumos ambalata intr-un servetel si o punga de plastic. O desface curios si studiaza cadoul primit. Entuziasmat de nou si de gratis, pe parcursul noptii va strange un cartus, sa ii ajunga pana la urmatorul party, cand va iesi sa-si faca din nou provizii. Alaturi de tigari, depoziteaza vreo trei flyere, bune de filtre, de pe care afla ultimele oferte de telefonie mobila. Poate cu ocazia petrecerii se hotaraste sa-si schimbe abonamentul! Primeste si o revista, pe care nu are timp sa o citeasca acum, nu e lumina, nici loc si este imbrancit. O pune insa in sacosa. Pentru ca, mai nou, la petreceri ti se dau sacose, clasicele traiste cu sireturi care te taie pe spate! Ca sa duci acasa!

Ceea ce nu se depoziteaza in sacose, se arunca pe jos. Sacosharul nu mai danseaza pe ring, precum clubberul. El danseaza pe o noua podea, formata din gunoaie, pentru ca, in Romania 08, la petreceri, nu exista cosuri de gunoi! La picioarele lui colcaie fara intrerupere, grabite si haotice, stegulete si flyere imbibate in bere, reviste calcate in picioare si ajunse acum in derizoriu, sticle, pet-uri si pahare din plastic goale, prin care intrezaresti multe mucuri de tigari, caci fumatul e gratis. Numai clasicele mese Red Bull tin loc de cosuri de gunoi si ajung pana la orele diminetii, mormane de mizerie.

De ce nu i se ofera sacosharului, la party, Domestos? O hostessa zambitoare sa-i intinda o sticla, la intrare, cand soseste, nu cand pleaca, sa o puna in sacosa, sa danseze cu ea, sa fie fericit, ca e branduit. La toaleta sa ii ofere o fata sapun. Nu unul, ci doua, primul sa-l foloseasca pe loc, in timp ce ea se uita la el, al doilea sa-l vare in sacosa, sa-l ia acasa cu el. Daca miroase sapunul, sa primeasca ceva surpriza! Daca nu vrea sapunul, sa-l arunce pe jos, sa ajunga in wc patinand. E murdar la WC? Nu-i nimic, are Domestos. N-are manusi? E libera piata! Puteti accepta ca sponsor, un brand de manusi de cauciuc. De ce nu se branduieste hartia igienica? N-ar mai fi lipsa, ar fi din belsug, iar pe jos n-ar mai fi apa, caci ar fi hartia, care sa absoarba. De ce nu i se da sacoharului, la bar, un desfacator de sticle? Astfel, barmanul ar petrece mai putin timp cu fiecare client si ar fi mai eficient. Cum de nu s-a gandit nimeni pana acum sa ofere tricouri de schimb, ca doar transpiratii sunt targetul! Sau macar un antiperspirant de buzunar. De ce nu se da strugurel? Dar Tampax? De ce nu se dau vitamine? De ce nu se da un magneziu, acolo? Doar candva s-a dat Entran! Deci se poate!

Ai asociat mereu spamul cu ceva virtual. Chiar si cand il iei din cutia postala, il arunci in secunda doi la gunoi si nu il simti ca exista. Te-a sufocat insa spamul real, concret, de la unele petreceri. Te-a inconjurat din toate partile, vine dupa tine, ti se agata in pantofi, ti se infige in ochi si in creier fara voia ta. Este atat de mult, incat te axfisiaza. Si n-ai nici o scapare, decat sa te transformi, mai ales mental, intr-un sacoshar. Astfel, sponsorul e fericit ca isi extinde comunicarea si dupa eveniment, sacosharul este multumit ca plateste intrarea mult, dar strange ceva de banii astia, nu pleaca inapoi cu urechile infundate si mana in fund.

Clubberul a fost transformat in sacoshar cand produsul, prezent pana atunci la petreceri prin bannere si proiectii, a devenit palpabil. N-ai nimic cu BTL-ul, prezenta obiectelor promotionale la party are menirea sa absoarba consumatorul cand este relaxat. Pus pe distractie, clubberul isi va concentra atentia si asupra produsului, ceea ce in viata de zi cu zi nu face. Insa, produsul trebuie targetat! Adica: nu se dau la club 2000 de reviste ca sa formeze o noua podea, nu se dau 3000 de stegulete si alte 2000 de flyere cu telefoane mobile. Si mai ales, nu se dau sacose! Chiar nu se dau. Pe langa senzatia de axfisiere mentala, poate lua totul foc in orice clipa. In plus, este prea mult plastic! Pana acum, numai Peroni a reusit sa ofere un cadou destept, o lentila caleidoscop, care deformeaza imaginile atunci cand te uiti prin ea. Este branuita, e super cool, chiar daca nu e utila si o iei acasa fara sa o pui in sacosa.
Aveti grija, nu dati pixuri, ca nu se stie pe mana cui ajung!

Creamfields, ca o crema in castron

2008-05-19T10:15:00.009+03:00

Daca nu iti place Liberty Parade, cu siguranta sosirea festivalului Creamfields, din Anglia, in Romania, in august, nu iti gadila nicio emotie. Cu atat mai putin line-up-ul, care nici macar nu merita mentionat. N-o sa credeti insa, cine aduce Creamfields la noi in tara: catareata de muzica populara Maria Dragomiroiu si sotul ei, Bebe Mihu, prin DNB Records! Hop si-asa! Ceea ce straneste insa emotii este regulamentul festivalului, care dospeste de sfaturi ce te zguduie de ras si norme care te pun pe fuga. Cel putin, formularea lor totalitarista, totalitarista.

Restul articolului, pe chestionabil.ro

published in Timeout

Berlin la Constanta

2008-05-15T12:45:00.005+03:00

http://www.clubberlin.blogspot.com

Am avut de curand surpriza sa descopar ca barul unde mi-am scris temele, patru ani de liceu si unde am umplut un caiet studentesc cu jocuri de Wist, s-a transformat acum in clubul perfect pentru underground. Se afla in Constanta, se numeste Berlin, s-a deschis anul acesta, in februarie. Cum cobori inspre Piata Ovidiu, este la subsolul hotelului fostului Birou de Turism pentru Tieneret care, desi are alt proprietar decat inainte de ‘89, el tot BTT se numeste. Arata foarte bine, nu e glam, nu-i nici trashy, este pur si simplu cool.

Este decorat minimal, peretii sunt placati cu dreptunghiuri din piele alba si neagra, care formeaza spirale sau coduri de bare. Ca sa ajungi la toaleta, urci niste scari, treci prin receptie, saluti daca vrei receptionera turcoaica si de-abia apoi ajungi a baie, unde te intampina, ca pe vremuri, o masa cu fata de masa, cu o vaza pe fata de masa si o margareta in vaza. Preturile sunt mici, mici, mici, 4 lei berea.

Ce este insa cu adevarat cool e ca poti veni aici cu grupul tau de prieteni si cu prietenii lor, printre care poate se afla si un DJ si va puteti distra departe de populatia si line-up-ul din La Mania, Kristal sau Gossip Mamaia. Fara a plati chirie, numai cu o consumatie obligatorie de 30 de lei de persoana, ai parte de undergound pe litoral. Doritorii de petreceri sa-l sune din timp pe Mircea, la 0766 484 948 sau sa-i tasteze aici: mircea.boulean@gmail.com.

Sexul in arta si Modelu' ca model

2008-05-13T00:40:00.010+03:00

Vineri, 15 februarie, intr-un apartament urias din studiourile Buftea, unde cateodata Sarbu il cazeaza pe Copola, a avut loc “The Immaculate Intercourse”, un shooting pentru revista Omagiu, realizat de Camil Dumitrescu, cu focus pe The Model.

photos by Camil Dumitrescu

CAMIL

- De ce “The Immaculate Intercourse"?
- N-am gasit alta rima. Purisme...
- De ce este Modelu potrivit pentru o relatie sexuala imaculata?
- Pentru ca este o personalitate de o puritate exemplara.
- Ce anume din personalitatea lui este exemplar?
- Modelul este propriul sau exemplu. De aici autoreflexivitatea, ca stare de fapt...OMG, ce am zis! Mai concret, Modelul are niste maniere exemplare.

MODELU'

- Cum se impaca modelul din muzica cu modelul din fashion?
- Excelent! Ambii sunt narcisisti, exhibitionisti si interesati de energia sexuala a abdomenului, care vine cu snare-ul de elektro, la a doua bataie.
- Care a fost tema shootingului?
- Sex, so they have said. Anyways, I only saw a titty shape, no nipples even.
- Nici macar un sfarc?
- Nimic domnule, am plecat foarte dezamagit.

CAMIL

- Modelu sustine that he didn’t see any nipples. E adevarat?
- Chit ca a vazut sau nu, Modelul este un gentilom. Plus ca, intr-un atare context, ce mai conteaza un titty in sus sau in jos?

MODELU'

- Cine e clubberul ninja?
- Nu e un clubber. Nu toata lumea e clubber. Nu e nici ninja. Este un personaj misterios, care prin misterul sau (isi) da putere.

CAMIL

- Cine e clubberul ninja?
- Esti rasista. Este Chris, un baiat din Chitila, vecin cu ERPS, gipsy erps…

MODELU'

- Cine te-a imbracat?
- Morrigan. Ea face marea parte a toaletelor mele, inclusiv cea rococo de la Gigolo Night. Este o foarte buna prietena, cu care ma stiu de 8 ani.
- Cine te-a frezat?
- The Model l-a frezat pe The Model prin mana lui Fane, frizerul cel mai tare din Crangasi!
- Cat costa tunsul la Fane?
- 2 euro, poate mai putin.
- Ai o freza de 2 euro?
- Taiatul parului frezei mele costa in acea zona a Bucurestiului mai putin de 2 euro. Freza mea costa vreo 200 de euro, in Dorobanti. Pura geografie economica.

- Ce iti soptea fata la ureche?
- Niste aer cald. Era foarte placut.
- Te gadila?
- Nu simteam gadilare.
- Cum ti-a spus fotograful sa stai?
- Camil avea o idee cam cum se desfasoara treaba. Mi-a ales un loc, in rest pose-ul il aleg singur in mare parte. E o anume stare la care subscrii si in care intri.
- La ce stare ai subscris atunci?
- De incremenire.

- Cum se raporteaza celelalte personaje la tine?
- Viziunea ii apartine in intregime lui Camil. Eu sunt un biet model.

CAMIL
- Cum se raporteaza celelalte personaje la el?
- Tine de hazard. Ce se intampla acolo e ca o ruleta ruseasca. Exista o sansa de unu la sase sa vedem si sange.

photos by Camil Dumitrescu

MODELU'

- Ai vrut sa intrii in cada?
- Crede-ma, s-au intamplat multe chestii ciudata la shootingul asta. Eu de obicei, nu am putere sa tin atata amar de lapte in mana. Erau multi litri acolo, trei, patru, iar in vana nu mai zic. Daca ar fi avut laptele vreo 15 grade in plus, nu as fi evitat sa intru, dupa ce terminam treaba.
- Tu esti argatul care mentine temperatura laptelui?
- Ai sa razi, dar m-am ocupat personal de incalzirea pungilor de lapte sub jetul de apa calda. Evident ca, la cumparare era luat din frigider.

CAMIL

- Cum s-a comportat Modelu la shooting?
- A fost punctual, serios, eficient, ca intotdeauna. Ne-a ajutat sa aducem laptele la temperatura corpului uman, intr-o chiuveta de sapte stele, in susurul molcom al unui jet de apa calda. O solutie aparent simpla, dar care s-a dovedit a fi salvatoare, avand in vedere ca ne confruntam cu asa o problema complexa.
- Cati litri de lapte a incalzit?
- Cred ca au fost vreo 20, o solutie lejera fata de ceea ce ne-a sugerat cineva in prima instanta, si anume sa folosim vinarom. Ar fi putut fi dramatic.

photos by Camil Dumitrescu

CAMIL

- Modelu este vizibil emotionat. Asa i-ai spus sa para?
- Actul artistic fara emotie e ca ... fara ..., nu? A fost poate emotionat, dar nu coplesit.

MODELU

- Esti vizibil emotionat. De ce?
- Eram paralizat ca sa nu cad in cada cu lapte. Cine stie ce mi s-ar fi putut intampla?

CAMIL

- Ce se afla in sticla?
- LORGEAN, dar unul esentializat. Un lorgean esentializat. In nici un caz Campari.
- Ce iti face Lorgeanul?
- Inlocuieste o bautura mai proasta. Poate Campari, poate altceva. Am zis oare Campari? Eu cred ca era o bautura mai proasta si atat, cu siguranta cu un sens al marketingului discutabil.
- Ce s-a intamplat de fapt?
- Asta era un proiect pentru care trebuia asigurat din start un buget marisor. Prin urmare, s-a cautat un client care sa se asocieze cu imaginile noastre, astfel incat noi sa avem bani suficienti pentru productie. Am avut pe set o vizita de vreo patru ore a doua domnisoare care cu onor reprezinta interesele marcii in tara noastra. Au stat, s-au distrat, ne-au aratat cum se pune corect portocala la stanga, cuburile de gheata in configuratie corecta etc. O saptamana mai tarziu a sosit la redactia Omagiu un e-mail care, pe scurt, spunea ca, Campari nu mai doreste, brusc, sa se asocieze cu proiectul nostru. Iar mailul se termina chiar asa: "Te rog frumos sa scoti sticla si paharele, cu ajutorul Photoshop-ului din poze si imi cer scuze daca am provocat unele neplaceri". Profi.
- Nu s-a baut Campari la fata locului?
- Modelul nu bea alcool, iar el este un adevarat trensetter.

Razmerita la B52

2008-05-09T12:23:00.007+03:00

Ieri seara, in B52, Shake Sauvage si Cosmiq Microbiq se miscau de zor la laptop si la playere. Le lipsea microfonul si m-am ofticat, pentru ca ei sunt singura voce din muzica electronica pe care o accept. Aproape ca tanjesc. Shake Sauvage a renuntat la muzica bip ba pa lu la si punea minimal (later edit: "Nu puneam frate minimal, cel mult o piesa"). Mi-a spus insa ca, in seara asta, la Embryo, se va intoarce in anii ’70. Era gol. Cativa stateau pe canapelele din piele, de parca ar stain limuzina, beau, vorbeau, beau, vorbeau. Ieftin la B52, sa tot bei si sa vorbesti. Printre franturi, il auzeam pe de dans cum se converseaza cu un inalt. “Asteptarea, asta este esenta minimalului. Mie asta imi place (…) asteptarea, asteptarea!”, spunea de dans. “Dar eu am un reflex de care nu pot sa scap”, explica inaltul. Dupa care muzica le-a inghitit cuvintele si n-am mai prins de la de dans decat ca “este o revolutie!”. Ritmul creste, piesa este buna, lumea fluiera un pic, iar tradintionalul “Bine Pagal!“ se transforma, undeva in spate, in “Libertate pentru Internullo!”. Mai pleaca niste oameni, parca suntem tot zece. Nota zece.

In iunie, mergem la Sonar

2008-05-07T12:41:00.012+03:00

Între 19 şi 21 iunie, în Barcelona, explodează a 15-a ediţie a festivalului de muzică electronică Sonar. Iar dacă vrei să ajungi, trebuie să-ţi faci planul de pe acum. Nu vrei să rămâi pe afară cu cazarea, pentru că la acest festival se strâng 80.000 de sonariști, din toate colţurile lumii. Închiriază un apartament în Barcelona, printr-o agenţie imobiliară. Cu cât sunteţi mai mulţi, cu atât mai ieftin. Festivalul nu oferă zonă de camping, pentru că este unul urban, invadat de tehnologie, artă contemporană şi multimedia. În primă zi, stai la o coadă imensă, ca să-ţi ridici biletele.

pics by dreamferry & de-dans

Sonar by Day se întâmplă la MACBA, muzeul nostru de artă contemporană. Aici ai două scene afară şi două în clădire, party-uri organizate de diverse brand-uri, concerte la subsol, lounge la etajul unu şi dans în curte. În trei zile, vei putea asculta aproape 30 de artişti. Te poţi pierde la târgul de muzică, unde fac prezenţa în jur de 100 de labeluri şi de unde poţi pleca cu o colecţie impresionantă de stikere, cu tricouri cu super design, la 15 euro şi reviste de tot felul. Ce te va da însă pe spate va fi Sonar Matrica, o galerie unde se întâmplă artă - instalaţii multimedia. Este costisitor să bei ceva înăuntru. 250 de mililitri de bere costă trei euro, iar apa e la fel de scumpă. Cumpără-ţi bere din afara ariei festivalului, de la pakistanezi. Costă un euro cutia, este proastă şi îşi face treaba. Nu te lăsa intimidat de sloganurile antisonar afişate pe clădirile din jur de rezidenţii conservatoristi, dornici de linişte.

de-dans, later edit: "vezi ca a treia poza nu e de la sonar, e de la alta petrecere. bine, nu cred ca o sa-si dea cineva seama".

Petrecerea se încheie la opt, noua seara, dar la ora sapte începe Sonar by Night, aşa că va trebui să alegi unde vrei să fii. Se ţine la jumătate de oră de Barcelona, în trei hale imense, legate între ele printr-o curte interioară cât jumătate de cartier, unde se află cea de-a patra scenă. Aici ajungi cu autobuzele puse la dispoziţie de organizatori, care vin în continuu, dar tu tot vei sta la coadă 30 de minute. Intrarea în hale este mărginită de tarabe pe care stau tolănite, la vânzare, saralii şi grame de haș, dar şi, surpriză, grătare fumegânde de pe care poţi cumpăra cârnaţi. De la aceeaşi comercianţi îţi iei şi bere. Nu poţi intra cu ea înăuntru, dar vei ieşi mereu s-o bei afară, între turele de la o scenă la alta, cu ochii în line-up, frustrat că au loc patru act-uri în aceaşi timp, iar tu nu poţi vedea decât unul. Fă-ţi o listă de prioități. Numai aşa te poţi întoarce în ţara pe deplin satisfăcut şi fără regrete că, vorba aia, ai ars-o bezmetic.

Pentru a-ţi potoli foamea, ai la dispoziţie tarabele indienilor, chinezilor, arabilor, vegetarienilor sau dubioșilor cârnaţi de la club. Îţi poţi potoli setea şi te poţi chillui în zecile de baruri. Dacă te simţ rău, există punct sanitar. Toaleta însă, se plăteşte 50 de cenţi. Nimic nu e gratis. Dacă ai bani de cheltuiala, vizitează magazinele şi tarabele cu suveniruri şi cumpără-ţi orice cu logul Sonar pe el. Petrecerea se încheie la opt dimineaţa şi nu trece nici măcar un minut peste această oră. Forţele de ordine au grijă ca 30 de minute mai târziu să nu mai fie picior de sonarist pe tărâmul festivalului. La ieşire însă, ieşi doldora de flyere, care te îndeamnă către un after hours. Iar dacă alegi inteligent, poţi ajunge pe acoperişul unei clădiri, unde mintea zboară, iar sufletul conduce dinaintea ei.

Verifică line-up-ul Sonar pe www.sonar.es. Un bilet costă 170 de euro pe trei zile dar îţi poţi cumpăra doar pentru o singură zi.

published in FHM

Polidependenta de poliflore

2008-05-06T13:07:00.007+03:00

- In orice oras din lume te duci, trebuie sa bei un pahar de apa de la robinet, ca simti vibe-ul
- Cand te duci la Ada Milea la concert, trebuie sa fii una cu folcul.

- Cand are gig-uri in provincie, Vali Barbulescu se duce cu masina lui si taxeaza 11 mii pe kilometru.
- Vali Barbulescu e mai ieftin ca un taxi.

- Ai grija cu sunetul.
- Ce bine suna asta.

- Am putea sa mergem la Magda…
- Pai deja ne e somn, de ce sa mergem la Magda?

- Unde esti, acasa? Ce tare!
- Unde esti, la munca? Ce nebunie!

- Sunt pe interes, nu ma dau la tine.
- A ajuns si my space-ul asta…
- Aici, toti suntem cinelle.
- Si brichetele incep sa semene a Ipod.
- Robot analog
- Mar ma de-aici!
- Scuipa ce ai in palma.
- Daca fluieri in capacul de la Olynth iti simti ciocanelul din ureche.
- Goblenul este retro pixel art.

- Oamenii intra in deep-uri
- Iesiri monosilabice
- Nu stia lupte, se batea manual
- Toti bloggerii sunt antiblogeri
- Nicu Alifantis, Nicu Alifantis
- Rastamon = un rastaman cu pantaloni de pokemon
- Hernie de vinyl - in general, toti djii sufera de asta

published in Time Out

Dan Deacon, super cafeinizat

2008-04-30T11:04:00.007+03:00

Ceva a revoltat in tine entuziasmul de primavara. In loc sa fie calm, melancolic si visator, demn de pastelurile proaspat inflorite, il simti ca o bila de energie in gat. Iti arde esofagul si te face sa tipi. Poate s-a intepenit in tine “anarhia” din jurul summit-ului sau poate te-a starnit Dat Politics, la Rokolectiv, cert este ca americanul Dan Deacon, artisul rotund, cu rame rosii, lipite cu scotch, ti-a asediat in viteaza creierul, precum un soldat electronic, cu mii de beat-uri impulsive. Vrei sa dansezi, sa te zbati si sa faci zgomot.

In muzica lui, totul pare absurd, mult prea rapid ca sa fie real, mult prea constant in viteza ca sa nu existe. O frenezie de loop-uri construieste ritmul intr-o impetuozitate nervoasa de sunete abstracte care te transforma in dans spasmodic. Este o hiperactivitate sonora care da aspectul, atat tie, cat si lui, unui maniac post punk. Universul nu mai are nici un inteles, asa ca, de ce sa nu-ti faci de cap atata timp cat isteria se revarsa din boxe? Sa fie noise, in supra doze!

Cand face live, americanul pare sa fie preocupat doar de ce suna bine pe moment (!). Muzica da navala peste tine cu tempouri care iti intepenesc mintea si isi lasa amprenta. Iti place sau nu. Cale de mijloc nu cred ca exista. Muza lui este influentata de new rave, punk rock si pop, de muzica din Looney Tunes si The Simpsons. Peste toate, domneste improvizatia si spectacolul. “As putea provoca audienta la o discutie, as putea spune ceva ridicol, cum ar fi cateva numaratori inverse elaborate si fara sens, poate le cer sa stea in cerc, pentru un concurs de dans. Dar, de la noapte la noapte se schimba atat de multe, asa ca niciodata nu stii”, spune artistul. In timpul show-urilor, Dan Deacon implica audienta in spectacol, intr-un mod atat de banal si de copilaresc, incat toata lumea ii face jocul cu un entuziasm salbatic.

“Cand cantati, uitati-va la copacii de acolo si amintiti-va ca la un momentdat totul era acoperit de acesti pomi frumosi, dar acum, in locul lor se afla un centru studentesc super modern. Asa ca priviti acesti copaci, intindeti mainile la cer si cantati cu veneratie pentru acesti pini preaputernici, care cresc pana la cer”, si toata lumea ridica mainile si canta odata cu el. “Cantati la tipul ala in tricou negru”, adauga Deacon dupa cateva versuri. “Cred ca am acest talent de la mama mea. Ea reusea mereu sa convinga oamenii sa faca lucruri pe care de fapt nu le-ar face”, explica artistul.

Cand era copil, a cantat la trombon. Pe la 13 ani a primit un calculator Compact, care venea impreuna cu un mic soft. Acesta i-a permis sa urce muzica si sa priveasca sunetele, sa asculte si sa reasculte, pana iesea exact ceea ce trebuie. “M-am indragostit de soundul pe care nu il puteai canta la instrumente, care exista doar in calculator”, explica Deacon. Mai tarziu, a studiat compozitie electro-acustica la New York si s-a mutat impreuna cu sase prieteni, in orasul port, Baltimore. Au format Wham City, un grup de muzicieni si performeri care organizeaza petreceri si concerte cu artisti pe care ii cunosc personal sau prin prieteni. Nu scot profit din asta. Au unul, doua spectacole pe luna, cateodata in locatii predestinate, altadata in case, depozite, alei sau parcuri. Baltimore nu are locatii pentru astfel de evenimente, asa ca totul se intampla ilegal, in aceste locuri. “Problema este ca scena a crescut prea mult si au aparut toate aceste legi ciudate in privinta rave-urilor. Daca te prind ca faci o “petrecere”, iti dau o amenda, daca faci un “rave” poti sta la puscarie 20 de ani, pentru ca favorzezi consumul de droguri care apare in astfel de imprejurari!”.

In prezent, spune despre el ca este “compozitor de live” sau “compozitor si interpret”. “Termenul de solist nu mi se potriveste. Desi cant intr-un fel, nu sunt cantaret. Cred ca sunt muzician, dar nu dau atentia cuvenita acestui aspect”, recunoaste Deacon. “Cand am inceput sa pun show-uri in scena, am fost indemnat de dorinta de a face live. Majoritatea lucrurilor erau inregistrate, de fapt toate, fara vocale, asa ca dadeam aceste reprezentatii stranii, in care alegeam oameni din public si ii puneam sa zica lucruri ciudate. Dar m-am simtit ca si cum faceam regia pentru o piesa de teatru dubioasa, asa ca mi-am cumparat niste pedale, am gasit doua generatoare de semnal in gunoi si am inceput sa fac tot acest zumzet neobisnuit. Asta m-a plictisit la culme. Am incercat sa le imbin pe amandoua: interactiunea cu audienta si ceva chestii preinregistrate, cu focus pe procesarea efectelor vocale, codarea cuvintelor si distorsionarea undelor de sunet, deja patrate".

Dan Deacon isi instaleaza set-up-ul de live in mijlocul ringului si lasa isteria sa se prevaleasca asupra lui, la propriu. Tipa si se zbate alaturi de publicul pe care il scoate din minti. “Cand am inceput, majoritatea seturilor pe care le faceam nu aveau parte de o scena. Asa ca m-am obisnuit ca oamenii sa stea chiar in jurul meu, iar mai tarziu, cand am avut parte de scena, pur si simplu m-am simtit inconfortabil, ciudat, oamenii nu mai dansau atat de isteric, asa ca am facut din asta o regula”. Set up-ul sau de live este ca un instrument format din mai multe parti: un procesor de voce, generatorul de unde de sunet, un ring modulator si clapele. Toate sunt lipite de masa cu scotch de culori diferite si nici una dintre ele nu este modificata in vreun fel. Un craniu transformat in stroboscop tine loc de proiectii. Deacon le ofera oamenilor foi de hartie cu versurile pieselor, majoritatea suprarealiste sau copilaresti, depinde de piesa, ca sa cante cu totii. Unele versuri le scrie dupa ce compune muzica, altele le face in timp ce o compune, unele au sens, altele sunt doar pe baza de fonetica, doar vocale si consoane. In piesele sale se aud animale, pentru ca “pur si simplu imi place cum suna, nu ma gandesc la definitia cuvantului”.

Wooody Wooodpecker

Prima piesa de pe ultimul sau album, The Spiderman of the Rings, scos anul trecut, la Carpark Records, “Wooody Wooodpecker" contine rasul convulsiv al personajului animat, in loop, distorsionat, un sfarait de sitetizator in crescendo, note intepatoare, percutii mecanice care ajung pana acolo unde tendoanele unui om s-ar putea rupe. Este ca si cum Deacon te-a blocat undeva intre “iritant” si “captivant” si nu are nici un stres sa repare ce a facut. In piese distingi si gabba techno, si happy hardcore. Artistul arunca cu rock noise in pop! “Cred ca pop-ul este foarte important. Este foarte ciudat insa, cum multi oameni spun ca albumul meu nici macar nu este muzica. La inceput faceam foarte multe seturi de astfel de noise, asa ca pentru tipii cu noise- ul eram tipul fascinat de pop, iar pentru cei cu pop-ul eram tipul obsedat de zgomot”, explica Deacon.

Wham City

Piesa de rezistenta a albumului este “Wham City”, muzica dedicata grupului sau de prieteni din Baltimore si orasului care l-a umplut de energie, precum pe detroitieni, Detroitul. Piesa contine tot felul de beaturi hipnotice, sintetizatoarele Kraftwerk, ciocanele lui Steve Reich si clapele lui Terry Riley. Te duce insa cu gandul si la Muppet Show, pentru ca, desi este epic si plateste tribut compozitorilor pe care i-a invatat in scoala, nu rezista indemnului de a se juca cu copilul din tine. “Am intalnit oameni care au pus aceasta muzica copiiilor. Unora le-a placut foarte mult, altora li s-a parut doar zgomot, ceea ce cred eu ca e bine. Imi doresc sa fac muzica care sa placa oamenilor care nu au notiuni preconcepute. Adica preferintele lor nu se bazeaza pe “imi place asta pentru ca lui cutare ii place asta” sau “nu-mi place asta pentru ca cutare nu asculta asta”, intelegi ce vreau sa spun? Incerc sa scriu muzica care, intrinsec, sa placa sau sa nu placa, in functie de ceea ce muzica in sine a fost, decat in functie de nu stiu ce trend, in caz ca face sens ce spun”, incearca Deacon sa-si explice soundul.

Ping-pong cu de-dans,

de unde luati ultimul album Dan Deacon – The Spiderman of The Rings

Downlodeaza aici, trecutul artistului

surse: aici si aici

Asculta maine, www.cubecast.net

2008-04-25T17:32:00.004+03:00

http://www.myspace.com/collinsvibe

vineri / 26 aprilie / 19:00 / Cubecast

DJ Optick si viata la +5

2008-04-24T19:08:00.008+03:00

- Ce inseamna sa porti ochelari in muzica?
- Insemana ca ai probleme cu vederea.
- De cat timp porti ochelari?
- Nici nu se inventasera cand as fi avut de fapt nevoie. De la varsta de doi ani. Cred ca e o varsta decenta.
- Pe masura ce ai crescut s-au transformat in fashion sau tzine de vedere clara 100%?
- Dimpotriva, mi-au atras numai batjocura din cauza copiilor lipsiti de educatie elementara, drept care am devenit imun, iar acum, la batranete, ii consider un atu. Si da, sunt legati implicit de vedere...La +5 vezi lucrurile foarte bine!

- Ce cuvinte de batjocura iti spuneau copiii?
- Paganel, Bogdan borcan. Paganel este un personaj din cartile lui Jules Verne.
Purta niste ochelari haiosi care acum costa vreo 250 de euro daca vrei modelul respectiv, deci era o fitza.
- Si tu ce le raspundeai copiiilor?
- Ii felicitam ca au ales sa vada filmul, insted of the book.
- Acum mai face cineva misto de tine?
- Nu, acum insa, ma confunda lumea cu Avi de la Activ, care si el poarta ochelari asemanatori ca forma. Mi-au venit insa cei comandati in urma cu doua luni, Vintage, iar cu viitoarea fata de tocilar sigur nu ma va mai confunda nimeni.
- Semeni cu Avi, de la Activ?
- Semanam, dar nu rasarim.

- Mai ai ochelarii de cand erai mic?
- Nu, nici macar o pereche. Oricum, ii schimbam o data pe luna. Se spargeau foarte des ca de, eram si eu un mic zvapaiat.
- Cum aratau?
- Erau rotunzi, maro si naspa.
- I-ai spart vreodata?
- La greu, foarte des, aproape lunar. Ba eu eram de vina, ba alti copii la joaca. Acum nu ii mai sparg, ma plictisesc de ei.
- Ce faceai cand ii spargeai, cum ajungeai acasa?
- Nu e asa de grav. Daca ii dau jos inca mai pot conduce, citi, mixa, saruta etc..
- Te certau ai tai?
- Si mama poarta ochelari si au fost intelegatori.
- Unde i-ai pierdut ultima data?
- La o betie de ziua mea, acum patru ani, pe drumul spre Cluj, in momentul in care ma confesam unui copac. Erau niste rate acolo si aveam treaba cu ele.
- Ti-au cazut de la ochi?
- Cred ca se ingrozisera de ce au vazut si au decis sa ma paraseasca.

- Cat investesti in ochelari?
- De vreun an de zile ....too much!
- Cate perechi ai?
- Cred ca sunt vreo 6. Am o colectie de lupe impresionanta, trebuie sa recunosc.
- Care este diferenta intre ei?
- Difera marca, culoarea, forma – tot. Sunt cu totii din filme diferite. Ca intre ceasurile de diferite marci. Daca ma uit la ele fara ochelari insa, s-ar putea sa nu observ prea mari diferente.
- In functie de ce iti alegi ramele?
- De imbracaminte si de stare.
- Ai niste ochelari pe care ii porti cand esti nervos?
- Ochelarii nu au nici o legatura cu sentimentele, emotiile.
- !

- Ce importanta are brandul in viata ta?
- Nici una, dar sunt innebunit dupa ochelarii Tom Ford. Imi place colectia Vintage, m-am fixat pe ideea asta.
- De ce nu porti lentile de contact?
- Am incercat. Cred ca sunt mai reticent din punctul asta de vedere. Unele ma jeneaza si nu cred ca am gasit modelul corespunzator. Sau poate ca, pur si simplu nu imi place felul in care trebuie puse. Fetelor, sunteti niste masochiste!
- Ti-ar placea sa ai ochi albastri?
- Are mama, deci copiii mei au sanse mari. Vor avea, adica… gen, ma intelegi tu.
- Unde iti lasi ochelarii noaptea, cand dormi?
- In patul lor, pe noptiera. Le place maxim acolo, sub veioza, se simt ca in incubator.
- Toti cei 6 ochelari stau pe noptiera?
- Nu sunt maniac. Stau pe un raft banal, toti la un loc. Imi place sa fiu ordonat. Ca de altfel si cu ceasurile.
- Unde e raftul?
- In living. De ce ma intrebi, vrei sa-mi pradezi colectia de ochelari?
- Cate ceasuri ai?
- Vreo 6. Le tin tot in zona ochelarilor.
- La vedere?
- Nu.
- Cu ce ii stergi? Ai solutie cu fas?
- Solutia cu fas e pentru neexperimentati. Exista metode mult mai rapide si mai eficiente, ca de exemplu un tricou cu un material adecvat. Iata inca un motiv foarte bun de altfel, de a-mi alege imbracamintea. Cand cumpar un tricou, ma intreb daca merge sa sterg cu el ochelarii sau CD-urile, la club. Adevarul e ca imi cumpar odata la doua saptmani o carpa pentru sters lentilele, altfel se zgarie.

- Aceasta este ultima pereche de ochelari pe care mi-am comandat-o.
- Aduci cu Brad Pitt?
- Nu.
- Brad Pitt aduce cu tine?
- Ma rog, cred ca si-ar dori sa lucreze la Radio 21.
- Cum iti place de tine mai mult, cu sau fara ochelari?
- Fac parte din mine. Nu ii consider un accesoriu. E ca si cum ai avea o mana in plus si asa ar fi normal.

- Majoritatea pupitrelor nu au lumina, mai ales in afara Bucurestiului. Cat iti este de dificil sa mixezi in timpul seturilor?
- Asa este, drept urmare am o colectie de lanterne si lanternute la mine tot timpul.
- Cate?
- Vreo 4. Acasa sunt atat de multe pentru ca pur si simplu s-au adunat, ca brichetele la fumatori.
- Cunosti DJ de succes care poarta ochelari?
- Sunt foarte multi.
- Te-au influentat in vreun fel?
- Ochelarii lor nu.

- Cate perechi de ochelari crezi ca vei avea peste 10 ani?
- Se pare ca versiunea mea de hipermetropie nu este foarte operabila, deci probabil ca foarte multe. Ma gandesc sa pastrez toate ramele, ca sa rad la batranete.

- Cand intri intr-o camera cu lume, cine saluta primul, tu sau ei?
- Salut pe cine cunosc, iar daca nu-i observ am o scuza, nu vad bine!
- Ai indice de refractie mare?
- Nu, dar indicele trivibrofaxizor este foarte ciuspengizat.

Alex Under, brainy minimal

2008-04-22T13:52:00.018+03:00

Alex Under & Lovely Lore @ Studio Martin '07

Multumita Studio Martin, mai exact lui Lovely Lore, care se pricepe la facilitat interviuri, spaniolul Alex Under are cuvantul. Aleluia!

- You say your work resembles the collage technique in visual art. What kind of sounds do you assemble, in order to create a new whole?
- That’s exactly the point, the sounds I use are part of already made tracks, I mean, I first make a basic track or loop, then I use cuts, slices, clicks, and parts of this track as sounds to make a new track. That way every single sound has a whole world of sounds on it. It’s a very complex technique that needs a lot of time to make a track. Unfortunately I don’t have that much time, so I don’t use it always. You can listen to "collaged" tracks in the "Multiplicanciones" series on Apnea Records (listen here), some of my early CMYK Musik (listen here) releases and the "Collage EP" (listen here) on Plus8.

- You say there is something alchemic in your music. What is the purpose of your music?
- The purpose of my music is to evocate feelings in the listeners, probably the purpose of all the music, though. It depends in what I’m working on, but right now my aim is to make people dance with an ear-to-ear-smile in their faces.

Collage EP – El Encuentro (Plus8 / 2006)

- What’s the story of you making music?
- "When I was seventeen, it was a very good year" do you know that Sinatra’s song? It’s a good one! Anyways, I started when I was a teenager, I used to play in metal bands in my hometown, I spent all my youth in a hole we had rented for play, I played everything, guitars, drums, bass, but I didn’t sing ever, thank God. Then I discovered electronic music and I got amazed with it, firstly I tried to mix it up with the music we were doing with the band, some kind of (hahaha) techno-metal, but of course it was a shame. And then I kissed bye bye my band buddies, and started my solo career as a techno kid.

- Where is your studio, what is the sightseeing there?
My new brand studio is in Madrid, we have a new place with 3 studios and the office, it’s a Paradise, we were working on it very hard, doing some handyman’s stuff after the professionals finished the hard work. The sightseeing (hahaha again) is not bad, I have a 2x1 meters window that connects my studio with the office, and so every time I see the face of my partner Jose, he is not that ugly, but the sightseeing could’ve been better. So, I have Jose in front and the rest of the guys, Tadeo, Imek and Damian in the other studios.

- Do you use any gear?
- I don’t use much gear right now, I got into the computer music very quickly because it makes my life easier and it permits me to make music in less time. My vintage favorite is my SH-101 and my brand new favorite is an MBase01 by Jomox, which is a very small analog machine to make only bass drums.

- How many hours per day do you work? How long it takes till a track becomes a good track?
- I don’t have a routine, I have a 2 years old kid, and I’m all the weekends out of home, plus the office work with the labels, so its really hard to me to have a fixed schedule, either for work or sleep. I didn’t spend too much time in the studio lately, but I have a good working plan for the next months so I hope I can make it for 5 or 6 hours everyday. Anyway is hard to say how much time needs a track, some of them need weeks, others just hours.

- Does your son react to any type of music?
- My son, Cyan is 2 years old, and he is the meaning of my life, he is my world. Cyan loves the music, especially funky; his favorites are Herbie Hancock and Earth Wind and Fire. Is amazing how he reacts with "headhunters" of H. Hancock, since he was 3 months old. I love to watch him dancing in my rear-view mirror when we are in the car.

- You come from Madrid. How was your childhood, what were your musical influences? Do you still have tapes or vinyl from that period?
- My childhood was very smooth; thanks to my parents I always had lot of freedom. It was in the old-times, so a 10-year-old boy could go out by night in the summer without any danger, so I loved the street. I was always "having bad ideas" as my mom defines my childhood, this is something nice of being artist, now those bad ideas are named as creativity :))).
I have a brother and sister (+4 and +5 years older than me) my brother was very involved in music composition since he was a kid, he had the very firsts synths and computers.
The first bands I liked by my own, after listening to my brother’s tapes, was Metallica and Sepultura, followed by a long tail of thrash, gothic or death-metal bands. Shameless I don’t have much tapes or CDs from that period, but I do have a lot of vinyl from my family collection, very miscellaneous collection.

- How is the clubbing scene in Madrid?
- I’m afraid I’m not the correct person to answer this. Unfortunately I don’t have a clue of what’s happening in Madrid during the weekends. I live here Monday to Thursday, but I know only the day life here. I can tell you we have great parks to go with the kids, but surely if you ask Richie Hawtin or Ellen Allien, they would know much more than me about the club scene in Madrid. In the last year I played 2 times in Madrid, in the whole year!

- Compare the West European crowd with the East European one. Where did you play in Eastern Europe except Romania and how was it there?
- Every club and every city is an absolute different world from each other in terms of crowd, but, in general terms, I think the crowd in Eastern Europe is usually younger, they have much more energy. Two of my favorite countries are in this region of the world, Romania and Georgia. Playing there is always a peak-feelings-time, I don’t need to be so technical as in UK, Germany or US (i.e.) the show is something much more passionate and the contact with the people is more direct and intimate. Something I love when playing in Eastern Europe is that I have the same feeling I used to have when I started clubbing, really cannot explain what the hell it is, but is something that goes up and down in the guts.

- Tell us the importance of a good sound in a club. Did it ever happen to you not to play your set because of a bad sound? What’s a perfect club for you?
- The happiness and enjoyment of a DJ is the same as the sound system he is playing on, so you can guess how important it is. I never said I don’t play, but it crossed my mind in a 20% of my gigs I played with so crappy sound systems, but is part of the game, though. A perfect club for me I think in Studio Martin in Bucharest, this is a perfect club for me.

- What is the story behind CMYKmusik. How did the idea appear? Where does it have the headquarters? How does it look there?
- CMYKmusik (listen here) was the first label of the Net28 family. I used to have a record shop, there, it was the very first HQ´s, and I met there all my buddies, all my partners now in Net28. I was new in town, I knew nobody in Madrid, they also didn’t know each other, so we all started meeting at the record shop, and we became a close family. All the shop was handmade with recycled stuff from the streets and it looked very funny, all the record shops in Madrid were like the modern black/silver painting and CMYKmusik shop had colors everywhere, it was very warm.
Downstairs we had a cellar, very dark and with lot of humidity, really uncomfortable, but there was the beginning. After 5 years I closed the shop and we formerly moved the net28 office into a flat, nothing special, and now, since February ‘08, we have the best office in the world! It’s big, spacious, we also have the studios there, we play here darts, basketball, ping-pong, and we also do some work, sometimes.

- When did your other three labels come into the story?
After CMYKmusik, I started thinking I needed something else, something like a platform to move with, I was lost with the label, I just made the music, but I didn’t have any distribution, any promotion department, anything else. So it was necessary to create a huge net around everything related with a label, as a manufacturing department, promotion department and booking agency, and of course, some more labels to build a proper musical scene. At that time, each one of my partners started a label.

- What defines each of your labels?
APNEA Records (listen here) - the word “apnea” refers to diving in the sea without any kind of artificial help, just the human, and that is exactly what Apnea is as a label too, deepness and humanity. CYCLICAL TRACKS is about something complex built from a basic pattern evolved on a loop basis.
Bemysheep is the label we use to release weird stuff, as bootlegs or freaky-versions of pop anthems as Shakira’s “Whenever” or Snap´s “I got the power”.
MUPA is the youngest of our labels, house music oriented and fine stuff, and CMYKmusik is all about personality, we don’t care what kind of music is released, just need to have the own personality of the artist on it.

- What do you think is unique to the first compilation of Net28?
- Is our first release in CD format, this for starters. Then, is also our first compilation of various artists, and we wanted to do it with unreleased tracks, we asked everyone to make a special track for the compilation, so all the artists had a common motivation to make a track. So that’s why the compilation has this "karma", you can feel the community concept when listening to it, all tracks are different, each one with it own style of each artist, but all them are almost-mystically connected to the rest of them. I think its a important break-point in all our careers, as artists and also for the labels, all we were working for some time and the compilation is something that had make us to stop, think and breath.
It took around one year since the first email asking for the tracks to the artists till we received the CD at the office, a long walk, but it was worth it!

- How and when did it start Musica Charlista (listen here), the project shared with Damian Schwartz? How is working with Damian?
I hate working with other people. I just cannot do it. But, one day we were just messing up in the studio and we got into a really good concept, the "conversationalism" between sounds, (“musica charlista” means something like "chatting music") and we made cmyk004 release. It was very fast, smooth working, everything came up almost by itself. It was very funny to do it, but unfortunately we don’t have much time now to work on this project now.

- What do you prefer most and why: to make a set as a producer, only with your tracks or to play as a DJ?
- I will try to not be too abstract with the answer, but is always complicated to choose one or the other in general terms. I’ve been playing a live set with my own tracks since I was touring with "Dispositivos de mi Granja” LP (listen here), in 2005, and I really feel comfortable with this kind of show, it has a negative thing, I get bored of playing the same tracks every time. Because is not easy to have a new live set every month, I use to add new loops, sketches and arrangements every week, but even with this is easy to get bored with it, and this is highly unrecommended. So, last year I was testing "Loopsi Driver", which basically is a live set but using tracks and loops produced by the artists on NET28 labels. During that time I had the chance to renew my life set in a 80%, and now I’m again playing only my own tracks and I’m enjoying it a lot. So, the bottom line is, the very best is to change things, set up, concepts, whatever that could bring yourself to a new adventure.

- What is the new trend Berlin will set this year? What do you think about new rave?
- Is so boring to me, I can’t even debate about it. Waiting for a new trend from Berlin? That’s sooo optimistic! I don’t know what’s this "new rave" you are telling me, but if it’s pumpin´, funny and kicking ass, I like it! Save the rave.

- Debate on this theme: vinyl or Ableton, digital or analog?
- About vinyl or Ableton, that’s easy to answer, talking about performance, Ableton is my choice. I love vinyl and I do collect them, I love all the magic surrounding a vinyl, although that has almost disappeared. When I remember the old times, when I had the record shop, and the customers came the day we had news incoming, it was such a great community moment. But times had changed and we must accept it, vinyl is now a collector item. Is not profitable for the labels and is very environment unfriendly.
Digital or analog, I don’t have preferences in here. .

- What is your set up for a live set?
- My actual set up is: Macbook Pro laptop, RME Fireface 400 soundcard, Evolution UC-33 midi controller, mini-Kaoss pad FX.

- You are a label owner, you make music, and you have a son. When do you find time for everything?
- Don’t forget I’m also traveling 3 days per week ;)
I was listening to that Japanese woman, 120 years old, the oldest alive person in the world, it was amazing how she looked like 60, walking, speaking fluently… so, she told her secret to the interviewer, she just sleeps 1 night in 2 days, that makes 40 hours awake / 8 hours sleep.
Now it could be really cool to tell you I do the same, but... unfortunately I can’t! I did try to, that story amazed me, and I tried it hard, but it does not work with me. I think the only secret to make things successful is to do it with all the senses on it, with the heart, the soul and the brain too.

- How do you see yourself in 20 years? What about music? Will the vinyl disappear completely?
- I see myself that kind of old man that doesn’t want to get old, so he wears "young" clothes and speaks the slang people used 20 years ago, drinking beers alone in a crappy bar and trying to get into the disco’s without any hope to achieve his purpose… Neah, I’m kidding. I see myself in my own Caribbean island drinking piña colada and listening Thomas Brinkmann´s "Rosa" in my own Martin audio sound system, placed in the beach.
In my point of view, music will be based in frequencies and noises; will be more something about sound than about music. And yes, the vinyl will be out of scene at that time, but also the CDs and DVDs and the kind of hard drives we know today.

- What means techno for you?
- Techno means the biggest motor of emotions and feelings known.

interview by [+_+]

din aceeasi categorie, Jeff Milligan, Djing ca arta

Made in USA

2008-04-20T16:12:00.008+03:00

dansul cu majoreta, dar nu la WTP

Din cand in cand, dintr-un motiv sau altul, ajungi la o petrecere unde de fapt nu-ti doresti sa fii. Mult prea obosit ca sa iesi din casa, iti dai un refresh, iti pui o taliagtella in frunte si purcezi la WTP, in speranta ca vei prinde un dans de majoreta de-a lui Danny Taliagtelle. La intrare poti sa cumperi mai ieftin, la negru, atat bilete, cat si invitatii. Setul de la ora 11 este de fapt setul de la ora 12. Nu face el warm-up, cum era de asteptat, ci Negru. In spatele lui pluteste fantomatic o sapca alba, care ne lasa sa ghicim ca e si invitatul serii in jur, pe la pupitru. Mai iveste capul, mai face cu mana ca Bush, mai starneste niste tipete nerabdatoare. Parca niciodata nu s-a auzit atat de clar, atat de bine, la WTP. Deci se poate, chiar daca aici, mereu, “arhitectura este de vina”.

Danny coboara in public, da noroc cu un admirator, face poze cu alti trei, imbratisati pe dupa gat, inspecteaza sala cu prvirea, misca niste pasi de dans in tenesii argintii si se bate cu pumnii in piept, ca Tarzan. Il pierzi imediat cu privirea, caci e mic de statura si e jucaus. Ar fi bun de reclama la orez. Ca de obicei, Negru este imbracat, zici ca este parte din Wu Tang Klan. Nu pune hip-hop, e pe house dansant, dar nu merita proiectii, el e bun de parteneri media, printre care si ProTV Magazin (!). Un pokemon cu ochelari de soare danseaza agitat, parca desface robotic borcane, in transa, cu capul pe spate. In jurul lui, toata lumea sta. El simte diferit.

inceputul apocaliptic

Intra si Tenaglia la platane, isi face vizibila prezenta cu doua reflectoare mai mici sau doua lanterne mai mari, cam cat cat doua faruri de camion. Ia microfonul si spune plin de respect: “îhî, îhî! Romaniaaa, Bucharest, weah! Please give it up and show your love for your wonderful DJ Negru!” si toata lumea aplauda. “I want you to be yourself and I like this room, you are goanna stay till sunrise. Did you bring your sunglasses?” si pokemonul confirma cu “Yeah”. “’Cause I won’t goanna stop, ain’t goanna stop! God bless you, let’s start!” si incepe. Ce e asta, corul Madrigal? Ar merge niste proiectii cu niste ciori; nici un croncanit n-ar fi rau sa se auda. In timp ce pe deasupra multimii cateva mobile imortalizeaza inceputul apocaliptic, tu realizezi ca trebuie sa treci pe la bar.

O voce zice pe nas “Be yourself” si se termina in ecou. Urmeaza un house ok. Apoi niste minimal, ta-ta-ta, ta-ta-ta, Loco Dice style. Pana se aud niste indieni: “Aii, oii, aii!”. Apoi apar in piesa si niste maimute. Maimute. De cand e tribalul ceva rau? Danny da din maini de parca ar face gimnastica ritmica cu o panglica. Incepe o alta voce, zici ca este rugaciune in limba arabeasca. Limba este arabeasca. Numai bun momentul pentru niste lasere verzi. Pe un fundal de cascada, Danut presara niste tipete ascutite, dupa care pune din nou house. Te gandesti ca vine vara, ca te vei duce la plaja. Fata care din cand in cand il vede la club pe Florian Pitis il incadreaza pe Danny la categoria “marfa caterinca de tot”. Iesi in hol, cauti loc liber pe-o perna si mai stai jos. Rokolectiv a fost over doze.

La toaleta, in timp ce o fata se tapeaza in oglinda – a dat deja gata jumatate de cap – alte sapte fac intrunire – se pleaca la Expirat. Ce bine ca a venit caldura, mai faci o tura pe-afara, sa mai sara somnul, sa se intarate Danut, poate prinzi si tu dansul de majoreta. La 2:30 insa, e boring de-a binelea. Numai bassul e de el. Se mai joaca din cand in cand cu luminile, acopera si descopera cu mana farul de la camion, lasa lumina sa ajunga la tavan sau si-o pune sub barbie, ca in Blair Wich Project. Este scarry, dar sparge monotonia, mai fura un fluierat. In sfarsit o piesa mai antrenanta, dar i-o taie alta, pe care un barbat se intreaba “can you feel me?”, dupa care o tine vreo doua strofe cu versuri precum “open the door and set me free, iei, iei, iei…all your life and glory doesn’t mean so much to me”. In rest, le imbina bine, atunci cand le pune pe bataie. Bravo Danny! Un DJ roman isi da cu parerea, ca Danut este nervos, ca el nu greseste, ca acum se intampla ceva, ca nu se aude ca lumea. Oare ce se intampla? O fi de la fusul orar? Din cand in cand, mai dispare de la pupitru, lasa piesa cateva minute, chiar si zece, apoi reapare. O fi ca Richie Hawtin cateodata, ii ia doua ore ca sa intre in set. Mai intai iti pui servetele in urechi, mai stai cinci minute, dupa care pleci.
O somne mio, Danny adio! Este 3:30.

Rokolectiv, The Day Two

2008-04-18T17:00:00.006+03:00

photos by dreamferry & nights.ro

La ora 11, pe scena este mai mult echipament tehnic, iar pe ring mai multa lume ca ieri. Baiatul de la garderoba e stresat: tot lasi si iei lucruri din geaca, il fatzai atat! Tom Wilson face live la microfon, cu un clarinet. Nu stiai asta, este surprinzator, te ia asa, la sentiment. In spatele lui, in tricou cu BGS pe piept, Milos tine in mainile imbracate in manusi galbene, de cauciuc, doua bete de tobe. Cu ochelarii de soare la ochi bate ritmul. Rolul sau e de design. Nu prea face sens, dar arata bine. Tom pune o placa, Milos bea un RedBull. Tom face scratch-uri, Milos iar bate din bete si anunta la microfon “ Soon we will be dancing”. Dar nu, nu dansam. Cel mult ne radem. Pe scena urca si Andy Sinboy impreuna cu un danez. Aceasta este o trupa de expati. Andy canta, nu se intelege ce zice, dar e o melodie frumoasa. Oare ce melodie e? N-au facut repetitii decat doua zile inainte de festival, dar nu lipsa repetitiilor pare problema. Sinboy canta hip-hop, Paulica urca pe scena la dans, cu un cub de carton in cap, care zambeste diferit de pe fiecare latura. Ii tine companie o fata, care danseaza si ea, cu o punga in cap. Milos face baloane, din iribal. Se aplauda aceasta super caterinca si se intra in pauza cu Modern Talking in boxe. Ce ne-am mai distrat.

Kalabrese and The Rumpelorchestra live

Iti este cam somn, dar intra Mr. Kalabrese, cu a lui Rumpelorchestra. Sonia Moonear si Dandy Jack danseaza in primul rand. Kalabrese coboara in public si spune, cu un metronom pe fundal: “I have a microphone and we can record lyrics and sounds. Recording, Session, Bucharest, Live. Who wants to be first?”. Primul este chiar solistul de la Khan of Finland, un costum lung si negru, cu o palarie neagra. Face ca vaporul. Se aude “ding dong dong”, sunetele se sampleaza, Kalabresse bate la tobe si fluiera nostalgic. Cineva canta “Nu vreau, nu vreau sa dansez”, iar o fata confirma “Iha”. Milos zice “paca, paca”. Mr. Kalabrese canta piesa pe care vine mereu primavara, Hide, de pe albumul Rumpelzirkus (asculta aici http://www.trackitdown.net/genre/house/track/311951.html) si ne sfatuieste “You shouldn’t hide from love”.

Toata lumea este de acord, se fluiera, se aplauda, iar cei trei de la Khan of Finland sunt atat de entuzismati, ca urca si ei pe scena. Costumul negru se dezantuie, “Ladies hands up in the air” si o da atat de groovy, ca incepi sa dansezi de parca nu te-ai fi miscat noaptea trecuta opt ore. Cere niste pian, de la colegul lui in costum alb, i se da niste pian, atat de frumos, incat Rokolectiv si-a atins scopul si vrei sa faci live. “We are here on the stage because of one man, the man of the future”, spune costumul negru si intinde microfonul la public ca sa urle, sa confirme. Se tipa cinci minute. Intre timp, costumul alb da o bere peste cap, iar costumul negru fumeaza o tigara. Dandy Jack ii felicita, iar Kalabrese ii pupa de la revedere. Dupa care pune mana pe mobil, isi suna iubita, ii canta la multi ani si toata lumea aplauda, impresionata, de atat romantism. Ne ureaza “Noapte buna !” si pleaca. Stia el ce stia.

Mungolian Jet Set live @ Rokolectiv ’08

Cei trei de la Mungolian Jet Set poarta niste coifuri in cap, zici ca sunt preoti ortodocsi de pe varful muntelui! Fac live la un sampler, la clape si la laptop, sunt deep, cumva periculosi, te si vezi prin zapada, fugind de eschimosi. Le admiri halatele de matase cu fir aurit si patternuri florale, in timp ce ei devin din ce in ce mai agresivi, un agresiv construit, prevestitor de avalansa. Auzi incantatii, influente disco din ‘60-‘70, beaturi sparte si sunete acute, care par breaks dar de fapt sunt electro. Cel mai mic dintre ei se joaca la microfon, ta ta ta, could you be love, canta putin hip-hop, in timp ce te misti robotic si iti aduci aminte ce bine a fost noaptea trecuta, la Dat Politics. Te lasi purtat de sunet catre Wonderland si te intrebi daca este experimental 8 bit sau este muzica norvegiana de padure. “Robots from the disco world ti se spune” si te astepti sa faca flic flac. Nu fac.

Elektrofant live @ Rokolectiv '08

Continuam cu Norvegia, cu cei doi de la Elektrofant, fata, in fata, laptop in clape. “We don’t have special costumes, but special haircuts. We are gonna give you some acid house. This first song is for my manager, my granny and my nanny”, spune blondul si incepe cu niste fete care canta pe bataie. Sa fie si putin fum! Muzica e “tz, tz, tz”, unul dintre ei e mai pasnic, dar celalalt e vesnic intaratat. Canta la clape in pozitie de fiti gata, pe locuri, start si mai paraseste din cand in cand instrumentul, pentru cateva piruete si niste figuri de dans. Amandoi, evident, dau din cap. Sa nu se dea cap in cap! Poate suna bine si nu te prinde pe tine. Dai o tura prin backstage, afli de la Pantha du Prince ca Bucurestiul e mai frumos ca Berlinul, iar ce e pe ring e stresant. Revii de unde ai plecat, blondul pune o piesa din ’92, in care cineva tipa, iar de cate ori o face, lasa si norvegianul capul pe spate. Isi scutura palmele si sare apucat, lumea se misca, dar nu se danseaza, nu stii cum s-a terminat.

Urmeaza Bjorn Torske, micul norvegian care seamana cu micul mongol din Mungolian Jet Set. Incepe cu niste voci ragusite care parca musca din tine si nu reusesc sa te readuca la dans. Ai sta la afterul cu Magda, dar e prea tarziu. Pleci acasa terminat. Cica lumea, mai multa decat la Rokolectiv, a dansat pana dupa 1. Altii spun ca Magda a mixat de la 9 la 5 dupa amiaza. A doua zi ti se reproseaza ca ai pierdut o petrecere super tare cu minimal.

Kinda Kinky

2008-04-17T01:34:00.007+03:00

Ursula 1000 / sambata / 26 aprile / Session / by Flama Events

Exotica, bossa nova, merengue, cheeky retro, future sounds, samba, 60's groove, vintage rock, disco sounds, salsa, early electronica, Tom Jones, Engelbert Humperdinck, Martin Denny, Nancy Sinatra, breakbeat, hip-hop, French, Italian new-wave, cinema soundtracks, electro-lounge, funk, world beat, jazz. Are o camera plina cu 20.000 de vinyluri.

“De obicei, in piesele mele pluteste un element organic si retro. Nu conteaza ca retro vine din anii ’60, ’70, ’80 sau ’50, aceasta este singura tema care se repeta in ceea ce fac. In sufletul meu insa, ma duc mereu la sfarsitul anilor ’60. Aceasta este o perioada care atinge un nerv in mine cand vine vorba de muzica, de politica, de arta, de design si de film. Seturile mele nu sunt doar despre asta, dar este o perioada care imi este foarte draga. Atunci a a avut loc un fel de trezire, a fost momentul cand lumea a privit la acest viitor perfect. Cui nu i se pare asta seducator? (sursa)

Sa ne amitim, cum a fost anul trecut, pe 20 mai

Astept bip-ul care sa ma scoata din casa. Bip! Am plecat. Ora unu. Intru in Space; desi se numeste Eclipse, el tot Space ramane. Dreamrec scutura cativa copaci de flori. Ringul este aproape plin. De dungi. Cu o pasiune vadita pentru miscarea vinylului, la platane sta Ufe. Si el in dungi. Si prietena sa in dungi. Organizatorii, baietii de la Flama, le multumesc petrecaretilor ca au venit la party. Ce frumos… Te pup, te pup. Altii au ales DJ Krush, muzica buna, 60 de grade si bere calda.

Aici este aer. Lume funky, muzica funky. Tenesi peste tot, cu exceptia unei pisici care se gudura ritmata pe langa prietenul ei. Preturi mici la bar. Un metru de tequila, 50 de lei. Se dau cateva. “Asta da muzica serioasa. Nu ping-ping”, se rade un tanar cu manecile de la tricou suflecate. In jurul meu, mult piercing. Iata si fata video-clip, care se misca regizat, dupa ce a exersat patru, cinci miscari acasa, in oglinda. Muzica, tip ta tiri, tip ta ta. Uptempo.

Ursula isi pregateste discurile, ascuns in spatele pupitrului. Este vegheat cu atentie de Flama, nu cumva sa i se intample ceva! Intra. Muzica pentru alcool. “Ce bine suna asta!”, se zice de-o piesa. Era de la piesa? Degaba fluier, nu se aude nimic. Arin tin tin tin, arin tin tin. Subiectiv vorbind, DJ-ul se simte el insusi, intr-un videoclip. Iti trebuie stil, sa misti butonul cu stil. Scoate ce e mai kinky din tine. Drept dovada, palmutele primite la fund de o fata. Lumea se misca hip hop.

Se danseaza in portugheza. DJ-ul opreste muzica si primeste ofranda petrecaretilor. Atat? A fost set de o ora jumate? Se vrea mai mult. Se rascoala, se tipa, se cere, se fluiera. Se scandeaza „Ur-su-la, Ur-su-la”. Bun numele, nu am auzit pe nimeni niciodata strigand Klei-nen-berg. Ursula nu pleaca. Atunci de ce nu pune? Se odihneste? S-a luat cu-ren-tul.

Ma duc la toaleta. Este singurul club din Bucuresti care are canapea la baie. Asa ca, inevitabil, mereu gasesti doua fete puse pe ras. Si inca una care danseaza in oglinda. Soundul explodeaza. Toata lumea bea si sare, ca in scoala generala, pe Kriss Kross – Jump. De aici, o da in techno. Incredibil! “Parca e Dobrica in provincie”, spune iubita lui si confirma ca, artistul are si el remixul. Dragostea... Iata-l si pe Sica. Locuieste in Vama Veche. Acum face parte din Flama. Umbla titirizat, cu trebuincioase.

Acolo unde pupitrul DJ-ul-ui este pe o scena, in cel mai scurt timp, pe acea scena, va dansa o fata. Fata de pe scena da mereu foarte bine din fund. Daca pe scena nu este o fata, atunci este Paulica. De aceasta data, imbracat ca la plaja, fireste, in dungi. Boxa este ocupata. Sta pe ea, un jucator de sumo, imbracat in bodyguard. Dau un sms: “e foarte tare!”. Pai normal. La bar nu mai sunt pahare mari, asa ca orice mix (si remix) isi mareste taria. De asemenea, alcoolul ajunge mult mai repede, mai intai pe haine si apoi pe jos. De cand nu ne-am mai vazut! Cum se zice, la multi ani? La club, ca in publicitate: foarte multa ipocrizie. O fata nu vede scara, un baiat o prinde. Dansezi ca un miriapod! Sau cum dansau ai nostri, “rata”. Iata si un pirat. Ce ciudat! Eee, everybody, eee, we want to party. Iarasi stop curent. “Asa ma, da-i drumu’!”, scratch, scratch. Si-am tinut-o asa, pana la cinci. Revigorant.

downlodeaza un set cu Ursula 1000 aici

Rokolectiv, The Day One

2008-04-16T17:53:00.005+03:00

Susso 33

Spaniolul Susso 33 da un graff in hol, un chip mare cat peretele. Mana sa conduce controlat, cu negru si putin alb. 20 de oameni privesc, dar se aglomereaza, deja intinzi gatul ca strutul, sa vezi. Stai zece minute si zambesti ciudat, de la aurolac. N-a vazut Session atata echipament tehnic de cand s-a deschis. Sa fie vreo 100 de oameni. An on a Blast canta slow visator. Poarta pe tricou o bufnita geometrica, brand Muzeul Taranului Roman. Vali Chincisan la proiectii, este atat de bine incat crezi ca este parte din An on a Blast. Uite-l si pe Danddy Jack, e fara Sonia Mooner, sta in fata scenei si da un sms. Apare si Pantha Du Prince, traverseaza ringul, parca leviteaza cu pelerina de print. Pare fantomatic cu gluga pe cap. Isi deschide laptopul, cu miscari calculate si rigurose, cand An on a Blast incepe sa bubuie, iar tu faci primele miscari de dans.

Pantha du Prince - Saturn Strobe

“Four is the number of the Prince of Gods”, spune o voce, zici ca este Maxi Jazz. Incepe muzica, mai abstract, incepe si Pantha Du Prince sa se miste. Sonorizarea e mai buna ca de obicei, dar bassul tot este suspect. Printul renunta la gluga, da mai abitir din cap si zambeste multumit de propriul sound. Fata de cum e el, calm si jovial, acum pare posedat. O fata cu o geanta mare pe umar trece pe langa tine, o intrebi in fuga, “ce ai acolo, un caine?”. Te feresti de-un fotograf, “de unde e asta?”, “de la UTV” ti se spune. Pantha isi duce degetele la urechi, semn ca nu aude, dar intra cu Saturn Strobe si lumea incepe sa fluiere. Zambesti tamp, te legeni molcom, dupa care incepi sa visezi, inspirat de norisorii roz, desenati de Chincisan. Iti vine sa mangai si stalpul. In ritm de minimal increzator, pletosul de la Dat Politics isi pregateste sculele in fata lui Pantha du Prince.

Dat Politics - My Toshiba is Alive live @Rokolectiv '08

Dat Politics au cerut in tehnical rider, fum. Asa ca e fum, ca la disco in anii ’90. Ce e cu sunetele astea? Parca iti musca cineva din creier! Noooisee la doua microfoane, se canta TA TA TA si se sare. Toata lumea face poze, punkereala, happy hardcore, un baiat care striga “as vrea sa fim condusi de roboti!”. Muzica se danseaza cu pumnul in aer, este riot, se fluiera tare, dar degeaba, noise-ul acopera tot. Foarte bine puteau sa vina cu Harley-ul pe scena sa spulbere tot. Frecvente de sunet daunatoare urechii te enerveaza si te stimuleaza sa stranesti un pogo. Mult distors si o fata care iti striga la ureche ca l-a zarit pe Florian Pitis. Pauza, se iese afara, se alimenteaza la bar.

Skinstrument

Playground-ul se muta in hol, unde Sosso nu mai picteaza, dar lumea se holbeaza la un instrument facut de un olandanez, la care se canta cu pielea, in doi. Cele doua persoane tintuite cu o mana in doua jumatati de minge devin parte dintr-un circuit. Cand se ating, printr-un curent mic, imperceptibil, genereaza sunet. Intensitatea atingerii determina frecventa sunetului. Toata lumea se atinge, se gadila, se trage de urechi “you look gay”, li se striga, “it’s fucking genious”, se raspunde si se concluzioneaza ca trebuie sa ne luam cu totii o astfel de masuta in hol, sa ne aruncam cheile pe ea, cand intram in casa.

photos by nights.ro

Pe scena fac sound check patru ninja din Detroit, cu fetele acoperite fie de ciorap, fie de batice, ochelari de soare si esarfe la ochi. MC-ul este adus pe scena, precum un orb. El ne va stresa cu voce, “Romania, Bucharest!”, isi arunca bandana, se uita la noi si ne spune “We are The Interstellar Fugitives. The Music will set you free”. Toata lumea isi da cu parerea, ca “sunt profi”, ca sunt “dubiosi, in sensul bun”. Pe Babylon 5 MC-ul urla “Chaooos”, iar in spatele tau, cineva ii raspunde “Destroooy”, de vreo 20 de ori. El este baiatul care l-a urcat pe scena pe MC. In semn de multumire, artistul i-a dat baticul. Nu e plin de sudoare. E nou. E promotional copy. E “chaos”, “your cargo across the Atlantic” si te misti incet, teleghidat, nicidecum agitat. Asculti: “We fight with music, the music is our weapon, is a burning spirit”, dupa care urmeaza miscare si focuri interstelare. Lupti si tu pentru orice, in primul rand, in prima linie, alaturi de ei. “Kill the Radio Station”, urla Mad Mike la microfon, lumea tipa, tipa si el, toata lumea aplauda, iar MC-ul explica, “the past is not about who you are, it’s about music”. Apoi ne promite ca ne da niste funk. Ne mai danseaza putin, ne mai spune o poveste: “There are things here that really cause harm to Romania. This is a piece of dope, LSD, heroin. It goes by many names. We call it crack!” si da cu bassul, de te bucuri ca “there are things here that really cause harm to Romania”. “You guys are familly, our East European friends”, te holbezi, dar in acelasi timp, bati din palme ca o foca. Publicul se suie cu ei pe scena, sa tinda impreuna la cer, in timp ce MC-ul urla de pe pupitru “Thank you Romania”. E ca la Cerbul de Aur, numai ca acolo scena se umple de copii. Acum nu mai e fum, acum este stroboscop.

photos by nights.ro

The Model apare la pupitru, nu are laptele langa el, dar il are in back stage, in frigider. A vrut sa-si ia camasa, dar a ars-o cu fierul de calcat si a venit la bustul gol. Lumea nu stie asta, dar este interesant de aflat, de ce crede lumea, ca e Modelu dezbracat:
- pentru ca e sexy
- pentru ca nu prea danseaza lumea
- ca sa ii iasa in evidenta cravata
- e show: el si pieptul
- face caterinca de Internullo
- pentru ca e pur
- pentru ca e model frate, e frumos
- compenseaza cu muzica
- pentru ca si-a pus cacao in lapte
- pentru ca vrea sa-l placa fetele

The Model isi incordeaza muschii, agita lumea bine si pune muzica corect. Prietenul lui, Lenny Kravitz misca fetele, intr-atat incat sa urmeze o piesa care le intreaba “Who’s your Daddy?”. Pica si sunetul. O fata a scos o mufa - fetele si mufele. “You don’t love me anymore”, canta Modelu, iar Sonnia Mooner pune razand mainile pe Dandy Jack si da a disperare din cap. Gigolo le cedeaza locul, iar zeita nordica a platanelor isi incepe setul invaluita de fumul propriei tigari ce sta tremuranda intre buze. Asta e momentul in care iti mai cumperi o apa si cazi pe-o canapea. E atat de gol incat s-a facut frig. Mai sunt cativa oameni, super rasfirati. Artistii oricum si-au ratacit placile in escala, la Paris, asa ca acum playeaza ceva imprumutat. Te imbraci si pleci. Sa dormi, sa te scoli, ca incepe din nou.

Toast

2008-04-10T23:36:00.003+03:00

Scopul Rokolectiv: apucati-va de live!

2008-04-10T14:57:00.005+03:00

Cosmin Tapu, aka Cosmiq, unul dintre organizatorii Rokolectiv, raspunde la intrebari.

- Statementul de anul acesta este Playground. De-a ce ne jucam?
- Ne jucam de-a ce vrem noi. Mai degraba dam in mintea copiilor, chiar si la optzeci de ani.
- Cati oameni sunt in spatele festivalului?
- Doi in tot timpul anului, cinci mai aproape de festival, plus vreo zece voluntari in timpul festivalului.
- De cand incep pregatirile?
- Oho… Anul acesta au inceput din septembrie. Din pacate, oricat de devreme ai incepe, tot lipseste niste cash cu o saptamana inainte.

- Cum sosesc artistii?
- In zile diferite, unii de joi, altii de vineri. Chiar de la aceeasi trupa vin in zile diferite, lucru care ne da total peste cap, mai ales legat de transportul local, hotel, mancare, soundcheck, performance. Cazam 30 de persoane.
- Stau 3 zile?
- Unii da, de vineri pana luni.
- Cum de stau atat? De cele mai multe ori pleaca imediat dupa set.
- Vor sa mai vada, sa mai cunoasca. Nu prea sunt setati pe castig, dar sunt unii care pleaca a doua zi dupa concert.

- Cine ii astapta la aeroport?
- Prieteni de-ai nostri, care ne sprijina si voluntari.
- Vin cu exchipament tehnic?
- Majoritatea. Cea mai importanta este Ondiolina lui Jean Jacques Perrey, care este foarte sensibila. Si i-am luat bilet de avion si doamnei Perrey, caci nu poate veni la cala, iar cu trenul ere prea complicat.
- Ce inseamna echipament tehnic?
- Echipament tehnic egal stress. Fiecare artist vrea sa-si faca sound-check-ul intre o ora si trei ore... Acum vorbeam cu tehnicul despre un Korg care nu se gaseste in Romania, dar am gasit sa-l inlocuim cu un Yamaha. La Interstelarii Fugitivi este un rider mai complicat, cer mai multe clape, mai multe synthuri...

- Line-up-ul Rokolectiv nu seamana cu nici un altul vazut pana acum in Romania. Pe ce criterii il faceti?
- In functie de statement. Am vrut sa aducem multi artisti care se joaca in felul lor, in sensul larg. Apoi, au urmat: vazut, placut, disponibil, bani.
- Cum s-a definitivat line-up-ul?
- Line-up-ul s-a facut de a lungul unui an de mers pe la festivaluri si de vazut live-uri. Am vorbit cu artisti, am decis in principiu eu si Mihaela Vasile, tinand evident cont si de opinia celorlalti din Rokolectiv. Pana sa definitivam line-up-ul a durat aproape 5 luni. Plus ca, nu avem un buget stabilit dinainte, pe care sa ne putem baza, astfel incat sa ne permitem orice. E si asta o problema.
- Pe line-up-ul intial apareau Surkin, Robert Henke, Cobblestone Jazz si Lindstrom. De ce nu au venit?
- O parte au promis si nu s-au mai tinut de cuvant. O alta parte nu erau confirmati. Altii au avut probleme de familie si de stardom (veleitati de staruri). Line-up-ul acesta nu a pornit de la noi, ci de pe bloguri.
- Este prima data cand un artist isi face debutul la Rokolectiv. Cine este Sillyconductor?
- Este Catalin Matei. Are un proiect foarte ambitios, ii tin pumnii. Va face live electronics, plus tobe, timpan, marimba. Suna a techno cu orchestra. De dans si nu prea. Nu am nici un link, va fi premiera.

- Este Rokolectiv un festival de club?
- No comment.
- Cat de greu este sa gasesti o locatie?
- Greu spre imposibil.
- Cat de greu este sa gasesti sponsori? Aveti numai institutii.
- Avem si un sponsor, Love Plus. Este foarte greu sa-i faci pe sponsori sa inteleaga despre ce este vorba.
- Cati bani implica un astfel de festival?
- Bugetul total de anul acesta este in jur de 50 de mii.

- Ce isi propune Rokolectiv pentru scena din Romania: educare, profit, diversificare?
- Haha, profit e o gluma buna. Educare e prea arogant. Mai mult diversificare, stimulare si in general chestii pe care nu le poti vedea in fiecare weekend. Poate asa, niste copii de 18 ani se gandesc sa se apuce si ei de un live pe care sa-l duca pana la capat, ma gandesc. Acesta ar fi un efect dorit.
- Cine este publicul Rokolectiv?
- Cine vrea.

Cum se danseaza minimal.avi_de jos

2008-04-09T11:39:00.004+03:00

Underground Resistance canta Akufen

Jean-Jacques Perrey, comic electronic

2008-04-07T21:29:00.006+03:00

Jean-Jacques Perrey & Dana Countryman

In 1941, francezul Georges Jenny inventa inaintasul sintetizatorului, Ondioline, un device care creaza, amplifica sau modifica un semnal electric controland miscarea electronilor dintr-un spatiu tubular, cu presiune scazuta. La acea vreme, in Europa, Ondioline s-a vandut in peste 700 de exemplare, toate construite manual, in State. Cel care i-a demonstrat capacitatea de redare a sunetelor a fost unul dintre timpurii pionieri ai genului electronic, francezul Jean-Jacques Perrey, ajuns la varsta de 79 de ani.

La vremea aceea, studia medicina. A renuntat la facultate si a colindat continentul pentru a marca puterea clapelor stramosului sintetizator. Si-a cumparat unul in 1950, iar iscusinta in folosirea lui se aude in albumele sale de la sfarsitul anilor ’60. In prezent se presupune ca mai exista doua duzini de Ondioline in lume, iar unul ii apartine, bineinteles, artistului. “Este foarte vechi, extrem de fragil si nu putin temperamental. Seamana cu mine”, spune Perrey.

La 30 de ani, artistul s-a mutat la New York. Percutionistul si omul de afaceri Caroll Bratman i-a construit pe banii lui un un studio de inregistrari, un laborator experimental. Aici a inventat un nou proces de generare a ritmurilor, prin secvente de sunet si loop-uri. S-a folosit de sunete ambientale, din stilul "musique concrète" si a creat primul crampei de viitor. Apoi, s-a imprietenit cu Rober Moog, The Inventor.

Sintetizatorul Moog a fost printre primele instrumente electronice folosite la scara inalta. In 1964 dura si cateva ore sa setezi instrumentul, format din mai multe module, pentru a obtine un sunet anume. Modelul Minimoog D insa, a fost conceput ca un tot unitar si a marcat perceptia sintetizatorului ca si claviatura. La sfarsitul anilor ‘70 era cel mai popular sintetizator monofonic. In plus, era portabil. De aceea, in zece ani s-au vandut peste zece mii de unitati. Jean-Jacques Perrey a fost primul muzician care a folosit acest instrument. A facut happy electronic pop music si a popularizat soundul in desenele animate ale lui Walt Disney sau in gingal-urile de la inceputurile publicitatii TV.

Are o biblioteca de 4000 de sunete. Primele 1500 le-a creat in anii ’60. Le-a inregistrat singur, pe un casetofon clasic, care tragea la 38 de centimetri pe secunda: masini, ambianta, animale si tot felul de alte sunete neobisnuite, unele create de instrumentisti. Restul sunetelor sunt aceleasi 1500 inregistrate invers sau la viteza dubla sau la jumatate din viteza initiala. De exemplu, piesa "Flight of the Bumble Bee" (Moog Indigo, 1970), care l-a fascinat pe Salvador Dali, a creat-o schimband fiecare nota in parte, a incetinit putin sunetul, pentru a obtine o jumatate de ton, apoi l-a incetinit din nou, ca sa obtina jumatatea urmatoarea de ton. Astfel, avea o claviatura completa de bazait de albina, fiecare clapa era un tip de bazait.

Luati de-aici, Tom si Jerry!

Lucra cu foarfeca. Fiecare nota era o bucatica de banda magnetica. Le taia cu o precizie uluitoare si le imbina. Atarna fiecare farama de tavan si scria cu un creion special, care sa nu strice banda, un numar de ordine ce indica nota muzicala. Tavanul era intesat de fasii numerotate. In functie de sunetul care ii era necesar, taia din suvitele magnetice, alte suvite, la dimensiuni matematice precise. Daca gresea, ritmurile incetineau sau se accelerau. Pentru fiecare sound, se incorda de concentrare. Era absolut necesar sa respecte lungimea sunetului la milimetru.

Politica sa de construire a loop-urilor era foarte simpla. De exemplu, folosea un sunet inalt, apoi un sunet jos, apoi unul mediu. Apoi revenea cu un sunet inalt. “Foarte multa diversitate. Nu era plictisitor”, spune Perrey. Si-a clasificat sunetele in doua tipuri de “atac”, “cum ar fi “tu” sau “zzzziii”. Primul sunet este un atac brutal, cel de-al doilea, in jargonul meu frantuzesc, este unul moale”, explica francezul. “Nu am copiat niciodata nimic si nu am fost niciodata inspirat de nimic. Am facut cum am crezut eu mai bine. Lucrez dupa instinct. Fac totul dupa ureche”, marturiseste unul dintre putinii artisti care poarta halat, cand “lucreaza” la sintetizator.

E.V.A. by Jean-Jacques Perrey, mixed by Fat Boy Slim

Perrey a lucrat si in domeniul cercetarii, al muzicii terapeutice pentru insomniaci. A incercat sa comunice cu delfinii prin unde de sunet. “A fost remarcabil. Daca playezi anumite sunete, la o anumita frecventa, delfinii incep sa inoate in cercuri perfecte”. La sfarsitul anilor ’80, odata cu dezvoltarea sinthurilor digitale, Ice-T si Fat Boy Slim au mixat o piesa a lui Perry veche de 20 de ani, EVA. In prezent, producatorul colaboreaza cu Dana Countryman, un compozitor din Seattle. Au scos impreuna albumul Happy Electro-Pop Music Machine, care dospeste de sunete din anii ’60. (ascultati aici). “Am simtit ca muzica electronica a intrat intr-o era neagra, si-a pierdut inocenta. Am decis, cu multi ani in urma, sa ofer oamenilor numai optimism si umor. Dar este din ce in ce mai greu, pentru ca lumea se misca atat de repede. Din pacate, viitorul nu mai este ce-a fost”.

Rokolectiv / duminica / 13 aprilie / MNAC

Mike Banks says:

2008-04-07T10:46:00.004+03:00

“Combativitatea este o eticheta care ne-a fost pusa din teama. Unor oameni le place frica sau gandul ca ceva este periculos. Este sursa multor povesti cu fantome, stereotipuri si chiar vanzari de discuri. Aceasta slabiciune ne permite sa lucram linistititi si ne ajuta sa ne mentinem focusati. Unii artisti nu au parte de un asemenea lux si, eventual, faima lor se consuma pe masura ce-si pierd concentrarea, din cauza succesului. Cand vine insa vorba despre Undergorund Resistance, cu cat avem mai mult succes, cu atat devenim mai intunecati. Iar din fericire, oamenii se tem de intuneric. (sursa)

Multi oameni au confundat mastile pe care le purtam cu terorismul si combativitatea. Am inteles atunci ca nimeni nu stia cine suntem, tot ce stiau era un disc negru si un label, la ce le trebuia sa stie altceva? Poate nu ma placi ca om, dar poate iti place muzica, daca iti folosesti urechile si nu ochii, acesta a fost scopul din spatele Undergound Resistance. Era mult mai important ce iesea din boxe, decat cine eram noi. (sursa)

Underground Resistance Live

Daca m-ar intreba cineva “Hey man, de ce ai facut hi-tech jazz?” si ii spun de ce, pentru ca am avut ceva in minte, ceva la care m-am gandit, i-as distruge viziunea, ceea ce a inteles el din acea piesa cand a ascultat-o. De aceea am invatat sa nu descriu nimic si sa las totul limpede ca apa, fara forma, fara aspect. Cred ca asta le place oamenilor la Underground Resistance, ajung sa-si picteze propria imagine. Noi doar le dam tesatura, discul, iar in mintea lor contureaza singuri tabloul. Acesta este motivul pentru care vindem de atata timp. Am renuntat la chipuri, am purtat masti, pentru ca nu exista nici un motiv pentru care tu sa stii cum aratam, ca sa te concentrezi mai mult pe sunet si pe forma lui. Din pacate, oamenii au mereu nevoie de un chip, iar timp de cativa ani nu le-am dat nici unul. Dar acum, internet, telefoane mobile, oamenii iti fac poze care ajung peste tot, pe web. M-am gandit, ei bine, din fericire oamenii ma vor stima si imi vor stima dorinta sa nu fiu vazut dinaintea muzicii mele. Nu ies in fata muzicii. Cred ca daca iti pui ego-ul dinaintea muzicii si il infigi bine dinaintea boxelor, oamenii care incearca sa-ti asculte soundul nu vor reusi, pentru ca tot ce vor auzi va fi egoul tau. De aceea, chiar ii rog pe oamenii care intr-adevar au poze cu mine sa fie onorabili si sa ma lase afara din asta.

Hi-Tech Jazz

Au fost timpuri cand am facut muzica “Hi-Tech Jazz”. Man, nu-mi aduc aminte nimic de cand am facut piesa aia, au fost doua saptamani incetosate. Spirtul colinda prin mine si cand a ajuns la destinatie, era “Hi-Tech Jazz”. De multe, multe ori, ca muzician, daca esti intr-adevar in armonie, de parca ai canta in biserica… Ca si pianist, chitarist sau bassist sunt decent in ceea ce fac, dar sunt momente cand oamenii in biserica chiar o simt, si inspiratia vine, si spiritul coboara si poti canta dincolo de abilitatile tale. De fapt, stiti pedala de bass de la orga? Mereu am probleme cu ea. Trebuie sa ma uit in jos si sa apas pe ea, este dificil, dar cand spiritul te invaluie nu mai trebuie sa te uiti in jos, piciorul tau se misca singur. Ajuns in acest punct realizez ca, de fapt, nu eu cant la acea orga. Asa este si cu o piesa. Daca spiritul vine cand lucrezi la ea, intrebarea devine “Esti chiar tu acela care face piesa?”. Deci, din nou, cateodata este dificil sa iti asumi credit pentru astfel de lucruri.

De ce trebuie sa te pui dinaintea muzicii tale? Ca oameni, avem multe defecte – unora le plac femeile prea mult, fumatul, jocurile de noroc, alcoolul. Ca om, ai defecte, dar munca ta, creatia ta artistica sau orice iese din tine, contributia ta rezista mult mai mult decat tu, ca om”. (sursa)

Rokolectiv / vineri/ 11 aprilie/ Session

Cabluri la Cubecast

2008-04-02T03:23:00.005+03:00

- Cablurile care ne-au mancat viata.
- Rau cu ele, rau fara ele.

- Fara cabluri n-ar mai fi lumina. Fara cabluri, viata n-ar mai avea sens.
- Gresit, viata avea sens si fara cabluri si are si acum, multumita wireless-ului.

- Poti sa spui ca iubesti cablul?
- Da.
- Este un cablu mai important decat altul?
- Bineinteles, ca de exemplu astea low noise.
- Conteaza culoarea?
- Absolut.

- De ce ai atat de multe cabluri?
- Strang tot, pentru ca imi place. In plus, vreau sa ma simt in siguranta, nu cumva sa raman in pana de vreun cablu.

Premii

2008-03-31T23:14:00.009+03:00

photos by photoclubbing.ro

O doamna mica de statura, cu parul alb se rasteste la tine printre doi dinti, “Ai grija de biletel!”. Este un post it pe care sta mazgalit “1”, cu o carioca bleu. Trebuie sa-l pui bine, undeva, sa nu cada bere pe el. Cel mai bine este sa-l dau altcuiva, sa-i cada lui bere pe el, daca e. Este premiul tau de clubber. Pentru prima data in sapte ani de clubbing, in sfarsit ai ajuns prima geaca de la garderoba!
Este Nights.ro Awards, este ora 22. Ringul e gol. Narcissa cu doi de “s” a pus un CD. Bem o cafea, ne uitam la o plasma. Se da muzica mai tare, se da drumul la intrare.

- Si cati au intrat?
- A intrat un om.

La intrare se dau evantaie. Unii le pun in geanta, suvenir util. Ca sa ajungi la scena, treci prin zona Kent, unde fetele iti iau adresa si iti dau invitatii la Danny Tagliatelle (set de la 11 noaptea, la 6 dimineata, pe 19 aprilie@WTP). Aici pune muzica Faster.

- Asta-i Faster?
- Nu, e Nicu Alifantis.

In buticul de pe hol, personalul se intreaba intaratat, “oare la cat incepe Samim?”, “oare cat e intrararea?”. Oare au stat peste program? Oare au venit si prietenii lor? Te asezi, mai citesti o revista, Faster te face sa dai din picior. Privesti: mai multi pokemoni, baiatul hip-hop, domnisoara cowboy, cu tocuri cui, fata cu smiley-ul infipt in conversi, blonda bronzata, in pantaloni scurti si bodyguarzii care parca se duc la razboi. Apare Cosmina, apare un fotograf, trece si Raresh, are si discuri, el face mainul, n-ar fi trebuit sa stim, dar asa ne dumerim, la ce poate folosi o intrare VIP.

Insufletita de propriul ei sound, Narcissa da singurica din mana, in timp ce Raresh acorda un interviu de 30 minute, la doua camere si un microfon, la panou, la panou. La 12:30 este inca golisor, dar se ridica mainile la primele ligheane. Cosmina intreaba “Gata?”, isi ia avant in mersul de felina si urca pe scena. Narcissa suna trance, poate nu e trance, Cosmina vorbeste, mimeaza, caci nu se aude, Narcissa danseaza in spate pe bune. “Trebuie sa taie basul!”. Narcisa nu taie basul, Narcisa danseaza pe bune. Narcisa in sfarsit taie basul si se aude: cel mai bun DJ strain in Romania este Tiesto. Mi se pare normal, totul e pe bune.

Premiile Nights au evoluat. Diplomele sunt acum inramate, iar cei care acorda premiile nu mai sunt pe post de copii de mingi la diploma, ca acum doi ani, zic si ei ceva. Cum ar fi: “Evenimentul anului 2007 este Sunrise – Sunwaves II Festival, la Mamaia”. Urca Ghinea. Cristi ii inmaneaza premiul. Ghinea multumeste. Trebuie sa dau si eu un premiu, sa stau langa scena, panica, “nu pleca”, poate fug cu diploma si-o postez pe blog! Nu fug, stau, o privesc pe Cosmina, care s-a schimbat, de la fusta scurta, acum poarta pantaloni si multe coliere aurii. Imi astept randul, sa ma avant pe scena, in timp ce oare cine imi face vant, sa urc, sa zic si eu ceva, sa graseiez mult: “Cel mai reprezentativ DJ din strainatate este Raresh”. Urca Raresh. Ii inmanez premiul. Raresh multumeste. Dupa el s-a clasat Rhadoo, iar pe locul trei, hei, Adrian Eftimie, ce-i, te miri ce-i, nu te mai miri, sa zicem, te-ai obisnuit cu ei. Se striga “Bine Pagal”.

“Tineti-va plicurile la voi”, trece un indemn pe la ureche si ma amuz de Gojira, care e Darth Vader, dar mie-mi place sa ma gandesc la Daft Punk. Daft Punk urca pe scena in uralele multimii si spune: “Cea mai buna productie electronica muzicala romaneasca din 2007 este Internullo – Sentimente, Nea Marin Remix”, adica Rhadoo remix. Urca Rosario. Gojira ii inmaneaza premiul. Rosario multumeste. Isi primeste trofeul din inox, marginit de doua fete vesele si topaitoare, de parca ar fi fost animatoarele lui. Urmeaza veselie in poze, cu tricoul pe care scrie Nea Marin si se anunta top 10 DJ romani: 10 – Marika, 9-mi-a scapat, 8- mi-a scapat, 7- Rhadoo, 6 – Livio, 5 – Rosario, 4 – Pagal, iar Cosmina multumeste pisiceste in numele lui, 3 – Optick, 2 – Eftimie, 1 – Raresh. Castigatorul primeste echipamente in valoare de 500 de euro, de la Djsuperstore.ro. “Nu sunt prea bun sa vorbesc, dar multumesc mult si nu stiu…stiu, stiu, stiu! Multa bafta!”, spune Raresh emotionat, desi acum ar fi trebuit sa fie la Winter Music Conference, dar nu a primit viza. Cosmina se mira de vreo doua ori ca decernarea a durat putin si ne zambeste fin. E bine c-a durat putin.

Dupa un Red Bull si o cafea, chiar poti sa dai o tura de Sofitel, sa-ti faci warm-up-ul, fara Narcissa. Dar intra Raresh, nu are doi de “s”, are doi de “r”, asa ca ramai. Te mai intalnesti cu un prieten, e pe dans, e pe scheme, este pe alcool, il mai iei si tu la o bere.

- Tu ce faci de summit?
- Summit fericit.
- Cu adevarat fericit.

Este doua, ora la care lumea s-a asezat pe jos, pe hol si bea bere in pahare de carton. Printre ei, Cosmina, care s-a schimbat la loc, in fustita scurta. Raresh le are cu bass-ul, face miscarea Villalobos, se sprijina-n buton si da din umar, putin lasat pe spate. Apare Samin, “Samin is cute”, spune o blonda pe tocuri argintii si face ochii mari, sa o credem. Nu o credem. “Cand e 1 mai?”, te intreba cineva si te uiti consternat, de parca te-ar fi intrebat “Cand e Revelionul?”.
Producatorul care a atins in totalitate targetul MTV isi incepe setul cu toaca. Numai ca nu el bate toaca, ci un percutionist, cu degetele in trigger pad, zici ca danseaza minimal. Asta este minimal? Intra si Dirty Big Mouse, piesa care acum trei ani a mers ceva pe repeat, la casti, dar la club nu prea te-a fascinat. Iti doresti si acum casti, caci daca nu stai in centru, se aude gresit. Nu te plictiseste, dar nici nu intrii intr-o stare. Taca-taca, ti–ti-tit, toaca, niau-niau, woam-woam, pic–pic, toaca, pic–pic. In timp ce unii danseaza, un baiat fac cheta, intreaba imprejur “Do u have some spare change?” si culmea, toata lumea ii pune bani in paharul de carton dolora deja de bancnote de un leu.

Percutionistul a inlocuit degetele cu betele, bate toaca analog. Proiectiile te fac sa te uiti in jos. La piesa asta ar merge insa, sa-l vezi pe Gojira, cu masca lui de Darth Vader, cum isi scoate sabia cu laser si o arde pe scena. Dai din cap ca la turai, nu prea iti place, dar ai baut Red Bull. Se aude “Piesa, piesa!”, este chair ea, piesa cu incalzirea - Heater. Acesta este punctul culminant. Eronat. Punctul culminant este o melodie indiana, da, indiana.

- Ce e asta frate?
- Vrei sa plecam?

Plecam si ajungem acasa exact cand incepe sa cante si cucul. Nu stiam ca virgula cucul glasuieste la 4:38. La televizor, Andrei Gheorghe mixeaza house la clubul Gaia. Samim era mai bun. Ionut Lupescu, in Pacha, vorbeste despre clubbing: “este important unde si cand o faci”.

Despre “ligheane surround” vs “ligheane stereo”

2008-03-25T00:31:00.005+02:00

click aici

“lighean” sau “muzica de impachetat ligheane” = minimal techno & related -copyright Junkyard & HC (from Suie)

Jazzanova la Uzina

2008-03-24T09:33:00.001+02:00

Trecem in drum spre Fabrica pe langa cel mai nou club din oras, al carui proprietar este Mutu, sobolaneala la intrare, pe covorul rosu si tot atat de multe masini. Si la Fabrica e plin, dar nu sunt atat de multe masini. Bodyguard-ul ne taie bratara cu foarfeca si ne ureaza distractie placuta. La garderoba, lume ca la Pacha, se plateste un leu, dar se gaseste loc, singura conditie este sa ai gaica. Se pun gecile pe jos, desi mai este un perete gol, pe care s-ar putea bate cuie. Cat le ia? Cat ii costa? “Cuiele sunt scumpe”, mi se spune. Inauntru, toata blogofera si multi cunoscuti, jazzy slowly moving, pana gasim un loc de respiro, si ne miscam in voie. Dupa Loco Dice, saptamana trecuta, intra bine niste pian dansant. “Este foarte ok. Hai sa ne imbatam”, suna indemnul si ne ducem la bar, mai stam la o vorba, pana trece de unu, se mai agita muzica, ne mai agitam si noi, odata cu primele aplauze si primele vocale, “uuu”, iar acum niste d’n’b light. Vibe exista, sunet nu, mergem mai in fata, ne leganam taraganat pe Papa Was a Rolling Stone, fara George Michael, Jazzanova remix, ne intalnim cu Mamulos, care revendica party-ul, spune ca-i al lui si confirma ca i-au mai crescut rastele, de cand nu l-am mai vazut. Pe scena fluiera un baiat cu mana la inima, iar ringul se agita de oameni care poarta casti la gat, o fi vreun trend, in underground, precum pokemoneala in mainstream. Dansam pana la 5, bem pana la 5, vorbim pana la 5, daca am putea scoate artificii pe urechi, ar fi excelent. Atat.

In metrou se gaseste energie

2008-03-21T12:49:00.002+02:00

- Alo!
- Alo, da!
- Buna ziua, va sun in legatura cu anuntul din metrou.
- Care dintre ele, ca erau mai multe.
- Cel cu energia.
- Va intereseaza in mod serios?
- Va dati seama.
- Eu sunt consultant in industria wellness, ma ocup de tonus si energie. Ceea ce va ofer eu nu presupune tratament medicamentos. Nu e dieta, nu e regim. Sunt produse combinate cu mancare.
- Aha, aveti si pentru oameni epuizati fizic si psihic?
- Ce?
- Energie. Stiti ca omul modern consuma multa energie.
- Va pot oferi o consultatie de o ora si 10 minute. Am cabinetul la Piata Muncii. Este gratuit.
- Asa e prima data. Dupa aceea cat costa?
- Pai dupa nu va mai dau consultatii.
- Imi dati energie?
- Stiti ca 75% din bolile omului vin dintr-o alimentatie defectuoasa?
- Ihi. De recreat cum va recreati?
- Cum adica?
- Va rog sa fiti deschis la intrebari. Cum va relaxati?
- Va pot oferi o consultatie.
- Se asculta minimal?
- Ce e aia?
- Muzica.
- Aici e vorba de energie.
- Pai da. Minimal e generatia mai putin. Mai putina energie.
- Buna ziua.

Dusty Kid la Kado

2008-03-18T09:20:00.008+02:00

Nu m-am dus; a doua zi, de dimineata, munceam. Electrocutare insa, persoana avizata, s-a dus. Si el muncea a doua zi, dar el e fan! Drept urmare, sambata, la ora 11, pe holurile sistemului, purta un tricou (foto), care sfida sistemul si impartasea impresii, la un ceai negru, cu ochii pe jumatate deschisi datorita veseliei electro techno covarsitoare din timpul noptii. In primul rand, ceea ce l-a frapat pe Electrocutare a fost toaleta, atat de departe de ring. Eu stiam ca e la intrare, dar se pare ca, de cand clubul era pe cale sa se inchida si nu s-a mai inchis, au mutat baia, la etaj, “la capatul clubului, urci 15 scari in curba, dupa care faci dreapta, mergi 5 metri, iar dreapta, iar 5 metri, stanga, apoi inainte”. Un fel de “Mergeti la Baie? Coborati la prima”. Iar prima e comuna, si pentru baieti si petru fete.
In al doilea rand, Copilul Praf nu este atat de dragutz ca in poze. Muzica insa, a fost la mare inaltime, a pus Copilul “grele, grele” pana i-a facut pe toti dust, iar pe unii i-a trimis apoi, direct la munca. Visualurile au lasat de dorit, aceleasi clipuri default din programul Resolume. Iar fetele…”doar de design”. Cam atat a impartasit Electrocutare, dupa care s-a implementat in sistem si a atipit pe o canapelutza, pe jumatate cat el.

Nu e nimic rau sa fii din Bacau

2008-03-17T01:21:00.002+02:00

pe Serghei il cheama Sergiu

Tom Wilson's Invite at RoBlogFest

2008-03-14T00:59:00.006+02:00

Tom Wilson, Rusu, Flore / Fabrica / 14 martie / 23:00

Greetings!

For once I've remembered to send this weekend mail-out before going to B52, rather than after, as I usually do. So instead of a babbling mail replete with 9/11 conspiracy theories and spelling mistakes, you get a fairly coherent reminder about this weekend's excitement.

Fabrica will be hosting the 2008 edition of RoBlogFest, where me and the Khidija Boyz will be spinning. We'll be on round eleven, after the coveted award for Most Misogynistic Blog is announced. We'll be putting on a specially polished performance, given that the cream of the blogosphere will be watching, and any slip-ups are sure to be relayed around the interweb at lightning speed by Bucharest's web trend-setters. (Actually, let's be honest: they're not trend-setters at all, are they... they're a bunch of specky chinless geekoids who spend far too much time in front of their PowerBooks and get panic attacks when they venture out into the real world. It's probably their first time in a club, so fuck it, I'm going to get drunk and play what I like... Yeah bwoy!)

Peach Out

T
---
NOT SPAM: Hmmm, thinking about it, calling bloggers a bunch of 'specky chinless geekoids' might not be such a good idea. If my website goes down in the net few days, only to be replaced by gay pornography, and I mysteriously run up a thousand-dollar credit card bill in Senegal, I think I'll know why. Anyway, if you're an offended blogger, do please hit me back with the word UNSUBSCRIBE and you'll be taken of this infrequent mail-out.

Nominalizarile pentru cel mai bun blog de muzica, aici .

De remarcat ca vidoeclectic, chestionabil, can of thought si elctrocutare

concureaza cu 3SE Fan, Vama Veche = Vama + Trupa, Muzica si muzichie si Moozica.

Eu cred ca pentru la anul, se impun catalogari.

Copiii lui Luciano sunt din Targoviste

2008-03-13T12:17:00.004+02:00

Mari semne de intrebare a mai ridicat piesa “Copiii lui Luciano”! Dupa ce DJ-ul chilian a pus-o la Kristal, anul trecut, pe forumuri s-a creat isterie. Oare cine a facut-o, oare cum se numeste? Se vehicula ca ar fi piesa lui Villalobos, dar multi s-au incapatanat sa creada ca este a lui Emil Lassaria. De parca era mult mai plauzibil ca Luciano sa o fi primit de la Lassaria, din Targoviste, decat de la Ricardo, din Chille. (Ping-pong cu de-dans).

Piesa este a lui Villalobos (asculta aici), iar Emil spune ca el a remixat-o (asculta aici). Ba mai mult, nici nu a vrut sa o faca publica, i s-a furat un CD din calculator si asa a ajuns pe net. Ceea ce a uitat Emil Lassaria este ca pe albumul sau “MY Dream”, care se gaseste la downlodat free pe internet, “Copiii lui Luciano” este a cincea piesa. Si nu scrie nicaieri ca este remix dupa Ricardo Villalobos – Enfants. Oare cand i-au furat CD-ul din calculator i-au pus piesa pe album?

- De unde vine numele de Lassaria? 
- Paaaai.... acum vreo 6 ani am inceput un proiect muzical cu tente latino, iar impresarul meu de atunci mi-a spus ca trebue sa am un nume adegvat genului muzical pe care il produceam. Asa ca el m-a botezat.
- Faceai muzica latino? 
- Latino - house .
- Acum nu mai faci latino? 
- Nu. Mi-a trecut. 
- Faci numai house? 
- Da.
- De cat timp ?
- Din 2000, cam asa.
- De ce nu ti-ai schimbat numele, daca Lassaria era pentru latino? 
- Nu cred ca e important numele. Putea sa ma cheme...Ilie...Vasile.
- Crezi ca ar fi avut acelasi efect? 
- Cred ca da.

- Ce fel de muzica produci? 
- Yo fac ce simt.
- Ce simti? 
- Probabil ca uneori sunt fericit, iar piesa pe care o fac atunci cu siguranta va fi una vesela.
- Cate piese ai scos pana acum?
- Muuulte, 50 -60.
- Si care a avut cel mai mare succes? 
- Sincer, nu stiu.
- Ai scos la vreun label?
- Yo fa muzica pentru mine. Imi face bine. E un tratament  impotriva stresului.

- Mama ta e florareasa (asculta piesa aici sau pe manele.ro)? 
- Nu, e o joaca nevinovata, piesa e o gluma. 
- Crezi ca muzica lautareasca se imbina perfect cu muzica electronica? 
- Cred ca muzica lautaresca trebue sa ramana acolo de unde vine.
- Muzica de pe melodia “Mama mea e florareasa” nu este lautareasca? 
- Ba da, dar nu ma reprezinta.
- Nu ai facut-o tu? 
- Ba da, dar a fost o joaca. 
- O joaca este o piesa pe care o tii in casa. Tu ai semnat-o si i-ai dat drumul pe net, sa te cunoasca lumea. De ce ai facut asta? 
- Asta se intampla de mult.
- Cand? 
- Acum un an, parca.
- Ce s-a schimbat de atunci? 
- Foarte multe. Eu m-am schimbat, generatiile s-au schimbat.

- Cand ai facut piesa “Copiii lui Luciano”?
- Intr-o vineri seara, acum patru luni....gen. 
- A fost un real succes, toata lumea a vorbit despre ea. Ce te-a inspirat ?
- Hey, vorbim despre un remix. Am auzit-o intr-un set al lui Luciano, el m-a inspirat, daca putem spune asa. 
- A cui este piesa? 
- Am aflat si yo mai tarziu ca e a lui Ricardo.
- La telefon mi-ai spus ca ti s-a furat din calculator. Despre ce este vorba?
- Mi s-a furat un disc cu mai multe piese, printre care si “Copiii”. Au aparut pe net.
- Pe net nu scrie ca e remix, scrie ca e piesa ta. Cum asa?
- Asta deja ma depaseste. La mine in calculator e “Copiii lui Luciano”.
- Nu scrie remix?
- Nu scrie nici Emil Lassaria.
- Daca nu ti se fura CD-ul, nu-i dadeai drumul pe net? 
- Normal ca nu, avand in vedere ca piesa nici macr nu e masterizata.

- Cum e viata de club in Targoviste? Exista o mini scena, vreun un club nisat pe electronic? 
- Exista si kiar ies petreceri interesante. E un public pretentios.
- Ce DJ vin sa puna muzica la Targoviste? 
- DJ romani. Au fost aici cei mai buni Dj ai momentului, inclusiv Raresh, nr 1 pe 2007. Adrian Eftimie e pe primul loc dupa parerea mea.

La President nu au popcorn

2008-03-11T10:13:00.008+02:00

Mergem in Brasov, mai luam si noi pulsul in provincie. Nu avem parte de petrecere, avem parte de-un club gol, dar la asa club, pe cuvant ca a meritat drumul.

The President se afla intr-o cladire veche de 80 de ani, in care, inainte de ’89, functiona cinematograful Astra. S-a dechis anul trecut, de Craciun, dupa ce cladirea a fost reconsolidata, izolata si rigipsata pe unde trebuie. “Nu s-a zidit o Ana, dar suntem siguri ca e trainic”, spune Florin Bica, omul care se ocupa ca locatia sa fie electronica 100%. El spune ca, aici intra 800 de oameni, mie mi se pare ca intra si 1500. Ar sta probabil ca sardelele, dar nu ar fi o problema cu fumul si aerul respirabil, pentru ca inaltimea clubului este de aproape zece metri. “Il putem face si mai inalt. Dar cred ca ajunge”.

Intrarea The President este strajuita de doua usi din sticla, zici ca intri in Plaza, dar mai degraba intri intr-un cinema, pe covorul rosu, marginit de spoturi de lumini. Iti vine sa te opresti, sa-ti cumperi popcorn, dar nu au. Treci pe langa garderoba, platesti biletul, 20 de lei si deschizi o noua pereche de usi, de aceasta data din lemn, urci trei trepte, ridici ochii si lasi sa te copleseasca grandoarea arcadelor albe, pe care se impletesc modele din piatra, vegheate de peretii rosii, rosii, rosii, de care in viitor vor atarna opt proiectoare. Printre schele care impanzesc tavalnul ca un fagure, clipocesc continuu mii de leduri verzi. Domnesc asupra ringului trei candelabre din fier forjat, nu foarte mari, “dar le vom schimba cu unele mai mari, meritam mai mult”, 12 discoball-uri, o duzina medii, o duzina mici, “dar vom avea mai multe, si sus, si jos”, lasere, multe moving head-uri si multi roboti de lumini, “numarul lor nu este concludent, vor fi mult mai multe”, pentru ca patronii planuiesc imbunatatiri.

Este si cazul, dintr-un singur motiv. Pupitrul DJ-ului se afla sus, in “corcodus”. Ca sa ajunga aproape de tavan, de unde priveste disco-ball-ul in ochi si oamenii in cap, artistul urca 12 trepte. In cazul unui stil de muzica unde interactiunea cu publicul este cateodata sarea si piperul petrecerii, ei bine, nimeni nu-l poate pupa pe DJ. Decat fetele care danseaza in cele doua separeuri ce incadreaza pupitrul, mochetate in rosu, cu privire directa spre ring, parca esti regele ce iese la balcon, in fata suspusilor sai. Acum nu exista supusi, sunt doar canapele albe si rosii, care stau tolanite labirintic pe ring, in asteptarea multimii care sa le scoata afara.

Curatenia iti impune respect. La baie, totul straluceste, ca in hotelurile de cinci stele, mai ca nu face gresia “blink!”. In fiecare toaleta si pe fiecare perete sunt lipite bine, nu cumva sa le dezlipesti, postere cu DJ-ul. Chiar daca ai vrea sa te inchzi, sa desprinzi vreunul pe shestache, nu poti, caci la usi, nu exista yale (!). Cand n-au de lucru, cei trei barmani si cei trei ospatari stau la vorba prin bar, se joaca PSP, intr-un colt, pe-un fotoliu negru sau fac poze, hipnotizati de platane, sus, la DJ. Se simt bine. La fel de bine, precum sunt si preturile la bar: 6 lei o apa, 7 lei o bere, shut-uri putin peste 10 lei si cocktail-uri pana in 15 lei. Pentru preturi, si pentru maretie, te simti bine din respect.

Cum_se_danseaza_minimal.avi

2008-03-09T19:01:00.004+02:00

.b - asa se danseaza minimal

. f - mai are de invatat

Mihai Popoviciu la Cubecast - de dans

2008-03-08T17:46:00.008+02:00

Mihai Popoviciu este din Sibiu, la fel ca The Model, dar nu bea lapte. Face un set de autor, cu piesele lui frumoase. Ne scoala la dans, usor, usor, caci n-avem loc, camera la Cubecast nu e mare, dar avantajul dansului este maret, pentru ca, oriunde ai fi, esti in fata, langa DJ.

video by jo* & MRV

Este seara lui De-dans, in mare verva, un mare intelept. Mereu scoate el din tolba, cand te vaiti de una, alta, de la club, cum ar fi sonorizarea, cate o poveste moralizatoare, demna de schimbat atitudini si mentalitati. “Doua fete se duc sa-si ia inghetata. Si le asteptam, si le asteptam, ne plictisim ingrozitor, ele nu mai vin, intarzie mult si la un moment dat, dupa mult timp, apar, cu inghetata pe batz. Inainte de a spune noi ceva, una dintre ele zice - Stiti care e secretul? Sa nu va suparati. Asa si cu sunetul, nu va suparati, dansati”. Asta e o caterinca. La fel o sa le povesteasca si copiiilor lui, care o sa povesteasca colegilor, la scoala, cum a facut tata parte din generatia techno.
Intre pilde, De-dans mai face miscari de dans, mai striga “uuu”, mai rade, mai aplauda, mai recomanda o piesa, mai bea o bere, mai bea o bere. Este foarte fericit ca Popoviciu mixeaza muzica lui Popoviciu. Se vede pe el, cand se aseaza in genunchi si le spune asta si celor trei fete, care stau pe canapea. “Respect”. Dupa care isi face loc intre ele si le indeamna “Haide, cu totii, umar la umar”, si fetele il asculta, danseaza impreuna. Numai providerul de net, si el pe canapea, nu zice nimic, nu misca un deget, lui ii place drum and bass. “Odata, un fotograf povestea ca face si nunti, nu doar arta, ca de, ai nevoie de bani. Mai bine faci arta la nunti!”, mai toarna de dans o pilda, Popoviciu schimba piesa, este atat de frumoasa, incant il mangai pe Atari, fara sa-mi dau seama, pe cap, de doua ori. Cineva intreaba: “Suntem pe net cu muzica, nu?”, Da, suntem pe net, suntem live pe internet, la www.cubecast.net.

***in realitate, e si mai comic

Dobrica de la Suie se bate cu colegul de apartament

2008-03-06T19:56:00.015+02:00

Ma duc zilele trecute pe la Dobrica, cu treaba. Si cum vorbeam eu plina de entuziasm, intra in camera, colegul lui de apartament, Mircea. Tan ta nis! Nu tu “Buna seara”, nu tu “Seara buna”, trece pe langa mine ca tancul, ba chiar imi da un cot. Eu ma sperii, Dobrica tipa, il da afara, tipa si el, c-a fost o gluma, pana la urma ramane cu noi si nu mai zice nimic. Ne ignora cu desavarsire. Ba chiar motaie nesimtit pe fotoliu, ca si cum n-am exista, ca si cum nu mi-ar fi dat un cot mai devreme. Ei bine, nu vrei sa stii cine e Mircea?

MIRCEA

- De cat timp locuiesti cu Dobrica?
- De prin februarie 2006. Ne-a facut cunostinta Monica.
- Cine e Monica?
- Cineva frumos.
- E prietena ta?
- Oarecum.
- V-ati placut la prima vedere?
- El nu cred ca m-a placut foarte tare. M-a acceptat din cauza ei.
- Inteleg. Ea locuia cu voi?
- Nu intelegi nimic. Nu a fost neaparat chimie…eram toti trei.
- Un fel de menage a trois?
- Ai putea spune si asa, dar sa nu se oftice Dobrica. N-o sa se supere ca vorbesc despre el?

- In cate camere locuiti?
- Doua, dar eu am toata casa la dispozitie.
- Cum te-ai impus?
- In primul rand, sunt foarte dragut. Arat bine. Cei care vin in casa ma complimenteaza mereu, mai putin un baiat, Alex. In al doilea rand, sunt o persoana sociabila, cred, iar asta ma face sa am multa incredere in mine.

MIRCEA

- Te duci la club?
- Nu. Urasc cluburile si muzica de club. Iar de cand Dobrica s-a apucat de ligheane si da volumul tare, e oribil! Plec imediat! Ce face el cu Suie e mai frumos, asa. Imi plac vocile in muzica.
- Dobrica ce-ti spune cand pleci?
- Rade. Imi spune ca sunt demodat.
- Si nu esti?
- Poate ca sunt asa, mai clasic sa zicem.

DOBRICA

- Tu faci ligheane?
- Da.
- Si Mircea ce face in acest timp?
- Saracul de el, le detesta. Intr-un fel, il inteleg. Ma amuza foarte tare. Daca doarme cand eu incep sa lucrez la piese, adica clipoceli, snaruri, se trezeste imediat si pleaca in cealalata camera.
- Nu zice nimic?
- Probabil ca ma injura in gand.
- Nu iti cere sa il pui pe lista la club?
- Nu, deloc! Eu m-am oferit de cateva ori, dar nu vrea. E mai casnic, ii place indoor.
- Nu canta si el, din cand in cand, cate o melodioara?
- Nu are ureche muzicala si nici voce. Doar cand urla, la nervi, iar atunci, total bezmetic.
- Genul rock?
- Da, gen Minculescu in zilele lui bune.

MIRCEA

- Am auzit ca devii violent cateodata. Este adevarat?
- Da, uneori imi sare tandara foarte repede, din orice.
- Nu te poti controla?
- Nu prea, si atunci mi-o fur.
- Ti-o furi des?
- Dobrica e mai coleric, asa.
- Ce faci cand iti sare tandara?
- Sar la bataie, ca in cantecul ala al lui Suie, “Aveti sange-n coaie, sariti la bataie”. Ideea e ca, am multa energie. Si daca stau mereu in casa trebuie sa mi-o consum si eu cumva, nu?
- Ultima data, de ce v-ati certat?
- Imi era urat sa dorm si am intrat in camera la Dobrica, pe shestache, cand el dormea si am inceput sa fac misto de el. S-a trezit, m-a caftit, apoi s-a culcat la loc.
- Dobrica are de obicei ultimul cuvant?
- Nu, eu. Eu dau ultima lovitura si o iau la fuga.

DOBRICA

- Colegul tau de camera spune ca esti violent. Este adevarat?
- E un bou. Nu sunt violent.
- Esti tandru?
- Chiar ma port impecabil cu el. Depinde de ocazie. Cu un specimen ca el nu stii cand sa fii tandru sau cand sa fii violent. Dar imi place de el. Imi plac nervosii.
- Zice ca il caftesti. Minte?
- Nu minte. Dar nu il caftesc in adevaratul sens al cuvantului. E totusi, colegul meu de apartament, sa fim seriosi.
- Cu ce te supara?
- El se cam plictiseste si cand vin acasa are chef de caterinca, de bataie, de scandal!

MIRCEA

- Sari la fete?
- Sar, de ce sa nu sar? Mai ales daca stiu ca asta il enerveza un pic pe Dobrica. Imi place sa il tachinez, sa ma iau de fetele lui, sa fac misto de ele.
- Ce zice cand faci asta?
- Se cam enerveza. Unele fete se cam sperie de genul meu de a fi si atunci ma pofteste frumos afara din camera. Eu incep sa tip de oftica, el iar se enerveaza si tot asa.

DOBRICA

- Sare la fete?
- Da, cam sare si nu inteleg de ce. Uneori fetele se poarta frumos cu el, dar el parca inebuneste! Cred ca o face special sa ma enerveze. Incepe cu jocuri din astea, absurde.
- O face des?
- De fiecare data.

MIRCEA

- La prietenii lui de ce sari?
- Nu la toti. Dar cred ca prietenul lui, Alex, de aia nu mai vine pe la noi, s-a cam speriat de mine.
- Ce i-ai facut?
- Am sarit la bataie, dar in joaca.
- Nu i-ai sarit la jugulara?
- Nu puteam sa fac asa ceva, nu sunt animal.

DOBRICA

- A bagat Mircea zazanie intre tine si prietenul tau, Alex?
- A incercat, dar sper ca Alex nu l-a luat in serios.
- Atunci, de ce nu mai vine pe la tine?
- Asta nici eu nu inteleg. Sper ca nu din cauza lui Mircea.

ALEX

- De ce nu te mai duci la Dobrica?
- Pentru ca nu ma decid cine ma sperie mai mult: el sau Mircea?
- Ce ti-a facut Mircea?
- A sarit la mine, nu stiu, e bolnav. Trebuie sa aiba intotdeauna ultimul cuvant.
- Cum ai reactionat?
- L-am aruncat mai incolo si am urlat la el sa-l intimidez.

MIRCEA

- De ce continuati sa convietuiti impreuna?
- Initial ma supar, dar stiu ca totul porneste de la mine si imi trece repede. Asta e marele meu avantaj, ca nu pun la inima si ca imi trece repede.

DOBRICA
- De ce il accepti in apartament?
- M-am atasat el. In plus, e bine sa fie cineva in casa cand eu sunt plecat prin tara.

MIRCEA

- Tu cu ce te ocupi?
- Cu nimic deosebit si cu mai nimic, in special.
- Tai frunza la caini?
- Tai frunza la caini.

Dobrica si colegul sau de camera Mircea, AICI.

Romantism digital

2008-03-04T20:57:00.006+02:00

Sursa primara a Germaniei in ceea ce priveste post minimalul, adica deep house, adica minimal house este labelul Dial Rec, in frunte cu Pantha du Prince.

Ambiental emotiv pe baza de techo, impinge limitele frumosului pana acolo unde da nastere unei noi lumi, care cade ca un filtru de energie pe vise si ai halucinatii la lumina. Se vad si cu urechea, splash-uri de vopsea. Geometria te inghite, dar ti se deschide tot Universul, intr-o dimineata care se scutura de caderea noptii pana devine transprenta. Este grabita sa-i ingaduie soarelui sa faca cu ochiul, sa scurteze umbrele. In mijlocul aceste lumi nou nascute asculti absent tensiunea care prevesteste furtunile si lasi soundul sa sfartece vazduhul precum un fulger de cuvinte decisive. Tresalta si pamantul sub cortina de ploaie, in care tunetele sunt un murmur amabil, intre picaturi de apa. Patosul este intolerabil, tipatul necunoscutului este sublim. De mult nu s-a mai vazut asa o prietenie in Univers, intre industrie si natura.

rokolectiv / 11 aprilie / session

downlodeaza Pantha Du Prince

Saturn Strobe – This Bliss

Techno ca pastila antiplictiseala

2008-03-03T01:16:00.008+02:00

plictiseala

Ajungi pe la 11, la Sala Polivalenta, pe scena canta Chicane, dar foarte bine ar putea canta si Britney Spears, deoarece, iti explica un sms, “Saltwater s-a dus dracu”. Cade si sunetul de doua ori, mai pleaca niste lume si intra M.A.N.D.Y. Se aude cam incet, este si cam infundat, e ca la I Love Techo, anul trecut, in Belgia, unde volumul era mic, din motive de poluare fonica. La noi nu poluezi fonic, caci n-ai cu ce, in schimb, langa mormanul de geci in jurul caruia dansezi cu prietenii tai s-a strans si un morman de sticle, de tigari, de cutii de bere si de foi de revista calcate in picioare. “Unde arunc si eu asta?”, “Langa geci”. Cocotata pe movilita, o domnisoara citeste de 30 de minute niste pagini rupte, dovada ca la club se si citeste, nu doar se scrie.

Gluon-symmetry imbracat la camasa, din respect pentru Jeff Mills, sfideaza ce se aude, cu mainile in san, iar sunetul, infruntat cu dispret, cade din nou. Cele 5 ecrane de proiectii anunta ca mai sunt 3 minute din cele 5 fara muzica, care au urmat de fapt dupa cele 10, trec si ele, si se dezlantuie in plina splendoare, pe mocheta, miscari de dans, pe house. Ti se pare ca-l vezi pe Eftimie, nu e el, este clona lui, mai mica de inaltime, care priveste prin ochelarii de soare un baiat cu spirit de Polivalenta in sange, cum danseaza la fel de ritmat, orice BPM ar fi. Incantatii orientale aduc si primele miscari din solduri, pana se pierd in acorduri trance-uite, taaam, taam, taam, intra si bass-ul, tam!, tam!, tam!, niste fluierele, ca niste cinelle, si iar atmosferic, taaam, taaam, taaam. Lumea aplauda si tipa, de fapt e populist si e cam simplist. Sunt si voci de MTV. Te legeni sa treaca timpul, sa intre Jeff Mills si privesti marea de copii care danseaza parca la Zilele Trance.

antiplictiseala

Daca muzica nu te solicita, e clar ca te oboseste. Iti plac sunetele, nu-ti place ordinea lor. Se aude “Ooo”, care de fapt e “do re mi”. Se mixeaza un hit, pe care l-au mixat si anul trecut, o fi asta brandul lor? “You can surely turn the tide, you can push the tempest by”, si chiar nu vrei sa mai auzi, mai ales partea aceea cu “push push, push push”. Te contrazice un baiat care invarte fictiv din butoane, in timp ce isi umfla obrajii. Pentru el e pumping. Eu chiar m-am plictisit. Dar poate termina! si intra Jeff Mills. Nu termina. Ha! Pune minimal, nu minimal techno, ci minimal house, din cel mai prost soi, definit de-a lungul timpului ca piulite sau ca ligheane. Este ceea ce pe forumuri probabil se va numi “frate, ne-a rupt capul”.
Deja ma simt ca domnul Goe, “Da’ nu mai vine? Eu vreau sa vie”. Jeff Mills, da, el sa vie! Arunc un ochi la ceas, in timp ce DJul picura neregulat, intr-un pahar cu apa, “pica, pic, pica, pic”, apoi se aude de parca ar fi venit apa, care a fost oprita o zi. Toata lumea sta, asteptare generala, din cand in cand animata de o intrare puternica cu bass-ul, care de fapt e tot o amagire, pentru ca e soft, soft, soft, numai bun de ascultat in masina, pe drumul de intoarcere spre casa si nici atunci.

Some love, some Boka Shade, some Body Language, M.A.N.D.Y. remix si pentru ca este o piesa buna, sper din nou sa fie ultima. Dar nu e. Asa ca te asezi jos, pe movilita care acum s-a dublat. Nu citesti, nici nu scrii, stai ganditor cu cotul sprijinit pe genunchi, cu barbia in palma si te intrebi “pana cand?”. Te ridici cu ochii in proiectii, soundul te face sa crezi ca-s bujii, dar sunt jack-uri, nu e VJ, sau poate e, sau poate este CD, mai devreme se viziona un vidoclip Autechere. Mai stai la o vorba, mai impartasesti pareri, “Ce bine ar fi sa-ti iei bilet numai de la o anumita ora, in fuctie de line-up!”, mai afli curiozitati de viata, “M-am maturizat pe forumul Nights. Dar nu cel de-acum. Cel cu garda veche la putere”. DJ-ii fac reverante, ne transmit pupici si in sfarsit pleaca!

the bells

Se ia o pauza muzicala de loop in loop si intra Jeff Mills, mai sunt 200 de oameni, din cateva mii, tipa si aplauda, si in sfarsit totul incepe sa aiba un rost, si lasere, si podeaua care vibreaza, dar din pacate se aude ca un mp3 tras prost. “Se aude prost pentru ca e muzica prea analog.”, “Si atunci, care e solutia?”, “Keep on dancing”. Incepe Jeff, incepi si tu sa dai din cap increzator. E ca si cum ti-ai primi binecuvantarea indelung asteptata. De dans, confirma: “Scoate untul din tine, efectiv! Asta e muzica pentru oameni puternici si entuziasti!”. Dovada vine si din spatele meu, de unde se striga “Hop, hop”, iar fetele se suie in carca sa faca poze maestrului, de la inaltime. Peste bass, vine cu bass si cu smucituri de cap. Doi baieti danseaza in jurul unei fete, tribale, dar Jeff Mills este zeul. “Mai pleci?”, “Nu mai plec.” Cand pune The Bells (video) este atat de bine, incat iti scuturi mainile de-atata energie, o simti cum picura din varful degetelor si, de unde te plictiseai, acum iti vine sa sari, ca atunci cand erai mic si te jucai calcata. Dupa care, o iei la fuga pe loc, incontrolabil. Pana ajungi, odata cu soundul, la acel nivel constant de viteza, care in loc sa te oboseasca, te odihneste, in timp ce dansezi.

“Este unul dintre cele mai bune seturi pe care le-am auzit in ultimul timp la Jeff Mills”, iti spune o voce avizata, iar maestrul confirma, pune “niste minimal de-al lui”, si niste Mika Vainio, care atunci cand face astfel de techno se numeste Philus. Se danseaza ca un fel de paso doble, numai ca este cu capul. Dai din cap ca la rock, dupa care nu mai stii cum sa dansezi ca sa tii ritmul, simti cum iese din tine, nici tu nu stii exact ce, dar trebuie sa faci ceva, sa-ti potolesti pornirea, si tipi in timp ce te infigi cu mainile in umerii din fata ta, si-i zgudui, mai mult sau mai putin. Te duci mai langa scena, ca sa auzi mai bine, unde iti marchezi teritoriul cu movilita de haine si dansezi ranjind langa un tricou pe care scrie, alb pe negru, Minimal Kills Music.

jaguar

Te uiti la silueta artistului si te gandesti ca Dumnezeu, cand a facut DJ-ul, i-a dat forma lui Jeff Mills. Il recunosti si dupa umbra. Umbra mixeaza clasicul DJ Rolando – Jaguar (video), momentul cand, dupa atata zbucium, te iei de mana si lasi octavele sa-si faca treaba, sa intre in tine. La 6 fara 10, maestrul face live, pe 909, iar tu te gandesti cu mandrie ca ti-a placut sa-i vezi numele afisat ceva vreme, mare, pe Magheru. “E diferit de Derrick May”, “Este extraterestru”. Extraterestrul se opreste, noi il aplaudam pe el, el ne aplauda pe noi si plecam cu totii acasa, acasa e iubirea. “I-am invins si pe astia! Unde mergem acum?”, mergem pe hol, pe canapele, sa chemi un taxi, sa inchizi ochii putin, sa mai asculti ce-a fost, in liniste, in gand.

Scoala Detroit

2008-03-01T23:19:00.009+02:00

“Minimalismul in muzica permite ascultatorului sa proiecteze mai multa imaginatie in ceea ce asculta. Te face sa te gandesti mai mult la ceea ce ai tu de dat, pe plan mental, pe plan creativ. Daca ai un rezultat neinsemnat, trebuie sa reduci, sa smulgi din radacina toate lucrurile care nu-ti sunt necesare. Rezultatul final este lucrurile care dospesc de caracter, de viata si de culoare. In multe feluri, asa e si viata.

Presupun ca va avea loc un fel de atac asupra minimalismului, o diversiune. Nu pentru ca oamenilor nu le place, dar pentru ca, mental, trebuie sa mergem mai departe. Odata cu schimbarea generatiilor, o parte dominanta din demografie, tineretul va decide ce ramane si ce pleaca. Acest lucru va fi complet valid numai in interiorul trendului lor, pentru altii, ca tine si ca mine, va fi inca recunoscut. Sa prezicem unde ne indreptam nu este important. Sa ne asiguram ca generatiile care vin au referinte la care se pot raporta, asta este foarte important. Minimal, techno, detroit techno, trance etc, toate sunt rezultatul aceluiasi cerc sau aceluiasi elesteu cu idei.“

Jeff Mills

Surse aici si aici

“Techno ca forma artistica are acelasi filon ca si tehnologia. De fiecare data cand scoti un disc. Nici macar nu este despre cosmetizarea piesei, cu BPM-ul sau cu sunete. Poate fi un sunet pe care il auzi in fiecare zi, ca 909. Secretul consta in ceea ce face producatorul cu el. De aceea am scos albumul Cycle 30 (Axis 008). Nu era chiar o piesa de dans, ci mai mult un mesaj catre tinerii producatori, sa stie si ei ca, inca sunt multe lucruri de facut atunci cand produci o piesa. Nu trebuie sa-ti cumperi echipament analog. Cycle 30 este tot digital. Nu se aude nici macar un sunet analog. Te porti intoarce in ’86, sa cumperi un disc 303 si sa-l playezi la 45 rpm (viteza de rotatie a placii) si sa ai acelasi rezultat cu ce iese astazi pe piata. Eu am facut aceste loop-uri ca sa explic ca o piesa nu are inceput si final. In acelasi timp, iti schimba modul de gandire ca DJ. Piesa nu inseamna constructie, piesa trebuie sa fie materie prima pentru constructia unui set. Poti sa fii tu cel care are o idee geniala. Iti trebuie insa, mult mai multe skill-uri ca s-o mixezi. Cand oamenii incep sa faca piese pentru ca stiu ca unui anumit tip de multime ii va placea, bate scopul initial. Nu mai este arta.”

Jeff Mills

Hight Tech Soul este primul documentar despre techno care dezbate radacinile stilului comparativ cu istoria culturala a orasului Detroit, locul in care s-a nascut. Este doldora de interviuri cu cei mai buni exponenti, dar se focuseaza pe inventatorii genului - Juan Atkins, Derrick May si Kevin Saunderson. Surprinde relatiile dintre ei si intrigile personale din spatele muzicii. Richie Hawtin, Jeff Mills, Carl Craig, Eddie Fowlkes explica de ce techno nu ar fi putut veni din alta parte, decat din Detroit.

Cele 64 de minute de documentar (video) includ 17 minute bonus, segmente de interviuri care nu si-au gasit locul in film. Se critica alti artisti si se vorbeste despre droguri. Un profesor englez de la o universitate americana povesteste istoria orasului Detroit si explica de ce acest oras reprezinta mai mult decat orice, spiritul american. Producatorul si DJ-ul Blake Baxter vorbeste in detaliu despre echipamentele folosite de un DJ si le demonstreaza stiinta, vocal:

- Elctro is more like: bum tz buuum tz.

- Techno is usually bum, bum, bum.

- This is more house: tss, tss, tss

- Break beats: bum bum bum, zba bum, zba, zba bum, zba

- Jungle is more: buum buum bum bu bu b bumsta bum ba b bumsta bum ba bum

- Richie Hawtin - “N-a fost despre bani. N-a fost despre faima.

A fost doar muzica. Si a fost doar muzica futurista."

- Kevin Saunderson - “Am iesit din underground si am avut

succes comercial datorita timingului, viziunii, sunetului.”

- The Electrifying Mojo - "… Oricat ar spune ei ca i-am inspirat,

in mod sigur a fost un raspuns reciproc.”

- Jeff Mills - "Imaginati-va un oras gandit pentru patru

milioane de oameni, in care de fapt, locuiesc doar un milion.”

- Scan 7 - "Detroit are tre resurse naturale incredibile:

apa proaspata, sarea si techno."

- Derrick May - "Ceva se intampla aici,

la nivel creativ, care nu se mai intampla nicaieri in alta parte.”

Ryoji Ikeda - Sound Design

2008-02-26T03:02:00.005+02:00

Japonezul Ryoji Ikeda locuieste la New York. Experimentele sale inseamna sunet, arta si design.

Nu primeaza ritmul, armonia si melodia, ci caracteristicile spatiale ale sunetului. Sunet digital care suna analog. Ii programeaza traiectorii, il plaseaza mai aproape sau mai departe in spatiu. Semnalele sonore interactioneaza cu textura si modeleaza spectrul sonor, in timp. Click-uri si impulsuri de tonuri sunt aranjate cu o precizie chirurgicala artistica, intr-un vid sonic, care de fapt dospeste de detalii precise, frecvente, infrasunete si ultrasunete, cateodata aproape imperceptibile.

Esenta frumusetii este redusa la un cod numeric, la un cod de bare, la pattern-uri binare de 0 si 1, la siruri de date care curg intr-o abundenta constanta. Diminueaza ceea ce vezi si auzi, in linii de fluid in miscare, in curbe sinusoidale, in structuri statice si repetitive. Si peretele de tacere este o experienta senzoriala.

Face parte din echipa de artisti uniti sub labelul nemtesc Raster Noton, condus de germanul Carsten Nicolai.

Clubul ca un cub, face viata tub

2008-02-22T00:57:00.008+02:00

and via everybody:

- Am ochii scosi.
- Am ochii in cap?

- Am luat o gura de wiskey, mi s-a facut rau. M-am dus la toaleta, m-am intors, eram un alt om.
- A fi punker cu capul.

- Just a few more beats babushca and we go out.
- Despre Puskarev: Da ia mai da-i ma incolo de rusi, ca ne-au cotropit.
- Melodioara.
- Daca Martin este “La Cutitul de Argint”, atunci Session e “La Sunetul Belea” si Kristal “La Glamul Orbitor”.

- Noaptea celor 1000 de dimineti.
- Tot ce-ti doresti dupa o petrecere tare, este setul.
- Cum a fost? Mi s-a oprit respiratia de vreo doua ori.

- Am grid in cap.
- Gusta-l, baga-l in gura.

- Cum dansa?
- Nici deranjant, dar nici profi.

- Vroiam sa vorbesc, dar mi se impleticea limba in gand.
- Exista pastile pentru incoerenta?

- Cat neasteptat sa suporte omul intr-o viata?
- Sa-ti cumperi impreuna cu cineva o masina de spalat este ca si o logodna.
- Saracia s-a nascut dupe ce ai atras-o.
- Esti fericita? Promiti?

- Ce e viata?
- Poza alba de la blitz.

- Pai mai e bere plina, de ce sa bei bere goala?
- Fructe si alcool, ca altfel murim aici.

- Cineva vroia sa faca la un radio online, seara pentru cunoscatori si seara pentru necunoscatori.
- Un fel de incepatori versus avansati?

- Goblenul este ala pixel pe pixel.
- Digital meets analog.
- Si orbesti, asta e ideea cu goblenurile.

- Putin a spus ca este cel mai bogat om din lume, pentru ca detine emotii.
- Milioane de emotii colorate?
- Nu, asta a spus Internullo.

published in Time Out

I've got Detroit in my head

2008-02-17T02:52:00.006+02:00

Derrick May @ Cutitul de Argint/ 15 februarie

Sa “da” tot, sa “nu” nimic

2008-02-15T15:03:00.002+02:00

Ti se tot spune, sa nu faci pe desteptul, ca ai sa tragi pixul pe nas, ca esti extremist in abordarea ta minimalista, ca scrii prea mult despre minimal, iar minimalistii sunt oameni urati (!), ca nu esti relaxat, cand ceilalti sunt, ca esti rau, cand toti sunt buni ca piinea calda, ca esti acid, cand ceilalti sunt de treaba, ca nu verifici informatia, ca minti, cand toti sunt cinstiti, ca nu esti corect, cand ceilalti sunt sinceri, ca indoctrinezi. Ai fost sfatuit sa nu te mai iei in serios, dar sa fii serios cind nu te iei, sa nu mai iei in vizor persoanele publice ca sa scrii despre artisti baliverne, sa scrii doar despre muzica, sa te autocenzurezi, sa renunti la review-uri, la cum a fost, sa nu mai scrii despre petreceri si despre cunoscuti, sa nu ranesti orgolii, dar sa le gadili, sa nu mai scrii doar de dragul umorului, dar sa-i faci sa rada, sa scrii despre lucruri care merita, dar totusi sa scrii ce gandesti, sa nu mai descrii partile negative, dar totusi sa descrii realitatea, sa descrii oameni, dar sa nu mai redai imagini, ci doar sa le definesti, sa nu mai notezi in carnet, dar sa o faci pe mobil, sa-ti iei un palmtop, sa tii minte, dar sa omiti multe. Cateodata sa omiti totul. Sa nu mai scrii.

Desi ceva personal, blogul a fost privit ca “institutie de presa” (!), pentru ca ai scris profesionist. Ai relatat serios despre muzici si artisti, dar culmea, ceea ce s-a citit mai mult s-a bazat pe caterinci. Ai fost demn de asteptari, dar ai dezamagit ulterior prin prezenta. Ai fost invitat sa relatezi de la petreceri, dar ai suparat cand ai scris obiectiv. Pentru ca, “tu esti de vina, ca noi traim pe alta lume!". Pentru ca atunci cand cineva doreste sa-si retraga cuvintele si n-are cum, reiese ca tu minti. Pentru ca atunci cand vine vorba de scena electronica, esti bun de PR, dar ti se pune la indoiala licenta in jurnalism. Pentru ca esti un bun promotor al muzicii catre exterior, dar faci rau cand incerci sa dai expemplul pozitiv, amuzandu-te de cel negativ. Pentru ca nu mai stim sa radem de noi. Pentru ca libertatea de expresie asociata kilogramului de cartofi si targuielii din piata implica “filtrarea” lucrurilor care de fapt nu ne plac. Pentru ca interpretam totul, ghemuiti pe vine, dintr-un colt negru si negativist. Pentru ca parerile scrise au fost ridicate la rang de adevar absolut. Pentru ca unii gandesc ca scena este la inceput si ea trebuie incurajata doar prin relatarea a ceea ce ar putea starni apreciere. Pentru ca daca taci si daca ignori, toate se rezolva, toate avanseaza, toate se dezvolta. Pentru ca o semnalare ar trage scena in jos si uite cat rau ai fi facut! Toate s-au dus naibii acum, si sonorizari, si munca lor de-o viata, si colaborari, si cluburi, si clubberi, si relatiile dintre DJ, si DJ. Ba mai mult, se autoidentifica (!) cate o victima din multime, pentru ca, de fapt, n-o cunoaste nimeni si te pedepseste verbal, pentru ca doar verbal poate.

Voua va propun. Imi iau palmtop, caci digitalul nu te sperie ca analogul, si fac filmulete cu mine la club, in timp ce scriu, ceea ce scriu. Ba mai mult, imi pun 3G si transmit live, pe internet, de la fata locului, cand imi soptiti la ureche, ceea ce imi soptiti la ureche, si binenteles, imi pun microfon in ureche. Propun control de creioane la intrarea in club, confiscarea lor, in caz de detinere si ruperea lor pe loc, in doua, cu genunchiul, in timp ce detinatorul priveste. Iar daca nu este destul, va provoc la duel. Va chem duminica, in piata Revolutiei, fac rost de parteneri media, fac si flyere, ii pun si pe flyere, pun si intrare, va pun PE TOTI pe lista, sa fiti toti prezenti, sa ma puneti la zid, sa fie asta confirmarea ca platesc pentru “raul” facut scenei electronice, careia nu i-a lipsit niciodata nici o scandura si mai ales, nici un cui!

Analog versus digital

2008-02-13T19:48:00.007+02:00

“In momentul in care iesi la rampa, esti public. Eu sunt al vostru, voi nu sunteti ai mei. Eu sunt subiectul a ceea ce credeti voi despre mine. Indiferent de ceea ce cred eu despre voi. Asa este afacerea. Si odata ce iesi acolo, odata ce iti scoti muzica pe piata, odata ce vrei sa fii DJ sau producator, si realizarile tale sunt acolo, la vedere, trebuie sa accepti orice vine cu asta. Indiferent de ceea ce crezi tu despre tine, cei de pe ring iti spun cine esti cu adevarat”.

Derrick May

"S-a asezat vreodata vreunul dintre voi la vreo consola de mixat analog? Ei bine, este o mare diferenta intre o consola analog si una digitala. Cele digitale sunt “un tot”, intr-un singur pachet. Ai cateva echipamente externe, care vor fi considerate masini de efecte, diferite intre ele si mai ales, ai un soft care vine cu echipamentul digital si in principiu cam asa operezi si creezi. Te uiti pe un ecran, vezi diferite diagrame, transformi si infaptuiesti. Cand lucrezi cu un echipamemt analog, de fapt lucrezi cu urechile tale si cu instincte. A face muzica printr-un proces analog implica formidabil de mult instinct. Este foarte diferit. As vrea sa va incurajez pe toti cei care aveti sansa sa lucrati pe sisteme analog. De fapt, luati un instrument analog si conectati-l la o sursa digitala. Ar fi foarte, foarte cool. Primesti ce este mai bun de ambele parti.

Puneti mana pe cat de multe chestii analog puteti si implementati-le in tehnologia voastra. Veti descoperi anumite avantaje. Nu intoarceti pur si simplu spatele acestor lucruri pentru ca au un fel de sasait sau un anumit nivel de rezonanta. Se numeste ambianta in lumea noastra, de unde vin eu. Caracter. Asta e un lucru bun. Nu este un lucru rau. Nu este rau sa asculti putina istorie de la masinaria aia. Dar, dupa cum spuneam, diferenta dintre asta si mixatul cu mouse-ul este foarte mare. Trebuie sa o experimentezi cu mainile. Este ca diferenta dintre a conduce o masina automata si alta cu schimbator de viteze manual. Este o foarte mare diferenta.

Eu nu am nici o problema cu tehnologia. Doar recomand sa nu ne sprijinim pe ea si sa nu depindem de ea suta la suta. Cred ca este prea usor. Chiar cred ca este prea usor. Este prea facil sa renunti la tot si sa nu ai nici un pic de imaginatie, sa nu-ti doresti sa descoperi. Eu nu vreau ca un calculator sa-mi spuna ce pot si ce nu pot sa fac. Nu vreau sa ma lupt cu o masina care spune ca nu pot sa fac ceva. Si cam asta este una dintre parerile mele despre tehnologie. Cred ca in timpul mixatului, de exemplu, cand esti pe cale sa duci un mix la final, te trezesti limitat de procesul de masterizare, comparativ cu a mixa pe banda magnetica. Sa spunem ca, avem un aparat de inregistrat pe doua canale, care este foarte rar si se gaseste greu in ziua de astazi. Ei bine, masina o gasesti, dar ceea ce este intr-adevar greu de gasit este caseta necesara acestui tip de aparat. Diferenta intre a inregistra pe banda magnetica in timpul masterizarii si a inregistra digital este ca diferenta dintre noi care stam aici si suntem reali si niste holograme. Este complet diferit. Este ca diferemta dintre vinyl si CD. Este o diferenta uriasa la calitate, db si alte lucruri. Este o diferenta!"

“Yamaha, Roland and Korg keyboards. Korg sequencers, Roland sequencers, Roland drummachines, Roland drummachines and Roland drummachines. That's right.”

"Timpurile muzicale pe care le traim au devenit foarte interesante. Cred ca va imaginati ca este vreamea cand esti liber sa scoti cate discuri vrei, cu ce muzica vrei. De fapt, este foarte periculos. Cu cat mai multi oameni fac download si cu cat mai multa muzica este disponibila, cu atat oamenii asculta mai putin, se concentreza mai putin sa caute si sa gaseasca muzica. Cauta doar cantitate, nu calitate. De aceea este periculos. Este vorba de aspectul cantitativ. Calitatea ar trebui sa fie mereu pe primul loc, deoarece nu esti capabil sa o gasesti. Mi se pare interesant. Am renuntat cumva la acel aspect de a ne controla creatvitatea si ne-am aliniat indirect.

Multa lume face muzica, dar nu multi ajung sa sfarseasca ceea ce incep. Multi nu inteleg ce este aceea tehnica de finalizare, dar pur si simplu este cand iti spui cu sinceritate ca ai facut tot posibilul si mai bine de atat nu se poate. Eu nu pot termina o piesa, daca stiu ca undeva, pe parcurs, nu ma simt confortabil cu ea. N-as putea face asta. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu scot multa muzica pe piata.”

Derrick May

Surse aici si aici

Derrick May / vineri / 15 februarie / Studio Marin

Retrospectiva muzicala

2008-02-11T16:13:00.002+02:00

Ajungem la Martin pe la ora doua, soundul ma face sa cred ca la platane este Livio, nu este el, este Laurent Garnier si imi ia vreo 20 de minute sa-mi dau seama unde se duce, spre un set de techno clasic, presarat cu multe genuri electronice sau nu, pentru ca, pentru el oricum toata muzica este techno.

Niste sunete aka Gaiser ma fac sa zambesc, dar nu e minimal, este inghesuiala, tocmai ce m-am lovit singura cu sticla in barba, incercand sa dansez. Mai striga unul “Yuhu”, dar nimeni nu se misca progressive trance, doar Lauent da din cap, de la stanga la dreapta, cu mainile infipte tugui in butoane. Le ciupeste violent si tremura din umar, iar cand ma pregateam sa ma vait ca nu-mi place, toti ridica mainile, striga “uuu” si aplauda timp de un minut. DJ-ul opreste muzica, isi primeste ofranda si arunca cu techno. Este atat de surprinzator cum le imbina si cum construieste incat ma intreb daca e chiar profi sau sunt eu bine dispusa?

Diversitatea este la ea acasa, aud pian, mixat pe techno puternic, trance instrumental cu techno clasic, in timp ce un prieten imi tipa in ureche “Vreau piesa cu fata rosie, daca n-o pune jur ca ma supar”. La vremea ei, amicul isi facuse un CD pentru masina, cap coada cu aceasta piesa, asa ca, probabil, intr-un final, s-a suparat. De-dans e fericit, ii place, “dupa atat minimal, e ca o ploaie de primavara”, zice si se misca sacadat, wuum, wuum, waash! Eu iar aud minimal (!), picura in boxe niste glitch, dar este inselator, de fapt incepe o piesa cu o voce din tenebre, care spune “intergalactic” si te invita pe o nava spatiala imaginara, precum piesele din ‘95. Vocea este atat de grava, incat imi aduce aminte ca, acum o luna, pe aceeasi scena, au cantat Marduk.

La 3 si 20, in sfarsit, mi-o iau picioarele la fuga, nu trece mult si sar in sus. “Technooo!”, se tipa in stanga mea si am impresia ca pana se va termina piesa o sa inebunim. Parca am dat trei ture de Martin, pe afara, si in loc sa ma simt obosita, sunt gata sa zbor. Numai sa o tina asa, dar n-o tine, iar ne da niste cuvinte, sa ne linistim, sa lasam capul pe spate, sa bem o gura de apa sau mai bine, sa mai bem inca o bere. Este un fel de “romantic techno”, care se intersecteaza cu trackuri ce au strofa si refren. Si fete pe refren: “u used to kiss me, touch me, please me, love me, ooo”. Ooo! Mi se pare obraznic, as vrea sa nu existe categoria de muzica spasme, care imi da flashback-uri cu MTV. Cineva iar spera sa puna o piesa de-a lui, dar de fapt playeaza niste disco din ’80 care ti se pare breakbeat. “Haide frate, schimba vocile astea”, auzi in spate, dar eu sper sa nu mai puna trance, in ciuda atator veterani prezenti. Ma intalnesc si cu Vania pe ring, “Asta mixeaza exact ce pun si eu, stiu cum o sa se termine setul”, imi spune si ma gandesc daca si Laurent Garnier ar zice ca pune muzica ca Vania, in timp ce pune Vania.

Dj-ul iar o da intr-un tip de techno, care nu s-a mai auzit in Martin de la Derrick May, iar in general la noi nu prea ai sansa sa te zguduie asa nici un DJ. Acum, pe ring se bat Darth Vader cu Obi-Wan Kenobi, in sabii verzi si rosii, este o lupta aprinsa, fara timp de respiro, care se transforma, intr-un film cu happy end, pe o coloana sonora cu disco din ‘70, “You make me feel mighty real”, iar de aici o da in “dubi, dubi”, mixeaza niste jazz si trece la New Order – Blue Monday, dupa care tipa unul “My name is G, U-Ha, U-Ha!” si realizez cum se manifestau multimile in vremea aceea. Lumea aplauda, crezand ca bucatarul a terminat de amestecat in salata, dar mai arunca niste piper si pune de la The Doors, “Long Way to Hell”. Trebuie sa fii Laurent Garnier ca sa-ti permiti asta, desi poate si James Lavelle. Apreciez indrazneala si simt c-am obosit, ma asez si ascult de jos, pana pe la 5:30, cand simt ca tot ce mai poate intra acum este niste minimal si pleeeeec. Nu mai pot sa petrec.

Sa fii mic, cu bio mare

2008-02-06T02:52:00.003+02:00

Am primit mai de mult un promo de la DJ CJ Kongo. Muzica progressive, nume foarte comic, am vrut sa ma mai distrez. M-am dat pe cateva site-uri de profil si am descoperit o flora artistica maestra in butoane, de mare anvergura, din toate zonele tarii, incepand de la Bailesti si terminind, bineinteles, la Bucuresti, unde mare este gradina ta, Doamne.

Am identificat stereotipul biografic al unui DJ: a fost pasionat de muzica "din frageda pruncie" sau din copilarie. Pe la 11-12 ani sau “in clasa a 5a” s-a intamplat ceva, vom vedea mai jos ce si a realizat ca este “fascinat” de muzica electronica. Iar pe la 17, 18, 19, deja s-a lansat, detine .ro si bio pe un site de clubbing. Iar acest bio, atunci cand ai rabdare sa-l citesti, iti ofera momente hilare, pe care nu vrei decat sa le impartasesti. Dospesc de amanunte care ar putea foarte bine sa lipseasca si sunt condimentate cu fotografii desprinse din “Funny Moments”. Insa, de cele mai multe ori, totul incepe de la numele de scena.

Incepem cu Narcissa cu doi de “s”, DJ Andeeno DAMASSY, pe care de fapt il cheama Cosmin, Alexandru Pârlogea, hunedoreanul DJ Cirstea Daniel, zis si Pilu', Dj Andrei 1 , care a participat “la partea melodica a tuturor serbarilor scolii”, Motzock, atras in tot acest circ de ATB si de Tiesto si DJ Razvy, care pune pe la Plenters si a debutat la posturile lui de radio pirat, din ‘98.

Continuam cu provincia. Albertino versus Allexino sau Bailesti versus Costinesti. In timp ce Allbertino “isi petrecea majoritatea timpului in fata casetofonului” si asculta “ritmurile care dominau atmosfera orasului”, sansa lui Allexino a venit “de la varul care si-a deschis club si i-a permis sa puna muzica pt mase” . Albertino a mixat pentru prima data “de unul singur, in fata unui public venit la petrecerile organizate in caminul cultural”. Exista DJ Raoul din Bucuresti si Dj Raul din Cluj, Jay Bliss de la Sibiu si Jay Criss de la Sfantu Gheorghe. Ultimul a avut o emisune la un radio local, care se numea “Mix the Mix with Jay Criss”. In cariera sa, a fost “agreat de publicul cluburilor”.

Andrei Traista este un DJ de 19 ani, din Satu Mare, care are “o pasiune despre actorie si niste experienta acumulata inca din 97”. “A dat de gustul de dj pe cand umbla prin cluburi ca simplu client”, dupa care, “primul contact” l-a avut “intr-un club foarte mic”. In rest a pus muzica prin “locuri de specialitate” si umbla vorba ca s-ar ocupa cu spam, face colectie de liste de contacte. DJ MoonSound insa, face o marturisire emotionanta, si nu neaparat pozitiva. “La inceputul anului 2006, fiind practic obsedat de muzica clubbin, in special electro si tech house, am hotarat ca ar fi mai bine sa stau cat mai mult in preajma muzicii. In toamna lui 2006 cand am inceput sa fac cursuri la o scoala de dj, din cele 20 de sedinte la care trebuia sa asist am fost doar la 3 pt ca mi-au spus ca numai am ce sa invat”. A mixat si la Studio Martin, si la Casa Doina!

Robbie Jay s-a facut DJ la Satu Mare, ca “sa-si petreaca noptile cu raverii si sa resimta aceleasi senzatii ce au fost prezente la acele party-uri”. Braileanul N.B. “a devenit interesat de muzica datorita imprejurimilor”. La Topo, totul a plecat cand “a inceput sa asculte Prodigy, U 96, 2 Unlimited, chiar Kraftwerk”, chiar si Kraftwerk, da? Cristi Tudorache “nu avea o treaba cu beat matchingul, dar a inceput sa isi dea seama pe parcurs de cum ar trebui sa sune”. Smiley a fost “nascut sub umbra bradutului”, iar DJ Tibix, “la inceput a facut parte dintr-o trupa de dansatori", de unde si numele probabil (!)

Terminam cu Bucurestiul. De aici vine DJ Konte. Poate de aceea a evoluat atat de repede. Prin 2004 “a inceput sa asculte muzica electronica, mai exact techno cu influente minimalistice”, doi ani mai tarziu s-a facut DJ, iar acum va scoate un album! Nu-l intrece insa pe DJ Tavi, si el tot din Bucuresti. In primul rand, “la doar 18 ani, DJ Tavi se incadreaza perfect in aria dj-ilor trend-setter-i”, are propriul post de radio pe net (Radio 7), unde este moderator si a mixat si la Martin, si la Session! 2door insa, rezidentul la Kado, bate tot! (Din aceeasi serie, DJ Robert Me2, din Buzau). El a inceput sa mixeze in septembrie 2006. “Mergand la o petrecere house in club Tha Spot, a intalnit o persoana care preda cursuri de dj. Dupa 3 sedinte a inceput sa puna in club Tha Spot ziua, la petrecerile de zi. A ramas rezident Tha Spot, pana cand acesta a luat foc”. Genial!

Techno, auzi? Si mai repede, da?

2008-02-05T03:07:00.000+02:00

<< Techno a fost intotdeauna despre libertate. La inceputuri, nu avea reguli, n-a fost niciodata vorba despre granite. Deci, pentru mine nu este nici o diferenta intre ceea ce fac si ceea ce aud in stilul minimal techno german, in discurile electro ale Underground Resistance si in electronica nedansabila. Este toata la fel, toata este muzica techno! Iar pentru mine, cea mai apropiata muzica de techno este jazz-ul.

ping-pong cu de-dans

Pentru ca techno are o vechime de 20 de ani, apare o genereatie noua si spune “techo trebuie sa fie asa”, ceea ce nu e rau, dar ei aplica stilului un set de reguli, spun ca trebuie sa fie definit de tehnologie, iar atunci cand produci muzica, sunetele trebuie folosite intr-un anumit mod. Pentru mine este total gresit. Techno a insemnat mereu dezordine.

Eu mixez de toate. Cred ca este plictisitor sa te duci intr-un club si sa asculti toata noaptea doar techno sau breakbeat. Urasc asta, atat de tare pe cat iubesc techno, pe cate iubesc breakbeat, pe cat iubesc house. Cred ca este timpul, dupa 15 ani de muzica, sa incepem sa mixam muzica din nou, sa amestecam multe beat-uri, in aceeasi noapte. Poti avea atatea stari! Altfel, am limita totul.
Nu sunt versatil, alti DJ sunt ingusti la minte, asta este diferenta. Djii ar trebui sa puna ce muzica vor ei! In ciuda a ceea ce cred multi, un DJ nu se afla acolo ca sa dicteze. Ne aflam acolo sa oferim oamenilor distractie si cred, cu toata sinceritatea, ca este ca intr-un cuplu. Stii, cand faci sex, cateodata iti place, altadata nu. Depide de starea ta de spirit, de starea celuilalt, de ce anume are chef, fiecare. La fel este si cu multimea. Cateodata o prinzi, altadata nu. Eu incerc sa aduc multimea in lumea mea, dupa care, fac ce vreau. Dar imi ia doua ore sa ajung acolo. Repet, este ca intr-o relatie.

Singura multime in fata careia ma simt bine cand pun muzica, este cea techno. Lor le dau doua ore de techno, apoi ii aduc la house, dupa care scoat pe masa niste Detroit techno, precum “Desire”, a lui Carl Craig, iar apoi, whoosh! Ii aduc inapoi la techno. In timp ce mixez, ma uit in ochii oamenilor. Cand sunt fericiti, zambesc. Iar o privire spune atat de multe. Intotdeauna sunt foarte, foarte atent la asta. De fiecare data cand pun muzica, la fiecare disc pe care il mixez, ma uit la ei si daca simt acel moment cand i-am prins pe toti, atunci …boom! >>.

Laurent Garnier

Surse aici si aici

In concluzie, Garnier va pune sambata, la Martin, pe 9 februarie, minimal, pentru ca, oricum e techno.

Chroma, Cubecast, Inaltime, Suie Paparude

2008-02-01T17:00:00.000+02:00

Exact cand credeam ca in viitorul apropiat nu am sa mai postez nimic, decat un carton pe care scrie “pauza de munca”, trec joi pe la Cubecast, cand erau in plin live si ce sa vezi, baietii s-au pricopsit cu o chroma noua, verde, zici ca e Matrix, gratie lui DJ Plan B, care este omul cu pontul. Este mult mai mare decat cea veche si albastra, dar au taiat din ea, pentru ca s-a pus problema intrarii in casa, din hol, prin baie. Si nu se cade. Providerul de net, care era si el acolo, mi-a explicat ca sistemul scheletului de care atarna chroma este exact ca cel de la portile castelelor, adica podurile care deschid drumul calaretilor, numai ca in acest caz, spun eu, nu sunt calareti, sunt minimaluti. Au taiat si din schelet, cu o panza de bomfaier in cateva secunde, contrar asteptarilor lui V, care isi luase o marja de lucru de 40 de minute.

picture by Mr. V

Ei bine, aceasta noua chroma, care creaza spatialitate si care este foarte inalta, este sarbatorita conceptual, cu doi DJ foarte inalti, Mr. V, care are 1, 95 m si un new commer, Mircea Rusu, din Ploiesti, care n-am aflat ce inaltime are, dar este mai inalt ca V. si cu siguranta mult mai inalt decat Dreamrec. Oricum, se fac tot felul de pronosticuri, pe un ton admirativ: 2 metri, 2 si 10, 2,20. Pana la urma, nu il intrebam, caci ne place misterul. Un lucru este cert: daca ar fi pus muzica pe chroma veche, ar fi iesit din cadru. Mircea Rusu mixeaza bine, caci altfel nu vena la Cubecast. Desi, fie vorba intre noi, exista si exceptii, cum ar fi Billy Boy, prezervativul fericit care dansa nu demult, la acelasi pupitru, de pe tricoul lui Zotist, impreuna cu Zotist. Ca de, din cand in cand, bagi tot la spalat. In rest, la Cubecast as usual, ultima transa de merdenele zace uscata pe masa, intr-o punga fina de plastic. A aparut un tirbuson, are caroserie rosie, metalizata, ca de Dacie noua si proaspata. Atari este indragostit, o cheama Cacao 99%, este neagra si este groznica. In cafetiera in care nu s-a facut niciodata ceai, zac acum doua pliculete, insa nimeni nu stie de cand si toata lumea sustine ca nu s-a baut nici un fel de licoare. Again, misterul.

picture by bf

Plecam, dupa ce, ca de obicei, mai stam si piesa asta, si ajungem la Martin, unde Suie Paparude isi lanseaza noul album, “A Fost Odata”, la doua microfoane si-un laptop cu Ableton Live. Mergem sa-l sustinem pe Dobrica, colegul meu de pagina din FHM si spirit cubecast dedicat trendului, care in aceasta seara a renuntat la puloverul cu guler de blanita, in favoarea unei camasi albe, si a unei cravate subtiri si negre, care danseaza teleghidata odata cu el. La intrare ma recunoaste omul cu bratara, culmea, de la cocertul Marduk! La garderoba este inchis, nu se distinge decat un maldar de haine tolanit in bezna. Vrem sa avansam, nu putem sa avansam, este full de copii si oameni la costum sau in tinute de servicu, fericiti rau, caci pe scena se canta bine, si ragga, si jungle, si danseaza fete pe masa, vorba aia, se presteaza, altfel nu ne-am reproduce. Se canta nostalgic sau se canta nou, se aude si trance, si break beat, si techno, si ma gandesc ca Suie sunt pentru Romania, ca Tiesto pentru Europa, mai ales ca o droaie de ziaristi fac “blitz”, “blitz”, in jurul lor, pe scena si pe langa langa scena, asteptand sa se termine concertul si sa ia un interviu. Dobrica multumeste publicului: “Danke schön, grazie, igrasie” si se amuza copios, tipa la ei "Nu va aud!", ei ridica mainile, de nu mai vezi scena, dar nu tipa, “Ce faceti ma?”, zbiara Dobrica din nou si zbiara si ei. Omul cu bratara se mira si el de grandoarea publicului, la plecare, dupa ce bem doar o bere, caci vorba cartonului, e “pauza de munca”, dar realizeaza imediat ca “100 de lei nu mai sperie pe nimeni”, deci pretul la intrare este bun. Al saptelea album e bun.

"No more Brifco Maresh"

2008-01-24T01:15:00.000+02:00

In ziua de astazi nu este de ajuns sa te faci remarcat prin skill-urile de DJ. Trebuie sa ai o imagine, care sa se reflecte senzorial in mintea clubberului, sub forma unor senzatii. Acestea il fac pe consumatorul de club sa ia o atitudine emotiva fata de realitate. Caci daca DJ-ul arata bine sau smecher, asa este si muzica lui. Cu aceasta teorie in minte, managementul Stereoevents s-a hotarat sa il promoveze pe Maresh.
Iata un photosession care trateaza cu umor actualitatea cu care ne-am obisnuit atat de mult, incat nu mai stii, este haz sau e necaz?

- In pozele astea, esti ganditor sau esti Don Juan de Marco?
- Nici una. La Don Juan am renuntat in clasa a XII-a. Fotografiile sunt un impuls oarecum prostesc, dar mai ales ironic la ce se intampla la noi in Romania. Adica ce, eu nu pot sa ma vand?
- Si ce vinzi mai exact cu aceste poze?
- Nu stiu, asta vreau si eu sa vad. Am observat ca se poarta, look-ul face tot!
- Ce transmite look-ul tau?
- Mister!
- Misterul platanelor?
- Poate, al plantelor.
- Daca nu al lor, al cui?
- Al meu! Ce treaba au platanele? Erau ele in poza? Me me me, just me!
- Ce ascunzi?
- Eu de fapt, nu ascund nimic, e doar un impuls firesc.
- Atunci, care mister?
- Pai nu stiu, tu sa imi spui, ca tu ai simtit asta! (Poate ca cel mai bun rapsuns la aceasta intrebare este acest mix.)

- Unde ai facut pozele?
- La manager acasa.
- Cine este managerul tau?
- FWD pe plan local si Stereoevents, reprezentat prin Vlad Vancia, pe plan international. Pe 27 decembrie am pus cu Sebo la Harry Klein Club, in Munchen. El a aranjat.
- Tot el ti-a facut pozele?
- Da, da.
- Cum ti-a spus sa stai?
- Sincer, nu a fost o comunicare prea laborioasa. In primul rand, mi-a dat haine de la el. Nu prezint intreres in hainele mele.
- Managerul tau poarta tricouri mulate?
- Aaa, nu, ele sunt mulate pe mine. El e fff slab, deci lui ii sunt numai bune. Dupa care, mi-a dat ochelari de soare, de la o prietena.
- Clubberitza?
- Care din ele?
- Cea cu ochelarii.
- Da, da, aia ...

- Ce ai in pipa?
- Ei bine, in timpul filmarilor, nimic. Cu toate ca ne-am chinuit vreo jumatate de ora sa iasa in poza si ceva fum.
- In afara filmarilor, fumezi pipa?
- Nu fumez de fel.
- Tine de look?
- Da, am auzit eu ca se vinde. De 6 ani stau asa eu ala modest si fad si fara look…Acuma incerc sa ma vand! Gata, no more Brifco Maresh!
- Si pipa a cui este?
- Proprietar este Vlad. A fost prima data cand am folosit-o, dar e chiar interesanta.
- De ce?
- Pai tu nu ai vazut ce gravuri in lemn are?
- Asta este noul trend, gravura in lemn?
- Mai, eu incerc orice sa ies in anonimat. Oricum, e un pas in fata. Am fost vreo 3 ani la rand ascensiunea anului. Acum, in sfarsit am reusit sa ma ridic!
- Gravura in lemn te-a ajutat sa te ridici?
- Mai, nu cred, pentru ca, deja nu mai exist ca ascensiune. Eu incerc sa ma mentin cu noul look, eventual sa am mai multe giguri, sa umblu prin tara, sa apar in reviste.
- Sa te placa fetele!
- Sa fiu un trand setter.

- In jos porti pantaloni din piele?
- Da, dar pe dedesubt.
- Pe dedesubtul a ce?
- Despre ce vorbeam?

- Ai avut parte de hairstyling?
- Nu, totul e natural, asta cat ma mai tine.
- Nu ti-a aranjat managerul putin parul?
- Nu indrazneste sa se apropie asa de mult. Avem o relatie strict profesionala.
- Ti-ai dat cu ceva in par sau esti 100% natural?
- Numai eu.
- Ai ceva cu pokemonii?
- Nu. Eu nu imi dau cu nimic pentru ca nu mai am mult par in cap.

- Lumina din poze este naturala sau este de la veioza?
- Exact! I-am scos lampadarul si stateam pe masa cu el.
- Cat a durat sedinta foto?
- Vreo cateva ore. Era foarte greu sa trecem de la o poza la alta.
- A fost greu sa treceti si de la o tema la alta? Pipa predomina.
- A fost singura care se lega in seara aia.
- O faceti des?
- Noi intre noi sau noi cu pipa?
- Da.
- Noi intre noi, destul de des. Cu pipa insa, a fost prima data.
- Erau la manager acasa, la locatia shootingului, fete care te sorbeau din priviri?
- Aaa, nu, o facem doar in familie.
- Pentru fetele pe care le vei castiga prin aceste fotografii, te rog, transmite un gand de bine...
- NU SUNT EU!

Rusii, tata!

2008-01-21T00:12:00.001+02:00

Anton Kubikov si Maxim Milyutenko sunt doi rusi cu peste 30 de EP-uri, care fac muzica electronica de pe vremea cand noi, in Romania, de abia descopeream acest stil. Kubikov este unul dintre veteranii rusi ai scenei techno, pe cand Milyutenko este un fost om de afaceri, convertit la sunet dupa ce a locuit mai multi ani in Germania. De altfel, labelul nemtesc Kompakt le gazduieste cateva release-uri, care poarta amprenta stilului techno din Cologne.

Cand asculti SCSI-9 esti foarte plastic. Vezi tot felul de lucruri: discutii fictive, gesturi, frame-uri, actiuni imediat urmatoare, de fractiuni de secunda, priviri si cuvinte lipsa. Sunt doi vrajitori care folosesc ingrediente polivalente. Amesteca ganduri aleatoare cu amintiri voalate din trecutul recent. Adauga cuvinte in plus si reinvie senzatii. Este chimic. Functioneaza. Cum dai play, se monteaza spontan in filmul tau, ca un efect al imaginatiei. Te imbata cu iluzii reale, iar totul este cum vrei tu. Asculti consternat cum te strapunge clasicul si realizezi ca ar putea fi aceeasi zi, in fiecare clipa.

sambata/ 16 februarie/ live @ session

Downlodati aici albumul History One (2007)

iar aici EP-ul Ich Kann Nicht Anders (2005)

published in Time Out

Expirat

2008-01-20T00:10:00.000+02:00

Atena la Cubecast. Cine e Atena?

2008-01-16T02:57:00.000+02:00

[ Pfuu, bine ca postez, ca nu mai suportam poza postului anterior.]

In Romania exista doar noua fete DJ. Atena este una dintre ele, printre putinele de ale carei skill-uri am auzit. Cand vorbeste despre ea, denota dorinta de profesionalism. Sa vedem de unde tasneste aceasta pasiune si sa o ascultam maine, la Cubecast, live stream, audio-video, de la ora 19, +2GMT.

- De ce acest skill atrage atat de putin sexul feminin?
- Aceasta meserie este destul de grea pentru o fata. Trebuie sa fii destul de tare, ca sa poti trece peste emotiile create de publicul din fata ta, ce nu trebuie dezamagit. Emotiile au o intensitate foarte mare, iar ca sa le faci fata trebuie sa fii foarte bine pregatita si sigura pe tine. In plus, stilul de viata "impus" de aceasta meserie poate fi prea dur pentru sexul feminin. Ca femeie, de la o anumita varsta, oboseala si noptile pierdute nu iti mai permit sa ai o viata normala. De aici alegera multora sa nu se arunce in aceasta cursa.

- Este feedback-ul publicului altfel in fata unei femei?
- In ceea ce ma priveste, am fost intotdeauna privilegiata ca sunt fata. Nu stiu de ce, dar am simtit mereu ca publicul ma asculta cu interes. Niciodata nu pierd ocazia sa ma imprietenesc cu multi dintre ei. Intradevar, suntem putine cele care mixam, dar daca observi indeaproape, toate femeile o fac foarte bine: Tania Vulcano, Magda, Vera, Monika Kruse, Miss Kittin ... “Putine, dar bune".

- Ce te-a facut pe tine sa pui mana pe butoane?
- Sa pui mana pe platane este pur si simplu un mod de a te relaxa in casa cu prietenii. Si pana la urma, sa legi doua piese nu este o mare filozofie. In Germania de exemplu, foarte multi stiu sa puna muzica indiferent daca o fac la club sau acasa. Cred ca mixatul a ajuns ca mersul pe bicicleta sau ca patinajul. Insa, exista amatori si exista profesionisti!
Muzica este pasiunea mea si a fost de la varsta de patru ani, cand tatal meu m-a invatat sa cant la vioara. La 16 ani am terminat Conservatorul, iar la 22 am fost atrasa de muzica electronica. Ceea ce m-a ademenit a fost cu siguranta descoperirea unui alt mijloc de comunicare cu oamenii. Muzica, oricare ar fi ea, clasica sau electronica, este calea cea mai transparenta prin care te poti exprima si prin care lumea sensibila te poate cunoaste. Nu m-a impins nimeni sa fac asta, a fost pur si simplu dorinta mea, de dinainte sa-l cunosc pe Rares.

- Rares te-a invatat sa mixezi? Cata influenta Raresh este in seturile tale? Impartiti placile? Puneti muzica impreuna? Este ca in cuplu?
- Este o meserie care se fura, mai nimeni nu te invata si nici Rares nu a avut timp sa o faca, sa stea cu mine ore in sir, desi cred ca mi-ar fi placut foarte mult. Asta nu inseamna insa, ca nu m-a ajutat. De fiecare data cand am avut o intrebare mi-a raspuns cu cel mai mare drag. Dar, am fost mereu atenta si mi-a placut sa ma pot descurca singura. Ca si in cuplu, este mult mai placut sa vezi ca partenerul tau stie sa prinda anumite lucruri din zbor, in loc sa te intrebe tot timpul. Nu impart niciodata placile cu Rares, fiecare are biblioteca lui si ar fi prea complicat sa le punem la comun. Apoi, vinilurile sunt prea intime pentru un DJ. In ceea ce priveste seturile, multa lume a remarcat o deosebire intre mine si Raresh. Zona este aceeasi, dar personalitatea si experienta sunt cu siguranta diferite. Punem muzica impreuna foarte rar, dar tin minte ca ultima oara a fost o traire foarte intensa.

- Ce te fascineaza, tehnica, sound-ul, imbinarea lor?
- Ma fascineaza emotia aceea puternica si legatura pe care o stabilesti cu cei din fata ta; cand reusesti sa starnesti reactii prin tema unei piese sau cand ii vezi ca se uita la tine si asteapta... Piesele le stii de acasa, technica depinde de cata experienta ai in spate.

- De cand te-ai apucat sa pui muzica si pana acum, cum consideri ca ai evoluat?
- Orice experienta, adica orice petrecere te face sa evoluezi. Cu cat pui mai mult in public, cu atat esti mai bun. Este ca mersul pe bicicleta.

- Cum cari geanta viniluri? E grea si pentru un barbat.
- Nu stiu cum se face, dar de fiecare data este un prieten bun in preajma mea care sa ma ajute...norocoasa.

Ce se mai intampla martea, la Martin

2008-01-09T18:22:00.000+02:00

Marti, ora 23. Un rocker sta la o bere si la o discutie cu un homless, in fata la Martin. Pe hol este full de plete si de tricouri cu fetze cu plete si litere de cripta. Nici un picior de copil. Langa bradul cu globuri cat pumnul troneaza la vanzare bluze la 50 de lei, pe care scrie “Raise the Apocalipse Machinery”. Clubul s-a transformat intr-o constructie subterana, intr-un templu antic, al carui altar se afla in spatele cortinei de catifea rosie, pe scena. Se venereaza cultul elasticului de par si realizez ca la muzica house nici fetele nu au parul atat de lung. Aici, TOATE fetele au parul lung. Ma simt in plus. Dar avasez. Nu e loc la garderoba, dar e loc la bar. Nu se bea apa. Nu prea se bea. O fi scump. Sau mai bine, o fi marti. Prind cu vederea, pe ici pe colo, sepci cu pleata iesita prin inchizatarea de plastic, ochelari de vedere gramada si tatuaje care se preling de sub tricou, pe gat si pe brate. Stau in spate, sa nu ma prinda in fata, la inghesuiala, vreun pogo.

Suedezii Marduk apar pe scena, toti patru vopsiti pe fata violent, in alb si negru, gata sa expire deathmetal prin toti porii. Se tipa si se aplauda rasfirat. Semnul “Rock forever” si cateva maini facute gheara in aer sustin primul vers, un racnet, care revarsa un potop de gigigi la chitara armonica si starnesc prima pleata care este cat pe ce sa ma loveasca in ochi. Solistul face miscarea Tiesto: deschide bratele la public si lasa pleata pe spate, in timp ce tipa la microfon. Are voce. Erupe un vulcan, dar nimeni nu fuge, toata lumea contempla in transa soundul care mi se pare ca aduce potopul la Martin. Pentru prima data ma intreb cine locuieste deaspura? Oare ce face acum?

Un strigat, o smucitura de cap, un strigat, o smucitura de cap. Cam asa se deruleaza in fata ochilor mei concertul imortalizat de multe aparate foto si de telefoane mobile. In reflectoarele rosii, verzi, galbene si albastre solistul se intoarce cu spatele si striga din fum “Are you fucking with us tonight?”. “Daaa, of course” ma gandesc, iar multimea aproba si ea ritmul, misca sacadat din gat. Il tin si eu, oricum din altceva nu-mi vine sa dau. Nu pricep nimic, sunt derutata complet, asta e strofa sau e refren? In timp ce studiez bratara din piele cu tepuse din metal care se agita in aer, langa mine, ma gandesc: “Am voie sa zambesc?”. Nu apuc sa-mi dau un raspuns, ca omul cu vocea ne imbie in iad: “Join Satan!”, racneste cat il tin plamanii, iar eu plec acasa. Nu mai fac. Nu inteleg nimic.

Drum parcurs in spatiu, de un corp in miscare

2008-01-01T18:12:00.000+02:00

“Frate, e 11:20, hai sa ne miscam” si mergem la Ghiu, la Minister, unde stam 5 minute si plecam, sa ne prinda 12 noaptea la semafor, in Piata Romana si ultimele artificii in fata, la Web, unde in loc de brad au un ananas impodobit, pe pupitru, la DJ, si mult fum, si muzica suparata, si plecam la Kado, unde pune SLG, minimale live, care sunt pentru suflet ca mierea pentru gat, timp de doua ore, si ne intoarcem la Web, unde tot nu ne place, canta hip-hop, plecam la Vlad, unde Camil si Cosmiq Microbiq danseaza un apartament care dospeste de oameni, de voie buna si de bere intr-un carucior de la Carrefour, bem si noi una si mergem sa spunem La multi ani la Session, unde Zip a umplut ringul de cioburi, dar nu ne prinde si ne ducem la Miruna, sa bem o cafea, sa ne intoarcem la Session, ca sa umplem masina, sa plecam la Ghiu, din nou la Minister, sa stam la o vorba, si sa ne intoarcem la Vlad, unde nu mai dansam, abandonam grupul si luam metroul, de la Piata Universitatii, inapoi la Web, unde inca mishuna lume si la somn, acasa, pe la 8. 2008.

Sighisoara, mon amour

2007-12-30T20:50:00.001+02:00

Plecam in gasca la Sighisoara, inainte de Craciun, intr-o noapte cu luna plina, exact cand vin studentii acasa, in vacanta. Suntem doua masini: galeria, care trebuie ca porneasca la drum la ora 9 si pleaca la 11, si DJ-ii, Dobrica si Atari, care spun ca pleaca la 11 si pornesc la 13. Trecem pe langa localitatea Schiulesti, unde probabil au o partie de schiulica. Serpuim in peisaj de Windows Vista si suntem atenti la drum, ca sa nu iesim din decor. Asculatm o piesa de 20 de km, emblema Plastikman si discutam despre Sven Vath care si-a ridicat statuie in fata sediului Tresor (asa o fi?), ceea ce il face automat un fel de The Lord of the Rings. Ajungem la hotel dupa sase ore de serpentine, ne cuibarim toti sapte intr-o camera si lancezim ca inainte de warm-up. Facem supozitii: “o sa fie full?”, “pe la cat o sa fie full?”, “o sa fie vreo Craciunita?, “n-o sa fie nici o Craciunita”.

Ne urnim catre cetate. Clubul este in turn, se numeste Office, dar ar putea foarte bine sa se numeasca “Caramida rosie si fier forjat”. Pupitrul are in fata lui un zid cu tepuse ca de gard, care il feresc pe DJ de privirile publicului si il apara, nu cumva sa-l atace cineva. Ce este insa cel mai ciudat sunt scarile care te poarta un nivel mai jos, ca intr-o piscina, care de fapt arata ca o grota si pe care o vom numi in continuare groapa cu lei. Aici se face clubbing cu tot ce trebuie: aerisire cu scortisoara , caci este afrosdisiac, sonorizare buna, proiectii (exista si un ceas proiectat), preturi mici la bar si mai ales pokemoni. Toti sunt mici, super frezati, super stylish imbracati, studenti cu trendul muzical, se vede ca vor minimal! Sunt insotiti de domnisoare cu bluze fara maneci si guler de blanita sau la camasa alba, cu cravata rosie si pantofi la culoare. Avem si paiete, banuti aurii si poseta plic! Vezi pantofi din lac, dar nici un toc la dansat.

In timp ce Dobrica se chinuie sa gaseasca un incarcator de Nokia in public, rezidentul Alex K agita cativa clubberi care s-au imbatat mai devreme. Apare si Poekemonul Pokemonilor, coboara scarile zambitor, in uralele fetelor. El este ceea ce trebuie! Este blond, blond, blond, este aranjat, este agitat. Cand intra Dobrica, se muleaza pe vibe si se zbate pe cub, in groapa cu lei, cu geaca pe el si mainile in aer, in stilul let’s twist again. Dobrica pune minimale live, pe care, in discutiile de zi cu zi, le numeste “ligheane”. Insa, maiestria cu care acum le bate de le sare smaltul ii tradeaza pasiunea de a se spala in astfel de vase. Parol! Este atat de bine, incat Pokemonul Pokemonilor in sfarsit se dezbraca de geaca. Tipa si cred ca ar tipa orice piesa ar canta.

Atmosfera universal valabila. Iau pulsul si sus, si jos. Vibe-ul este peste tot. Se observa aparitia unor simptome neurologice foarte variate, justificate de existenta unor leziuni si declansate printr-un soc emotiv, adica prin Gingle Bells remixata minimal. Imi imaginez toti acesti tineri entuziasti cum fac trenuletul in drumul lor afara, catre nameti si imi pun intrebarea daca sunt de acord cu remixul care isterizeaza masele. “Nu te juca cu seriozitatea muzicala la club”, aud din stanga, in timp ce in dreapta, Pokemonul Pokemonilor imi arata un baiat identic cu el si spune zambitor: “My familly”. Admir freza unuia la un pahar de vorba si imi marturiseste ca el a fost primul in Sighisoara care s-a tuns asa. “Ma cheama Heavy, pentru ca tata iubea heavy-metal-ul”, spune si imi arata permisul, sa-l cred.

Il cred si plec la dans, cu sighisorenii, care nu striga yaba yaba du, dar ceva foarte asemanator cu aceasta interjectie. Se danseaza si rata, si gaina, si strut, si intreb “Ce faci?”, “Nimica rau. In mine e numai bine”. Mi se pare normal, Dobrica isi incheie setul cu “Pentru inimi”, piesa care, dupa cum avea sa marturiseasca o domnisoara, la orele diminetii, “i-a dat primul delir muzical din viata ei”. Cand sunetul ajunge din difuzoare pana-n sange, se ridica la dans pana si oamenii care stau la mesele din lemn, pe bancutele din lemn si beau vin rosu din pahare cu picior inalt, din sticla. Bucuria se manifesta instant, prin sunete stridente care ma fac sa gandesc ca aceasta piesa ar putea foarte bine sa fie brand de tara.

Facem o plimbare nocturna prin Sighisoara inghetata. Uite ce frumos se vede acolo pe deal, s-a facut fractalul anul asta, cat pumnul! Este pustiu, doar in fata la club sta un baiat in tricou, nici el nu stie ce face. Dinauntru se distinge Atari, dum, dum, nu stim ce face exact dar coboram repede, sa ne faca si noua. Eu nu cunosc consola de joc Atari, dar daca ea face precum DJ-ul, atunci inteleg pasiunea acestuia din copilarie si implicit alegerea numelui de scena. Efectiv te umple de fresh good minimal, te scoate din sarite sau te face sa razi cand te gadila cu sunete nebune. “Auzi balena cum isi cauta puiul in ocean”, mi se spune si ma gandesc ca Atari nu are nici o treaba cu lumea animalelor, dar e ca si cum ai spune “Nu stiu altii cum aud, dar eu vad vrabiute”. Imaginea auditiva este si ea precum peisajul de afara, idilica. Confirma shepcarul care transmie sarutari agatat de gard, la pupitru si fata care se misca pe arcuri, pe cub, in groapa cu lei. E bass-line, e kick, e hi-hat, e clap, sunt bleep-uri, synth-uri, effecte si transformari de ritm, de tobe, ambianta, percutii, elemente de glitch, notiuni de IDM, texturi, layere, layere, layere, sunete secundare sferice si i-a convertit pe toti! Impecabil. Un set ca un spectacol. Nu mai e unul sa nu fluiere sau sa stea, la bar nu mai e apa plata, iar la intrare nu mai sunt bilete in club. Pentru ca Atari la club nu e ca Atari la Cubecast si nici ca Atari in warm-up. Iar pe moment ai crede ca este cel mai frumos minimal din lume. Se scandeaza “Treaba!”.

pics by dreamferry, thx

La plecare, o domnisoara ne intreaba daca ne-am simtit bine la ei, la Sighisoara. Ne umple de buna dispozitie, de parca am fi venit in vizita la rude si am vrea sa-I spunem ca ne-a placut chiar si rulada cu mere, la desert. Sighisorenii nu prea au parte de astfel de petreceri, desi primul club de techno din tara si-a avut locul aici, in ’93. Exista istorie, exista cultura muzicala si este o zona care zvacneste la acest stil de muzica. Unii dintre pasionati conduc pana la Bucuresti sa-l auda pe Marco Carola. Printre ei, si unii pokemoni, intre 17 si 20 de ani. Din capitala au luat frezele cu trendul, dar ei sunt sunt foarte bine pentru niste adolescenti care de abia ies din Sighisoara. Asculta muzica electronica, ceea ce la ei in oras nu multi inteleg. Se imbraca foarte stylish si se duc la Session in weekend. Asa i-a prins si freza, primul pas. Al doilea va fi foarte smecher.

Ajungem la hotel, raniti dupa ce am dansat in bocanci, ne cuibarim toti sapte intr-o camera si stagnam ca dupa petrecere. Impartasim impresii. Dar oare cum ar fi, sa mergem la colindat cu Ableton Live? Vedem cat de buna e piesa, dupa cate nuci (in gura) primim. Imi verific mobilul si descopar razand un sms primit in timpul petrecerii: “ Sa fii cool inseamna sa fii pe beat cu tot ce e in jurul. Totul e asa cum trebuie si de cea mai buna calitate”. "Ok", ma gandesc, "era mai bine sa fie Revelionul".

RPR si [a:rpia:r]

2007-12-28T11:04:00.001+02:00

artwork by dreamrec, foto by cosmin bumbut

Labelul [ar:pi:ar] înseamnă Rhadoo, Pedro şi Raresh, care atunci când pun muzica împreună, se numesc RPR Sound. Ei sunt imaginea DJ-ului român în Europa. I-am întalnit pe cei trei într-o zi de luni, exact când fulguia prima ninsoare. Erau zgribuliți, dar veseli și cu chef de vorbă, deși avuseseră un weekend plin: Rhadoo mixase la Zurich, Pedro la Frankfurt, iar Raresh la Roma, Padova și Florența. “Este sublim să călătorești, palpitant, deși nu apuci mereu să vizitezi ceva”, spune Pedro amuzat.

artwork by dreamrec, foto by cosmin bumbut

Fiecare set și fiecare piesă sunt pentru Pedro o calatorie muzicală. “Îmi place să creez, prin construcție, o poveste, în funcție de ceea ce simt pe moment. Și este inexplicabil ce simt. Încerc să spațializez”, spune el, adică să dea muzicii sale o formă, în spațiu. S-a apucat de producție anul trecut, sub numele de Petre Inspirescu, iar piesele sale poartă această amprentă umoristică dată de numele său. În unele melodii se aude vocea lui Dem Rădulescu, căci Pedro este un mare fan al seriei “BD – Brigada Diverse”. Nu își poate aprecia piesele, dar recenziile străine spun despre el că a reușit să creeze un sound distinct.

El este primul călător al excursiei RPR. Drumul său începe acum cinci ani, din București, atunci o gară părăsită din punct de vedere electronic, în care mai sosea din când în când, un tren condus de aceeași organizatori de petreceri și plin de aceeași câțiva DJ români. Vara era și mai greu. Singurul club în care te puteai distra era în Mamaia, La Mania, cu rezidenții săi. “Era foarte greu să ieși la suprafață. Nu reușeam să fac nimic, nu aveam gig-uri, nu mă desfășuram în nici un fel. Nu puteam evolua, nici din punct de vedere profesional, nici financiar. Iar la petreceri veneau doar 30 de oameni”, povesteste Pedro. Dupa ce s-a frământat un an cum să facă să iasă la liman, a ales să plece la Ibiza, singurul loc unde industria atinge cotele cele mai mari, iar șansele de promovare sunt maxime. Nu cunoștea pe nimeni, “m-am ajutat singur”, spune el. A bătut din ușă în ușă și a pus muzică peste tot unde s-a putut, în baruri și în cafenele. “Primul an a fost foarte, foarte greu. Concurența era mare, foarte mulți DJ din țări dezvoltate și nici un român”. Important însă, este să îți faci relații, să cunoști cât mai multă lume cu care crezi că ai putea lucra, în funcție de stilul muzical pe care îl abordezi. Ceea ce a și făcut, iar anul următor, când a sosit pe insulă, de această dată împreună cu Rhadoo, li s-a oferit șansa, într-o seară când lipsea invitatul, să mixeze la DC10, renumitul club construit pe locul în care mai demult, s-a prăbușit un model de avion cu același nume. „Îmi place în Ibiza, mai mult decât la Berlin. Mă relaxează, este altă energie decât oriunde în Europa”, spune Pedro.

artwork by dreamrec, foto by cosmin bumbut

Rhadoo pune muzică de pe vremea când nu existau CD-uri, iar vinyl-urile nu ajungeau la noi. Mixa de pe casete audio, în club A și era foarte greu să derulezi cu pixul. Drumul său a trecut pe la Office, Karma, Zerillos și Martin, cluburi care la vremea lor au scris primele file din clubbingul românesc. Dedicat și talentat, a câștigat trei ani consecutiv titlul de cel mai bun DJ român, iar în prezent poartă numele scenei românești în afară. Le vorbește artiștilor străini despre București și despre entuziasmul specific petrecerilor de la noi, care la ei este mai diluat. “Toți cei care vin aici spun că România este o experiență, o întoarcere în timp”, spune Rhadoo.

Urmatoarea stație în excursia RPR este primul set la DC10 al lui Rhadoo și Pedro. A ieșit bine, le-a plăcut, și lor, și publicului, și promoterilor, și au primit o rezidență săptămânală alături de gașca de la Circolocoo, în clubul care a scris o bună parte din istoria muzicii electronice. Aici pun muzică alături de chilienii Ricardo Villalobos și Luciano, “oameni buni și deschisi la nou”, cu care au mai mult decât o relație profesională, sunt prieteni și le datorează evoluția lor electronică; una neașteptată, dar visată la vremea când Pedro pleca la Ibiza, mereu placut surprinzatoare si mai ales, constantă. Când vorbesc despre ei însă, cei trei artiști sunt plini de modestie. Nu pun succesul european pe seama lor, ci pe seama publicității exagerate. “Oamenii sunt foarte ușor de manipulat. S-a creat un hype în jurul nostru și mulți ne ascultă pentru asta. Mulți nu prea știu ce facem, dar simpatizează cu restul”, spune Rhadoo.

artwork by dreamrec, foto by cosmin bumbut

Cocoon scoate în fiecare an o compilație cu muzica sezonului de la Ibiza. Anul acesta, compilația are două CD-uri, primul mixat de Andre Galuzzi și al doilea de Raresh. “Când am aflat, am zis - mama, frate, e primul meu mix oficial!". L-a făcut acasă, dar nu pe calculator, ci pe două deck-uri și un mixer, cu fața la perete și cu gândul la Amnesia, la Ibiza. Pentru că atunci când vine vorba de muzică, Raresh pune mult suflet. “Înainte de a fi DJ, esti om, iar cum ești tu, este și muzica ta. Dacă trăiești ceea ce mixezi, lumea vede acest lucru și ai succes”. Asta s-a întâmplat și anul acesta la “Love Parade”, în Germania, când a dansat aproape un milion de oameni. Anul trecut, a fost votat cel mai bun DJ român.

Calatoria lui Raresh începe în vremea în care Rhadoo și Pedro își croiau un drum pe insula spaniolă. Raresh sosea atunci la București, după o rezidență de trei ani în clubul Zebra, din Bacău. Ceea ce a început ca hobby, a ajuns între timp o pasiune. “Acum observ că sunt făcut pentru asta. Trăiesc fiecare set, îmi dă satisfacții, de aici extrag emoții puternice și nu aș putea trăi fără ele”, spune artistul. Iar acolo unde există dedicație, universul îți răspunde cu aceeași monedă. Pe 25 martie 2006, căci Raresh își aduce aminte perfect această zi, s-a ținut prima petrecere din România, cu Villalobos. La Martin, cu ușile închise, a creat isterie până dimineața și după, la after. Artistul și-a pus amprenta pe stilul lui Raresh de a mixa și pe gusturile sale muzicale. “Orice om are nevoie de o inspirație. Ideea e să nu te raportezi la ea până la sfârșit”. Cei doi au mixat atunci back2back și au descoperit că sunt flexibili muzical. Chilianul l-a admirat sincer pe Raresh și modul său de a percepe și a transpune muzica. “Nu mi-am imaginat însă că o să vorbească despre mine mai departe”. Astăzi, Raresh este singurul român de la Cocoon, agenția de booking a lui Sven Vath, situată la etajul doi al unei clădiri din Frankfurt. Este cel mai mic dintre toți artiștii, dar acest lucru nu se simte, pentru că ceea ce contează cu adevărat este egalitatea. “Oamenii sunt speciali, sunt o echipă, o familie. Nu există ideea de a face bani, ci de a face petreceri, cu un anumit vibe și un anumit mesaj”, explică Raresh. Este același mesaj pe care îl transmite și clubul DC10, o locație cu pereții roșii și…atât! Compensează însă, prin sonorizarea trăznet și cel mai renumit vibe electronic european.

Anul trecut, cei trei DJ s-au apucat de producție; toți deodată. Nu au vrut să urmeze calea obișnuită, să trimită piesele la diverse label-uri și să aștepte feedback, să decidă alții dacă muzica lor este bună sau rea. Erau conștienți de ceea ce fac și de calitatea pieselor și așa au pus bazele casei de discuri [a:rpia:r]. “Setul unui DJ este ca un puzzle care crează o imagine. De cele mai multe ori auzim numai bucățele din acest puzzle, iar motivul este lipsa melodiilor. [a:rpia:r] își propune să acopere aceste goluri, nu să cucerească radioul sau televiziunea. Unitatea de masură a calității nu este top-ul, ci senzația pe care ți-o lasă muzica pe ringul de dans”, descriu cei trei casa de discuri, pe site-urile de profil.

Labelul produce muzică de club, techno, house, care te dansează fericit în continuu, toată noaptea. Până în prezent, au scos două release-uri, iar pe 29 decembrie, la Session, vor sărbatori cu o petrecere trăznet, lansarea celui de-al treilea. Dacă pe primul, lansat în martie, figurează toți fondatorii [a:rpia:r], pe al doilea, lansat în septembrie, figurează Rhadoo, Pedro și Dan Andrei, un tânăr promițător, de 18 ani, din Craiova. Ca să scoți o piesă la [a:rpia:r], nu ai nevoie de niște calități stas. Trebuie să vii cu “ceva”, cu un sound distinct. Piesa va fi ascultată de fiecare în parte, iar apoi vor discuta pe seama ei, prietenește, nu corporatist. “Muzica lui Dan Andrei este foarte directă. La acel moment, suna altfel decât tot ce auzisem până atunci”, explică Rhadoo. Labelul [a:rpia:r] promovează doar artiști romani și distribuie doar în afară, pentru că în România, cererea de discuri este mult prea mică. Doritorii însă, pot cumpăra plăcile artiștilor de pe site-urile specifice. Nu se găsesc în format digital, deoarece [a:rpia:r] fraternizează cu vinylul. Producția digitală este ieftină sau nu costă deloc, așa că poți scoate foarte multă muzică, oricând vrei. Când vine însă vorba de vinyl, costurile foarte mari te fac să te gândești bine înainte de a scoate un sound pe piață. În plus, acustica vinyl-ului este mult mai bună decât cea a CD-ului. Astfel, placa este o garanție a calității, iar [a:rpia:r] înseamnă sunet nou, de calitate.

text by [+_+], published in ON

Maine, la Session, ultima petrecere RPR pe anul acesta

SLG la Kado 07/08, sa ne fie cu click/blop!

2007-12-28T01:41:00.000+02:00

Dupa cateva ore de Villalobos esuate anul trecut si o noapte intreaga irosita la Hybrid, acum doi ani, a sosit clipa nisei sa se exprime live, de Revelion. Polonezul SLG este un producator care dospeste de idei creatoare in ceea ce priveste stilul deep minimal.

EP-ului “Quarter past Eleven”, scos acum doi ani la labelul Level Records, al lui Daniel Fritcschi, ii datorez multa inspiratie, mai ales nocturna. Fiecare bleep a inserat in textele mele complexe sonore si a dezvoltat imaginar sensul cuvantului “click”. As descrie soundul SLG, dar sunt sarbatorile si de fapt vreau sa dansez. Insa, downlodati de aici EP-ul Remixes Pt 1 / Remixes Pt 2 scos la Trapez anul acesta. Pe siteul labelului dansati un set live, iar aici ascultati o piesa de pe ultimul sau EP, Invisible.

Apoi, care cum poate, fiecare dupa posibilitati, in masura timpului disponibil si a distantei de parcurs, BLEEP! Primul an cu muzica buna de Revelion, un set live, de la ora 1, la ora 3, la Kado.

Cum sa iesi din casa

2007-12-19T12:40:00.001+02:00

A sosit vremea fulgilor de nea, a nasului rosu si a castilor care stau mai bine in urechi atunci cand porti fes. A sosit vremea “caciulistilor” la club si a perioadei abundenta in petreceri de capitala. Ce bine e sa ai de unde alege. Care sunt avantajele sezonului rece?

In primul rand, inainte de sarbatori nu ai cum sa pleci la club nemancat. In plus, pentru ca este frig, creste dorinta de a ajunge la destinatie mai repede. Odata sosit, cu ochii rosii, caci iarna lumea raceste mai des, iti dai dupa gat fularul transformat in esarfa minimalista, aluneci la usa, si cazi in club! Infrigurat, renunti la berea rece de la bar, care iti face de obicei noaptea si alegi un shoot cu gigacalorii care te face in final, sa cheltui mai putin (desi poti sa bei zapada, in loc de apa). Simti cum se scurg prin tine vibe-ul beculetelor de pe Magheru si al gradelor cu minus, si se amplifica dorinta de iubire.

Ai loc sa te misti, lumea nu se mai calca in picioare. Mai ales pentru ca boarderii si schiorii pleaca la munte. “Este o ocazie prielnica sa fii cel mai tare, pentru ca cei cu adevarat cool sunt pe partie”. De unde deducem ca, iarna nu mai este de ajuns sa ai freza stilata, trebuie sa-ti iei si placa! Pokemoni treziti-va! Daca nu cumva o face gerul, dimineata, cand pleci de la club. Avantaj tu! Privesti cum ninge 3D si simti cum creste liber concentratia de dragoste din sange. Spiritul sarbatorilor indeparteaza insa privirile iscoditoare de la veselia ta covarsitoare si ajungi acasa cand inca nu s-a luminat. Ai constiinta impacata, ca nu te-ai mai destrabalat exagerat.

Care-i problema cu frigul?

published in Compact de Bucuresti

Blocaj nervos

2007-12-16T23:59:00.000+02:00

Pleoapa pe pleoapa, noaptea soseste, tiptil, tiptil, calare pe-o stea. Este bruneta. In par poarta confeti. Tine un singur ochi deschis, pe care-l cheama Luna. Este odihnita. Exact cum trebuie pentru drumul lung pe care il are de parcurs pana la raspantia de lumini, unde se va intalni cu dimineata. In timp ce noaptea va bea un ceai verde, aburind, dimineata va sorbi din cafea. Va mirosi tot universul. Iar atunci, va suna alarma. Adica Gaiser si Neural Block. Daca realitatea nu ar fi atat de obositoare, te-ai trezi. Acum insa, ai auzul obturat. Un sant brazdeaza ectodermul embrionului, din peretii caruia ia nastere sistemul nervos. Ca sa iti fie bine, trebuie sa tii ochii inchisi si sa te plimbi. Printre detalii de o complexitate sonica, care iti taie respiratia; printre idei de ritm, texturi si layere revigorante; printre click-uri agere si linii de bass, sub bass minimaliste, gata sa te prinda in cursa hipnozei; printre tonuri perceptibile, care se joaca de-a soarecele si pisica si te-ai pierdut; printre micro sunete stinghere care te ravasesc si ti se lipesc de ureche precum cimentul ud, click! Atipit, printre hat si bleep, te misti din pat intepat si energizat. Esti blocat!

Noapte buna, cum a fost?

2007-12-15T15:02:00.000+02:00

Un private party pentru fumatori dansatori, care vin de la munca si se duc din nou la munca. Un party in drum. In drumul spre serviciul de a doua zi.

Organizatorii au instalat in jurul disco-ball-ului din Martin un ecran de proiectii cilindric, in care se odihnesc sase proiectoare. Maresh picura: pic, pic! Bass line, iar apoi kick, clap, hi hat! Intre timp, salut, salut, hai noroc, da sa te pup. Atatea imbratisari! Numai cunoscuti, plus noua baza de date. Socializare si lounge, minimal jazzy si piano, tastate in Live. Desfatare cu sunet, care nu te stoarce de forta auditiva. Asa, ca de joi. Pan Pot intra la doua, “it’s fucking official”, auzi si te sperii, caci maine muncesti.

In plus, inainte de ei intra Monochrome, baietii de o singura culoare, Livio, Roby si George G, al carui nume, pe moment, ti se pare o gluma, buna. Discuri? Care platane, ai innebunit? Baietii fac live - respect for live. Se inghesuie toti trei la un laptop si te fac sa zambesti. Leagana muzical asteptarile ringului full de vremea esarfei la club si declanseaza forta centrifuga in toata splendoarea ei, cu degetul in aer. Se aude ca la jocuri, niu-niu si tu impusti tavanul cu falanga. Un groove pe care il intalnesti si la RPR, si la Luciano - intrarile dintr-o piesa in alta cu basul puternic, dornic sa-ti sparga plamanii. Baieti, muzical sunteti atat de corecti! Scortisoara aveti?

Cu 10 minute inainte de ora doua toata lumea tipa. Toti se grabesc la serviciu. “Hold on!” ti se spune si astepti nerabdator ultimul beat de o singura culoare.
Odata cu Pan-Pot la pupitru, apare pe ring, n-o sa credeti, si prima caciula de blana, purtata de Barbie, of course. O ploaie de confetti te umple de glam, nu vezi in jur, dar distingi auditiv urletul din mijlocul ringului, catre DJ: “Baga si tu muzica!”. Ninsoarea se asterne si deslusesti un grasut cu ochelarii cat fata, care cauta disperat scara, sa ajunga la pupitru, sa le transmita artistilor dorintele lui. Face exasperat semne cu mainile, sa-i citeasca pe buze, in timp ce tipa, atat de ridicat, incat ajunge la tine: “Muzicaaaa baaa!”. Dupa care, se resemneaza si intra in groove. Ii place acolo sus, langa DJ, cu paharul in mana si capul pe spate, cu o mana in aer si cu alta pe trup. Alternanta deal-vale isi spune cuvantul: Pan Pot.

Cu cat se face mai tarziu, cu atat iti place mai mult. Te tii cu mainile de cap si sari pe loc. Te mustra constiinta ca maine poate ai sa dormi in metrou. Pentru ca muzica nebuna te ajuta sa faci fata ultimelor ore de munca, numai daca reunti la cele de a doua zi. Nu poti sa faci asta si petrecerea se continua in masina, cu Gaiser si Neural Block. Noapte buna, cum a fost?

De sarbatori

2007-12-08T21:53:00.001+02:00

Cine e la clape?

2007-12-06T00:07:00.000+02:00

The Virtuous Pianist – Preparatory Exercises for the Aquirement of Agility Independence, Strenghth and Perfect Eveness in the Fingers

Pe langa asta, la Cubecast se mai gasesc: placi, din ce in ce mai multe placi, ceai, cafea si o cafetiera pe care nu am vazut-o niciodata sa mearga; strudele proaspete sau nu, scrumiere pline, scrumiere goale; clape si sunetul, o entitate, un continut de sine statator, pe care cateodata il auzi cum respira, minimal, bineinteles, ca doar nu il alearga nimeni; teancuri de cd-uri goale, in pungi de plastic fin si spam de la Carrefour; camere de filmat si reflectoare, facturi la lumina si foarte, foarte multe cabluri; calculatoare, transfer si banda care e banda; buna dispozitie si haz de necaz.

Strech between fifth and fourth fingers of the left hand in ascending, and the fifth and fourth fingers of the right hand in descending. This is minimal.

Pan Pot Pan Pot Pan Pot

2007-12-04T01:32:00.000+02:00

Pan inseamna balansul sunetului dintr-un canal, in celalalt, dintr-o boxa, in alta, din partea stanga a ringului, in cea dreapta si invers. Un generator de ameteala. Un buton pe orice sintetzator analog. Doar unul, minimal si bun. Pan-pot este miscarea care se joaca cu acest buton. Invarte generatorul de ameteala pana te face vartej. Te scutura de simti cum inghiti echilibrul. Klick, blop, klick, blop, vîîîj! Atat de funky, parca ai fi Ricky Martin pe acid, la un carnaval de techno. Techno expansiv si minimal crocant, crocant, de nu mai stii daca sunt dintii sau e muzica. Sunt doi. Sunt nemti: Tassilo Ippenberger si Thomas Benedix.

joi, 13 decembrie - maresh / monochrome / pan pot / dreamrec @ studio martin - un private party (despre care o sa aflati toti)

ping-pong cu de-dans, care va ofera-n dar,
un dans:
albumul Pan Pot de debut, Pan-O-Rama

Pokemonul ca lifestyle – campanie PRO Freza

2007-12-01T07:17:00.000+02:00

Campania impotriva frezelor de pokemoni, catalogati ca si “struti”, imi repungna. Tema este comica prin definitie, dar abordarea ei duce inspre rasism.

Articolul mi-a strnit curiozitatea. Am vrut sa cunosc un purtator de freza aranjata in oglinda cel putin 15 minute inainte de a pleca la club. Am vrut sa ma conving ca este si ei oameni (sic!), ca totusi nu sunt “struti” si ca aceste catalogari sunt gresite. Iar daca tot se fac, ele ar trebui subcategorizate. Caci una este un cocalar cu freza de pokemon si altul este fiorul adolescentei care te patrunde pana in varful firului de par.

Am realizat ca toata lumea “stie” ce este acela un “pokemon”, dar nimeni nu cunoaste unul. L-am gasit cu greu. Sa vedem cum gandeste si cine este pana la urma strut?

ping-pong cu de-dans

WHO AM I?

- Ai citit articolul de pe BeatFactor?
- Da, mi se pare cel putin o porcarie ce au incercat sa faca. Sunt foarte subiectivi. Filmuletele sunt mai mult o jignire. E ca si cum am face noi filmulete cu manelarii de peste tot. Nu mi se pare ceva deplasat ca un baiat sa aiba grija de parul lui si sa incerce sa fie diferit.

- Tu iti faci parul asa?
- Da, ceva asemanator. Dar ma enerveza ca se strica la club. Transipir, nu mai e drept, deci revine la normal.
- Ce faci in situatia asta?
- Nu este o problema de viata si de moarte. Ma preocupa si altele in club, este doar un detaliu.
- Ce te preocupa?
- Pai eu sunt din Giurgiu. Aici nu am ce face, nu exista una bucata club. Vin la Bucuresti. Deci ma preocupa cu cine ma intalnesc acolo, ce prieteni vin, ce eveniment este si ce bani am.
- Vii des in capitala?
- Anul trecut veneam aproape in fiecare weekend. Acum sunt clasa a 12-a. Trebuie sa fac concesii pentru a putea beneficia de un regim bun la anul, la Bucuresti.

- Asculti minimal? Da, ascult, dar nu numai.
- Iti place?
- Aah...sunt putin derutat in ceea ce priveste denumirea. Adica minimalul care imi place este cel cu influente techno si am inteles ca minimalul acela…"pur ", ca sa zic asa, este de fapt, micro house.
- Cum se danseaza minimalul?
- Nu stiu daca exista un stil anume, dar stiu ca multi danseaza cam la fel. Dansezi dupa cum simti. Eu uneori inchid ochii si ascult. Nu ma misc. Uneori sar.
- Si ce vezi?
- Nu vad nimic. Ochii sunt inchisi.

ME AND MY HAIR

- Cum ai tu grija de parul tau?
- Pai, in primul rand il spal mai des, nu il las imbacsit.
- De cate ori il speli?
- La doua zile. Daca ii mai dau cu ceara sau fixativ il mai las totusi si a 3-a a zi.
- Il vopsesti?
- Nu sunt de acord cu vopsitul la baieti. Nu mi se pare ok. Nu am vazut nici o vopsea care sa aiba pe ambalaj figura unui barbat. Vopseaua este pentru fete. E cam exagerat. Adica… parul negru sau o culoare care nu e stridenta mai merge. Depinde, fiecare cum gandeste. Multi sunt influentati – aaa, se poarta parul intins, hai sa-mi iau o placa, se poarta parul verde, hai sa ma vopsesc. Cu oamenii de genu asta nu sunt de acord.
- Cine sunt acesti “multi” despre care vorbesti?
- Snobii.
- Sunt multi snobi la Giurgiu?
- Aoleu.
- Si toti au freze de pokemon?
- Nu, aici sunt foarte multi de etnie rroma, ca sa zic asa. Ei au parul cret si scurt.

- Iti faci zilnic parul cu placa sau doar cand iesi la club?
- Zilnic. Uneori nu il fac, ca am o placa care ma enerveaza.
- Dupa ce il faci cu placa, ce urmeaza?
- Ceara, fixativ. Putina ceara, altfel pare nespalat.
- Cand il aranjezi ai o scehema in cap?
- Il ciufulesc putin.
- Cum?
- Uneori il ridic peste tot, uneori las bretonul pe frunte si il ridic in plan secund, uneori il ridic doar in crestet.
- Unde te tunzi?
- Am un prieten in Ploiesti care face scoala de stilisti. Mai am 2, 3 prieteni la Bucuresti.
- Cine te-a invatat sa-ti faci parul cu placa?
- SORA MEA!
- Cati ani are?
- 21.
- Ce ti-a zis cand te-a indemnat sa folosesti placa?
- Daca vreau sa incerc, sa vad cum imi sta.
- Cand se intmpla asta?
- De mult, eram clasa a 8-a.
- Woooa! Iti faci parul cu placa de 4 ani?
- Da, cand il am mai mare.
- E cret?
- Nici el nu stie.

ME AND THE OTHERS

- Dirigu ce zice de freza de pokemon?
- Imi zicea sa fiu serios, sa las activitatile astea de fete. “Ce ma ingrijesc atat?”. Si am 5 la fizica.
- Ai tai ce zic?
- Mama e indiferenta. Mai mult tata se inchina cand ma vede cu placa. "Daca ai sta si la carte cat stai sa te aranjezi asaaaaa".
- Si tu ce-i spui?
- Ii zic sa ma lase, ca nu stie el.
- Ti se intampla sa se ia lumea de tine pe strada?
- Ma duc la "clubul " nostru de aici, unde se strange tot consateanul de la Giurgiu. E un bar facut "club", in Mall, care e mai mult small. Cei mai mari fac misto, ma trag asa usor de par, “ce e ma asta in capul tau?”, "lasa ma, ca asa se poarta", isi zic intre ei. “Sunt trendy astia micii, generatia asta, trendy si drogati”.
- Si tu ce le spui?
- Rad si plec. Nu ma agit.
- Batranii ce spun?
- Aia sunt caterinca. Unii se mira, zici ca vad vreun circar. Altii te sustin, “ia uite ce baiat frumos are mama”. Le place. “Cum iti faci maica paru asta asa?”, “Ia uite ce dichisit e, ce aranjat”.
- Te simti persecutat?
- Nu ma simt, pentru ca nu am cine stie ce freze.
- Dar ele totusi sar in ochi.
- Da. Eu vorbesc uitandu-ma la cei din Bucuresti. Sunt altfel, adica mai multi si cu 129410419 de freze si culori. M-am convins.
- De?
- De generatia McDonald`s.
- Cine sunt astia?
- Am stat prin Bucuresti, in vacanta, in Romana. Acolo vedeam aceleasi fetze cu fel si fel de freze.
- Printre care si tu.
- Da, si eu, dar veneam la cateva zile, in trecere.
- Consideri frezele lor exagerate?
- Nu. Sunt interesanti, dar multe dintre ele nu le-as aborda.

THE REAL THING

- Freza asta e freza de om neserios?
- Nu cataloghez omul dupa cum are parul. Dar oamenii in varsta apreciaza seriozitatea. Si interpreteaza unele lucruri. E deja un nivel la care sunt anumite pretentii. Cred, nu stiu sigur.

- Maine, la scoala, ai sa-ti faci parul cu placa?
- Nu, m-am tuns, e scurt.
- De ce te-ai tuns?
- Era prea mare.
- O sa fie dirigu fericit.
- I like u.

A crescut volumul si ploua cu banda!

2007-11-29T02:07:00.000+02:00

Cu sonorul cat mai tare, soundul cat mai pronuntat si cu rasunet pe toata Calea Victoriei, va anunt ca ne-am cumparat boxe! Ne-am, adica neam, adica noi toti!
Cubecast.net detine doua monitoare M-Audio de calitate si mai ales minimale! Pentru ca sunt mici, micute si foarte dragute, in contrast cu sunetul maximal, letal, cu membrana kevlar.
Si, ca si cum nu ar fi de ajuns, au mai aparut si doua pick-up-uri, cadou pentru inimi. Este vorba despre primul model Technics, clasicul SL 1200 MK2 (love). Sunt argintii, ca sa reflecte lumina, caci in timpul live-ului audio-video din fiecare joi, DJ-ul nu are de fapt un reflector indreptat inspre el!
Saptamana aceasta, adica joi, adica astazi, adica ora 19:00, in lumina luminii, dar si a platanelor, vor mixa Alecs si Mr. V, fresh good minimal cu membrana kevlar. Toata lumea click!

Jeff Milligan - DJing ca arta

2007-11-25T17:15:00.001+02:00

Nemaipomenit, doamnelor si domnilor, cel mai talentat DJ din punct de vedere tehnic din lume, the one and only, Jeff Milligaaan!

Vine din triunghiul Toronto –Chicago –Detroit si danseaza minimal la patru platane, de pe vremea cand noi gandeam minimal. Da, tot cu Richie Hawtin are treaba, este unul dintre primii artisti de la Plus8. Ascultam zilele trecute un set al sau, din ‘96. M-am intrebat: facea Jeff Milligan atunci muzica viitorului sau muzica prezentului nu a evoluat in nici un fel? Culmea e, ca artistul a raspuns. Atat de mult, atat de bine si atat de interesant, incat s-a transformat in nemaipomenit! Sa se auda muzica, in timp ce cititi!

- Being among the first and the most important minimal-techno DJ’s, with a new sound and a new mixing style (4 decks), what where the reactions at the beginning?
- I have been performing with 3/4 turntables for many years now. Since I don't produce very much and when I do, it's usually ambient, I know that my productions don't sell me as a DJ. That being said, I know that 90% of my gigs are booked because of my turntablism.

The public has been very supportive of me but I have also lost many gigs because of my mixing style. There are quite a few star DJs (that i will leave nameless) that criticize my mixing style. They say that what I do is inappropriate and that it's all about the music, not the mixing. I disagree with them but these opinions have influenced the public and I have lost gigs.

- What is the difference between a mix at 2 turntables and one at 4? Is the degree of difficulty higher? How do you do it?
- Yes, mixing 4 turntables is definately harder than 2 but in some ways it's easier. When you only have 2 turntables you have to approach DJing in a very linear way, track after track after track. With 3 or 4 turntables you can choose to take the mix in any direction at any time which gives you much more flexibility. How is it done ? Practise and more practise. But being quite honest it's not so much technical as it is philosophical. It may sound odd but it's about letting the records un-mix themselves. I'll let the audience figure it out. ;)

- Do you remember the first gear you started producing with? What hardware piece do you think had the biggest impact on producing and why?
- The first gear I bought was a Roland Juno 106 and a tr505. I can't remember where I got them but likely from a pawn shop. I used to be obsessed by searching for things in pawn shops and used music gear stores. I bought and sold many 909's, 808's etc. The one instrument that had the biggest impact to me was probably the Roland TB303, just like so many other DJs.

- What is the thing from your studio you can’t work without? What’s your piece of resistance. Is it a secret? : ))
- Hmmm. Haha, the Technics 1210. ;)

- How would you characterize your style?
- My style is a hybrid of edit oriented hip-hop mixing and smooth beatmatched techno/house mixing. My DJ roots are in hip-hop. I used to study scratching and turntable tricks in my early years yet musically I always identified more with house and techno. I fused these two styles together.

- How would you characterize the Canadian style, the way it began and evolved?
- I think that the Canadian style is quite diverse. I must say that North American DJs consider mixing to be much more important than European DJs do. I think North American and Japanese DJs are much more technically oriented than our European counterparts. Canada is far too big a country to define as one style. Montreal takes a more lazy, laid back European style of DJing whereas Toronto was very much all about mixing.

Toronto was and is a special place for this technical style because of it's geography. It is the closest major city across the American border to Detroit. Torontontonians were always overshadowed by Detroit so we had to work hard to stand out and get noticed as being unique. I remember being in many DJ battles 15 years ago. It was very, very competitive. If you couldn’t mix, you got boooed, had spare change thrown at you and all kinds of nasty stuff!

- In order to give the best, your demands about mixing gear and for a live set point out nothing but professionalism. This technique of placing the turntables, white slip mats, a fading mixer, the height of the monitors, the table’s length, and so on, create the best environment. Tell us more about it.
- Though my technical criteria may seem odd at first, I can assure there is a methodology and logic behind everything in my rider. The placement of the turntables counter-clockwise, roughly in a semi-circle is based upon the need to have as little distance as possible between the pitch controls and the mixer in order to mix quickly. It's very important if you need to monitor multiple sources and quickly turn off things that may go out of synch because the last thing I want to do is run across the DJ booth to pull a fader down.

White slipmats, silver decks etc. are best used because they reflect light. All DJs know that the most annoying thing in a DJ booth is when you can't see anything. The more natural ambient light that can be reflected, the better.

Height and angle of monitors is based on acoustic laws. In many DJ booths you will find monitors that are pointed directly at the DJs head and the monitors also point directly at each other, causing phase cancellation and thus, requiring that the monitors be turned up louder and louder. On top of that, usually those monitors are also pointing at the wall directly behind the DJ causing an immediate first reflection. If the back wall has an odd geometry there can be many reflections that create all kinds of acoustic anomolies which affect perception of tempo.

Table height is just my preference for my body height. I don't think there is really an ideal height for all DJs of course. I think that the most effective height is one in which the DJs arm when working the mixer is 180 degrees horizontal to the mixer. The flattering thing about all these particulars is that often I re-arrange a DJ booth in a club and months later I go back and find that all the other DJs since me enjoyed my set up much better and left the booth as I designed it.

- Where you ever not satisfied with a set because of the sound system?
- Oh yes, of course! Perhaps I don't even need to mention it because my reputation in this regard could perhaps be a little bad. I am certainly my own worse critic and one slightly off mix makes me hate a set completely. I get very nervous if I have technical problems and have been known to lose my Irish temper.

I drew up a very complicated rider and always take a long soundcheck. I am so particular about sound and am so nervous about technical issues that I took it upon myself to always take at least two hours or more usually to make sure the booth is as absolutely perfect as it can be. If I screw up, it's only my fault or an overseen circumstance. I take my job very seriously.

It outrages me when I see DJs not giving a shit, just showing up and pressing play. DJing is a technical art form and needs to be respected as such. I have had a few shows where the booth was really bad and I acted embarrassingly angry because of it. This year I played shows in Alicante, Spain, one in Krakow, Poland, one in Toronto, Canada this past New Year's Eve and one in Seattle, USA, last summer where I had technological and mental breakdowns!

I can truly say that it is rarely if ever the promoters fault. Sometimes shit happens! Ironically, after all this attention to detail sometimes I suck when the booth is perfect and sometimes I rock it when the booth is a disaster.

- Tell us a club where the sound system blew you away and what impressed you the most about it?
- I cant say one club in particular has the best booth and sound but I can certainly say that the ENTIRE country of Japan has the BEST sound and DJ booths in the world. Perhaps it's due to Otak-u culture or the fact that the Japanese invented half of this equipment or because they seem to be the least egotystical people in the world. I must also say that the best DJs I have ever played with are all Japanese. They really take mixing seriously like us Canadians.

- Back in 1986 you had your first radio show. How did you end up there?
- Damn, I have to admit that I’m forgetting which radio show that was or where u got this info. Nonetheless I did many radio shows in my life from a very young age and I was so young and naive and nervous about everything back then! I was convinced that all those international DJs were on some superhuman level and then I started to slowly realize it's all marketing and publicity.

- How was the vibe of the parties back in '88? Tell us about a party from that period: how was the club, the music, the people, how were they dressing, how were they combing their hair and how were they dancing?
- Haha, well back then in Canada, all forms of electronic and alternative music were all played together at the same club. People were hearing hip-hop, house and alternative music in the same place. There was high exposure to a variety of styles. I was one of those people who got into the rave scene from listening to the Stone Roses and the sounds coming out of Manchester and Scheffield. So I guess we were all wearing baggy jeans back then.

- Although your first release came out in 1996 at Serotonin, 1999 is the year of your own label REVOLVER and the first release signed by you. What was the goal of this label? What makes a label be good?
- The original goal of the label was to expose the underpromoted works of our friends back home in Toronto and Montreal. I think a good label is one that tries to put out records that are timeless. A good label is one that sets trends, not following them.

- Artists like Akufen, Tomas Jirku, The Mole, Pan/Tone signed at your record label. What do these DJ’s and the label have in common?
- The one thing they have in common is that they are all making music that is unique. You can hear one of their records and know instantly that it's them because they took a long time to develop a unique sound.

- In all these years you had the opportunity to watch the evolution of music, especially the techno scene. How would you say it evolved? How big was the influence of technology over music? How did technology influence you? Can you compare '88 with the prezent, the music and the technique?
- I think that I have seen the de-evolution of music in recent years rather than evolution. If we roll back the clock ten years you will notice that many DJs worked much harder at mixing and it was also much harder to produce and put out records back then. You needed a lot of abstract knowledge ten years ago in order to make music. New technologies have demystified this process.

Today I see much lazier DJs and much lazier music since no real investments need to be made to create, release and perform music. It's all so much easier now and I find it ironic that with such unlimited tools, somehow the music has taken a few steps back! I think the electronic music scene needs another renaissance similar to the early nineties to breathe new sound and life into the industry. Techno music used to be defined as anything you hadn't heard before and now it's all about fitting into genres and molds. Of course there are plenty of amazing records coming out today but there is also a huge amount more music coming out.

- I have listened to a mix of yours from 1996. I wondered: were you doing the music for the future or the music from the present did not evolve in any way?
- The music evolution slowed down and also, producers today are trying to mimmick the old school. It's funny how in old school minimal, artists were doing as much as they could with a few pieces of gear. It seems to me that modern minimalist artists are trying to "sound" like they only have a few pieces of gear!

Interview by [+_+] & Ghiudem

Moimir Papalescu & The Nihilists

2007-11-25T03:29:00.001+02:00

Pe scena se urla ca la rock, ca la rock! In loc sa-mi acopar urechile, cum fac de obicei cand aud astfel de sunete, ma umfla subit rasul. Ma uit la cei trei care canta pe scena si ma scutur de buna dispozitie surprinzatoare. Cu mainile in buzunar, imi lipesc urechea de fotografia miscatoare si rad iar. Cred ca imi place si nu-mi vine sa cred.

La chitara se misca sacadat o Morticia miniona si blonda, cu parul umflat, subjugata sunetului clash, electropunk, post-punk si foarte experimental. Ea este Le Petit Sonja. Vorbeste ca un soricel, chitz, chitz, cand multumeste publicului. Cand canta, isi pune la ochi ochelarii albastrii, cat fata, iar vocea ei devine grava si matura. Sunet electronic din plin, tehnic si analog, de la omul dur care sta neclintit la clape si la taste. Isi misca doar degetele, grabite catre niciunde. Este Moimir Papalescu, Contele Dracula al lui Bram Stoker, din 2007. Pe laptop scrie “Lost”, iar el seamana cu John Lock, personajul chel, cu ochelari de soare, din serialul “Lost”.

E concert, e live, dar se striga “uuu” timid intre piese. Cateva plete si mai multi clubberi, chitari electrice care te zguduie techno si lumea care sta totusi, infipta in podea. Sa nu ne miscam prea tare, sa nu ne lovim! Iar capetele se clatina continuu, de parca ar aproba sau ar nega. Asa se poate dansa si la masa! Si se danseaza la masa, de pe canapea, asa. Galagie! Dau ca un copil cu bazdaci din picior si las muzica sa se prelinga pe timpan, sa ma isterizeze. Este atat de bine, incat in sfarsit, se aplauda! Solistul spune niste cuvinte in ceha si nimeni nu intelege nimic. Traduce apoi in limba universala, cu o voce de calaret singuratic care starneste mainile in aer, precum nisipul in desert, in goana lui dupa sunet.

La prima pauza intre piese simt energia cum iese prin toti porii, vreau sa ma odihnesc mental si vreau sa strig: “Acum un blues, acum un blues!”. Insa, blonda cu buze rosii si tenul alb continua sa cante agresiv la microfon, din toate pozitiile. “Un DJ nu va putea sa faca asta niciodata”, ma gadesc si o fixez in memorie cum danseaza exorcizata sub transa creata de ea si de oamenii ei. Te smuceste scurt, si involuntar, si robotic. Dar nu-ti dezlipesti ochii de scena. Micuta Sonja se misca ca o pisica ritmata, vreme de doua piese traite intens. Sugar pop, zahar pop. Nici un pic de minimal.

Se anunta ultima piesa, iar vibeul de concert se declanseaza automat, de parca Contele Dracula a apasat pe buton. Pana acum, lumea a stat ca piatra, care astepta sa vina cineva, sa o arunce in apa, sa faca pleosc! E deja a treia oara cand chitaristul spune “this is the last song”. Cred ca la un momentdat, o sa devina isteric si o sa urle:”I tOLD YOU ThIS IS `thE LAST SON~G!”. Pentru ca sunt o trupa cu personalitate.

published in FHM

Continuitate

2007-11-18T20:34:00.001+02:00

- hey ninja
- hehe
- te pregatesti?
- nu am ce sa ma pregatesc, ca astia nu au nici macar loc de pickup-uri, deci nu-mi ramane decat sa-mi iau mapa cu cd-uri si sa ma duc ca adrian eftimie, la club.
- iti faci o borseta.

Si plecam, undeva foarte aproape de Bucuresti. Clubul se afla in subsolul unei case cu firma luminoasa. Patronii locuiesc la etaj. Se doarme bine, daca setul e bun. Sotia este seful. Super om, super de treaba. A candidat si la Primarie, la consilieri. Nu a fost sa fie. In curte, au un Subaru. Si-au facut club, “ca sa avem clubul nostru”. Pe jos au pus gresie, ca intr-o bucatarie subterana. Au cel mai mic disco-ball din lume, cat o minge. Peretii vopsiti argintiu, sunt sparti din loc in loc, de niste gauri care lasa sa se vada caramizile, argintii si ele. Este un loc de depozitare, in care, la un moment dat, vor veni niste vrajitoare.
Poate daca se umple, este ok. Dar nu are cum sa fie plin. Este rece si neprimitor. Patronul este optimist insa, el stie ca lumea a migrat, precum pasarile, catre un nou club, cu lumini (!) si dureaza o perioada pana se vor intoarce. El inca spera sa faca ceva cu acest club, pentru ca are istorie. Bineinteles, au fost niste petreceri aici…

“Vreti sa beti ceva?”, “O ciorba”, ma gandesc, caci este foarte frig, este de geaca. Aerisirea se face prin gemuletul mic si dreptunghiular, ca al unei boxe. Se mai deschide o usa din dos, sa se faca curent si gata, este aer! Acum insa, pentru ca este frig, “nu prea aerisim”. Rezidentul a lasat un mix sa curga. Nu este house, este playback. Pe ring este toamna, este vremea tocului si a antilopei. Din pupitru, cei 30 de oameni se vad intepeniti. S-au refugiat toti la bar, printre fete cu parul facut cu placa. Se uita la niste imagini turistice care ruleaza pe-o plasma. Alterneaza cu super petreceri la Space, in Ibiza. Pai normal ca acolo vrei sa fii!

Problema in acest oras sunt “clubberii fara initiativa”. “Ei vin la club sa arate ca au sacou, sa se uite unii la altii, sa fie prezenti”, explica patronul esecul noptii. Mai radem, mai bem un suc de mere, si se intreaba: “Unde o sa ajunga tara asta? N-avem ingineri de sunet!”. “Aici asa e”, ma gandesc. Iar in timp ce ne conduce cu privirea, ne spune de ramas bun: “Asta este mosule! Astea sunt conditiile, dupa anotimp!” si rade resemnat. Rezidentul ne deschide poarta, isi cere inca o data scuze pentru ringul gol. Dar ce sa-i faci, chiar daca se deschide un nou club, cu lumini (!), tu “trebuie sa ai continuitate!”. Continuitate va spun…

published in ON

Music Request

2007-11-16T03:03:00.001+02:00

“Da' nu ai niste latino? Sau agitatie frate, agitatie, niste Slayer! Slayer, ai?”. Prin tara si prin capitala. In general, se cer hit-uri: Shakira, 50 Cent si bineinteles, Guta. Sau “melodia aia cu fata! Fata aia pa refren!”. Iar daca esti body-guard de ministru, si-l pazesti la Depeche Mode, de ce n-ai incerca sa auzi Black Eyed Peas? Exista si un top electronic: Ame – Rej, Vilalobos si Tiesto. Sau “un haus mai definitiv”, care de fapt este breakbeat si e “bineee aseeaaaa!”. Sau sa fie mai dansant? “De dans, de dans aveti?”. Oricum, au trecut doua, trei ore de cand DJ-ul nu mai schimba piesa. “Nu mai schimbi, frate?”.

- Ai niste house?
- Asta este house.
- …Tare frate!

Lupta tacita care se duce pentru suprematia genului muzical se apropie de rasism. Stilul electronic defineste rasa, iar daca facem parte din grupuri diferite, nu mai suntem egali biologic si intelectual. Patronul a platit, are dreptul sa intrebe: “Dar altceva nu pui in afara de minimal? Este cea mai proasta muzica! Nu ai ceva progressive?”. Cine nu este patron, incearca cu spaga. “Pot sa stau langa tine, sa vada tovarasii ca sunt prieten cu DJ-ul?”. Sau vine pur si simplu, cu o fata fioroasa si arunca pe mixer un milion de lei, fara sa ceara nimic. Lui ii place.

- Stii cine-s io? Io-s Tudor si pun in Kado. Bag si io o piesa mai incolo?
- Nu.
- Frate, io-s Tudor!

Si in sfarsit, dupa o noapte intreaga de techno, se arunca verbal stereotipul: “Da’ niste manele nu bagi, mancati-as?”. DJ-ul e sorcovit cu o creanga de brad, doar a fost Revelionul. Ii mai suna cate o goarna in ureche, caci nu se mai poarta fluier. Intr-un moment de iubire efervescenta, cineva vrea sa faca din limba, acul de la pick-up. Timida, o fata cu alura de scolaritza cere “mai agresiv”.

- Florin Salam ai?
- N-am.
- Cat vrei?

DJ-ul raspunde: "Chiar nu am la mine, sincer, as pune, dar nu am la mine, imi pare rau." Doamne fereste sa se rezolve problema cu “las ca am eu cd in masina!”. Atunci, trimiti insistentul la rezident, poate il cunoaste. Sau ii ceri o spaga mare, ca sa injure si sa plece suparat. “Incearca in clubul alaturat. Nu sunt tonomat”.

- Ai Adrian Eftimie?
- Nu am auzit de el.

published in FHM

Clubbing in BCN

2007-11-11T20:46:00.001+02:00

In septembrie, in Barcelona, din punct de vedere electronic, nu se intampla mai nimic. Numai bun momentul pentru deschiderea unui nou club, Sky Line, de care afli dintr-un poster si care speri tu, sa fie pe acoperisul unei cladiri. Nu este. Se afla intr-un subsol destul de mic, plin de turisti, decorat cu leduri albastre. Are un separeu din canapele, da, tot din piele, care ma fac sa ma simt ca acasa si sa ma bucur ca, intr-un fel, suntem si noi europeni. Bucurie, turism, tinerete si muzica ca in R2, celebra discoteca din Regie. Nici macar nu exista DJ. Dar intrarea este gratis si primești o bautura cadou. Asa ca stai vreme de-un pahar, te amuzi de figurile de dans implementate de Michael Jackson si remarci ca barmanul nu te face la gramajul de alcool.

La doar un minut distanta, in Be Cool, clubul in care se tin in fiecare an cele mai importante petreceri din afara festivalului Sonar, socheaza prin banalitatea sa, dar nu aduce critici in privinta sonorizarii. Aici exista bas!
Nu stii cine pune muzica, dar DJ-ul arata ca un rezident, nu ca un invitat, iar clubul, si el micut, este inca, la ora unu, slab populat. VJ-ul se straduieste in spatele proiectorului, dar nu atrage atentia. Muzica te poarta intr-un film care se termina brusc, ca sa te arunce din nou, in altul mai prost. Numai o clapa de pian ar putea indulci techno-ul industrial care starneste primele tipete si primele miscari robotice si woaaa…iata si prima freza de pokemon! Asculti electro din ‘80 si te gândesti la The Model, in timp ce il privesti pe (unul) Fuego, cum danseaza langa tine.

Si aici, ca si la noi, exista oameni de-ai casei si loc de lume in spate la DJ. Dar toti danseaza pe ring. Si aici exista lume care se ia in brate si oameni care se lovesc de tine. Se poarta dungile mai mult ca in Bucuresti, chiar si de varstinci - oameni cool, care fac parte dintr-o generatie electronica inexistenta in Romania. Ceilalti clubberi sunt titirezi pe arcuri, imbracati lejer. Niste tocuri, dar nu cui si nici o pereche proeminenta de sani. Nu au asa multe blonde, dar exista negrese. In parculetul din fata clubului se bea ca in parculetul din fata Kristalului, alcool cumparat din comert. Numai ca la spanioli se poate si mai ieftin decat pe piata, bere la un euro, de la vanzatorii ambulanti, iesiti la munca dupa 11 noaptea. Este proasta, da dureri de cap, dar isi face treaba. Pentru ca intrarea in club este 11 euro, iar berea la bar patru.

Se aude hip-hop, te scarpini in cap. Drumul catre toaleta, undeva la etaj, te duce in mijlocul unei petreceri cu rock vesel, in stilul Green Day si cu mult alcool pentru tineri, in stilul club A. Reintoarcerea pe ring te face sa crezi ca invitatul, Dj-ul Savas Pascalidis este Raiul. Raiul bate cuba cu fanii si incepe setul bine, la ora patru dimineata, cand ringul este plin si agitat. Setul nu este insa, unul omogen: acum te danseaza techno si se fac cioburi pe jos, acum mixeaza minimal, pe care il transforma in house enigmatic, menit sa starneasca emotii. Starneste pe ici, pe colo, dar rateaza penibil cu ultima piesa, care desi este Nitzer Ebb, totusi urla: “Fire! Guns!”, de mai multe ori, pana se aprinde lumina. Este sase dimineata, iar in Barcelona, nici o petrecere nu trece macar un minut de aceasta ora tanara. After-urile sunt rare si se tin doar in preajma evenimentelor de amploare. Se tipa, se fluiera, se cere mai mult, dar de fapt, se pleaca acasa.

Cu greu gasesti taxi, in schimb ai multa companie pe strada: tineri dormind pe banci, camasi apretate odihnindu-se in iarba, sportivi care fac jogging si tenesi obositi care se taraie grupuri, grupuri spre un apartament. Multi dau insa la pedalele bicicletelor puse la dispozitie de Ministerul Bunastarii, care se gasesc pe strada si de care poti beneficia, ca rezident, pentru doi euro pe luna. Un oras viu si relaxat, in care conceptul “a iesi in oras” face parte din cotidian.

Queres bailar con migo?

In septembrie, miscarea electronica catalana ia o pauza, pentru a sarbatori La Merce, sfantul protector al Barcelonei. In fiecare piata (in medie una la trei kilometri), exista o scena, unde, timp de o saptamana, canta zilnic, multi invitati. Ziua, la fiecare colt de strada se intampla ceva care strange musuroaie de oameni: minimal la instrumente ciudate, jazz, trompeta, dans contemporan sau indieni dansanti, care nu stii daca sunt reali, dar cu siguranta sunt profesionisti. Si foarte multa arta, pentru ca in Barcelona mintea zboara, iar sufletul conduce dinaintea ei.

published in FHM

De club

2007-11-08T00:58:00.002+02:00

De tine
- Trebuie sa-mi fac lumina in cap.
- As vrea sa-mi schimb fata.
- Sunt pe fasconal.
- Inteligenta e nativa. Cu memoria stau mai prost, dar daca ma bagi la inghesuiala, invat.
- Muzica sunt unde vreau și cunosc din ce in ce mai multi oameni misto.
- Sunt prea destul.
- Trecut prin toata viata posibila.

De ei
- Nu te mai cocostarci.
- Ba, cate frumuseti ale naturii aici, parca suntem in padure!
- Ai vrea sa fii cacadu?
- N-ai inteles nimic, esti un superficial.
- Acumulezi caldura precum camila.
- Esti avioana.
- Creierul este ca un CD rewritable.
- Scurtimea vietii clubberilor se explica prin neregularitatea vietii lor la care se dedau.

De love
- Pot oare sa ocup si eu un loc modest in spatiul care are fericirea sa va gazduiasca in aceste clipe?
- Vii des pe-aici?
- Voi va cunoasteti de mult?
- Te iubesc de tot.
- Nu crezi in destin. Crezi in hazard?
- Stii cum au barbatii poze cu iubita lor in portofel? Eu am sa-mi pun o encefalograma.

- Când erai mica, ce faceai daca nu vroiai sa te pupi cu unul?
- Ma pupam.

De baut
- Fac incalzirea cu alcool slab si pâna de sarbatori, creste gradual coeficientul de aprindere.
- La inceputul serii bei o Lefe, dar spre sfarsitul serii merge si-o bere la sticla de plastic.
- Am luat ibricul de pe foc, am inchis gazul, dar nu stiu daca s-a stins si focul. Linisteste-ma.
- E mai frig afara, ca in frigider.

De viata
- Sa mergi cu taxiul mai cursiv, mai libertin.
- Dimineata intra cotidianul in tine.
- Ma suna din buzunar.
- Hai sa avem o discutie ca pe Wikipedia.
- Omul urban nu este pregatit sa infrunte poleiul.
- Ceea ce se intampla este o chintesenta a realitatii.
- Niciodata sa nu te increzi in Media Library.

- Pisica ta cade de la geam?
- Suntem oameni, cu totii mai cadem.
- A man must bleed sometimes.

De DJ
- Inhibitor de serotonina.
- Scufita rosie pusa pe sotii.
- Este el asa mic, dar e un zeu.
- Cand baga voce, s-a terminat.
- Imi flateaza creierul.
- A gresit felia muzicala, in rest e bun.
- Manifestari de individualism.
- Baga masina de spalat.
- Canta de vara, de doua veri.

De muzica
- Nu ma misca, de abia ma leagana.
- Trance fara margini.
- La piesa asta, nu se poate supara nici un vecin.
- Asta-Iimuzica ce-mi place!
- Mi-e rusine ca sunt roman si ca am luat parte la acest mix.
- Piesa asta e mai mult de pionieri.

De minimal
- Minimal cu zeama balcanica.
- Ligheane.
- De abia astept sa moara minimalul si sa dansez pe mormantul lui.
- Ati monopolizat adevarul.

De petrecere
- Hai c-a inceput din nou.
- Un palc de oameni.
- Aceasta petrecere este o flegma pe obrazul clubber-ului.
- Iti promit ca o sa fie sexy!
- Miroase a slagar.
- Atmosfera era floscaita.

De DJs With Bad Haircuts
- Stereo is for the next generation. We are underground. Mono is better. It’s pumping.

published in Time Out

After cu Marika la Web

2007-11-06T00:34:00.000+02:00

The seventies are back! Disco baby, categoria diverse, in tema cu fularul portocaliu cu cap de pisica, care a circulat pe deasupra noastra toata noaptea, cine stie al cui era. Acum este 6:30, deja dansez doar cu prietenii. Toata lumea a plecat. Am ramas noi, in sufrageria lui Michael Mayer. Este blond si are Conversi albastri ca ochii. Poarta blugi albi si trei nasturi deschisi la camasa neagra. Face bis pentru doi oameni acum fericiti si toata lumea pleaca la Web.

Aici se regasesc, dupa o noapte de goa, ultimele reminiscente puternic imbibate in alcool, duhnind a tupeu inconstient. Vedeta serii este fata cu ochelari de vedere dreptunghiulari, care tipa de pe bar “I wanna lick your balls” in timp ce isi saruta prietena in ureche. “Domnisoara esti groaznica”, i se zice in fata, dar contracareaza instant:”Sunt absolut beata, baby!”. Parul i-a tasnit din coada de atata energie si ii acopera fata ca dupa o noapte salbatica. In tema cu DJs With Bad Haircuts, care pune techno pe ring si starneste atentie. Parca spune “toata lumea, degetul la mine!”.

Este cald. In pupitru, merge o aeroterma. Oriunde stai, curentul de aer te ajunge, te sufoca, te scoate afara. Suntem toti schiori si dansam in costume. Si cum ne miscam mai aprig, se taie sunetul si lumea se supara. Se tipa, se intreaba “Ce faci ma?”, iar DJ-ul, cu ochii in butoane, intinde o casca, de unde razbate o muzica confuza. Oamenii se aduna ciorchine si se uita hipnotizati la sunetul care parca se vede.

Domnisoara beata sparge consternarea, vine cu sonor. Urla cat o tine vocea “I am the master” si se infige la pupitru, aplecata peste CD-player ca o gospodina deasupra aragazului, cu tigara in mana si cu mana in sold. Invarte la platan si canta patru pe patru “The DJ died this morning, just suck my balls”. DJ-ul ii da o palma la fund si ea isi atinge scopul. Apar si prietenele ei, la fel de bete dar mai putin spectaculoase. “Ce faci aicea fata?”. “Pun muzica”, zice, intoarce spatele si pleaca infipta si clatinata pe tocuri. Lasa in locul ei, o pereche de sani mari, care danseaza deasupra platanelor odata cu mainile care misca lampa DJ-ului: hatza la dreapta, hatza la stanga, hatza pe loc. Pana vine sunetul, lumea se imprastie. DJ-ul pune acum muzica doar pentru el si pentru un clubber cu sapca, care se invarte titirizat, cu mainile larg deschise si capul pe spate, caci ringul este gol si inaltator.

La bar, Marika bea o bere si se incadreaza perfect in design.

Poezie cu chimie

2007-11-01T10:48:00.000+02:00

Michael Mayer - minimal techno ca forma perfecta

2007-10-30T02:09:00.000+02:00

Cologne, cel mai vechi oras al Germaniei, unde isi are sediul labelul Kompakt, a fost distrus in al doilea razboi mondial, in proportie de 80%. Cand te plimbi pe strazile inguste si intortocheate, nu ai prea multa arhitectura de admirat. Mixul dintre cladirile anilor ‘50-‘60 si cele actuale este cateodata bizar. Nu urat, ci cu adevarat special. Aici traiesc zece milioane de oameni. Centrul orasului este mic si ajungi oriunde, cu bicicleta, mai ales la cele peste 30 de muzee si peste o suta de galerii.

Puzderia de parcuri degaja un vibe relaxat, specific mediteraneean, foarte prietenos si cald. Vara, toata lumea iese la plimbare pe strazi. Pentru distractia de noapte, exista multe cluburi, iar cinci sunt intradevar cool. Sunt locuri facute sa dansezi, fara nici o sansa de scapare in vreun lounge sau pe vreun coridor unde sa stai la vorba. Clubul Sensor este cel mai mare, danseaza aici 700 de persoane. Mai sunt si alte locuri demne de atentie, dar acolo se canta acel house cheesy si neinteresant.

Pana in ‘90, a fost un oras de rockeri, dupa care aparitia techno si house a dat nastere la o intreaga infrastructura de magazine, cluburi si cultura. In timp ce house-ul sta bine infipt in pamantul german foarte tolerant cu lumea gay, Cologne ramane o metropola preponderenta de rockeri. Iar acest lucru face din techno o scena undergound mereu activa. Ceea ce deosebeste Cologne de Berlin este comunitatea. Aproape toata lumea sta usa in usa cu cu toata lumea, asa ca ajungi sa-i cunosti pe toti, la coltul strazii sau la magazin. Cum s-ar spune, comunicarea este la indemana, spre deosebire de Berlin, unde este mai mult… anonimus.

artwork by Studioset

Ca si orasul, labelul Kompakt functioneaza in parametrii unei mari familii. Toti membrii sunt atat de apropiati intre ei, incat sunt asemanatori. Oamenii glumesc pe seama lor, cum ca ar forma o secta. Adopta acelasi stil de haine si sunt toti vegetarieni. Pentru ei este foarte importanta identificarea, mai ales in ceea ce priveste nutritia.

Cladirea in care isi au sediul este mare si inalta. Gazduieste studioul, magazinul de discuri, birourile de distributie, o bucatarie si un bucatar care gateste pentru toti cei 15 oameni care lucreaza aici. Mananca zilnic bine, sanatos si vegetarian, iar cateodata au loc competitii de gatit intre Michael Mayer si Wolfgang Voigt: cine face cele mai bune minimal pasta. Cand nu gatesc, Michael se ocupa de vanzari, Wolfgang este un fel de director, iar cel de-al treilea asociat, Jurgen Paape stapaneste peste magazinul de discuri. Totul se intampla democratic, decid impreuna ce piese sa scoata pe piata, iar acest lucru ii tine laolalta.

In primul rand, cauta muzica cu personalitate, artisti care ies in fata din spatele masinilor. Pentru ca, in zilele noastre, nu este mare lucru sa produci sound, dar este mare lucru sa faci muzica care inseamna mai mult decat ceva tehnic. Kompakt face muzica cu caracter, pentru ca nu se limiteaza doar la un singur stil. Vor sa surprinda constant si sa provoace tabieturile muzicale ale oamenilor. Cand au pus bazele labelului, in ’94, si-au dorit sa fie unici. N-au vrut sa copieze nici soundul Detroit si nici cel britanic. Au reusit. Au creat un sound care isi are radacinile in muzica folk germana si in polka. Cauta ritmuri in ceea ce ii inconjoara. Toate discurile Kompakt de la inceputul anilor ’90 suna altfel decat orice altceva se producea la acel moment in lume.

In ciuda faptului ca este considerat un label de techno si de minimal, stilul nu poate fi catalogat, mai ales ca in vremurile noastre totusi, genurile electronice sunt atat de confuze. “Imi place sa spun despre Kompakt ca este ca un sat al muzicii, in care un ascultator de sound electronic gaseste tot ceea ce isi doreste. De exemplu, intr-un sat gasesti macelar, brutar, biserica. Acesta este viziunea mea despre labelul Kompakt”, explica Michael Mayer. Cei trei asociati nu isi fac niciodata planuri pe cinci ani inainte. “Cateodata, realizez ce succes avem si ma gandesc, Doamne, cum s-a intamplat asta? Tind sa cred insa, ca ceea ce ne-a adus succesul a fost chimia dintre oamenii care lucreaza aici”, spune artistul.

Michael Mayer este un dragutz, caruia ii place sa se plimbe prin padure. Este un tocilar al stilului techno, care zambeste mereu relaxat. Arata foarte sanatos pentru o persoana care in timpul saptamanii se duce la birou la noua dimineata, iar noaptea pierde noptile in cluburi pline de fum. In seturile sale, Detroit-ul intalneste precizia Kraftwerk. Sunt o experienta unica, croita special pentru un anumit public, intr-un anume moment. Au in comun, o melancolie inaltatoare.

“Tehnic nu am excelat niciodata si nici nu sunt un magician cu patru turntable-uri, dar sunt capabil sa pun piesa potrivita la momentul potrivit”, spune el. Iar acea piesa nu este neaparat minimal. Pentru ca artistul nu se mai identifica cu soundul din ultimul an si nici nu mai vrea sa fie numit producator de minimal. “Ador ca idee, minimalul ca forma perfecta. In prezent insa, este folosit ca forma de deghizare. Te ascunzi in spatele a nimic, pentru ca nu poti face rau, cand nu spui nimic”. Principala sa preocupare este sa fie autentic. Mixeaza numai placile care ii plac si piesele care dureaza mai mult de un sezon. “Inca nu am ajuns un strain pentru mine, desi este din ce in ce mai greu sa fii mai bun ca ultima data”.

I-au cunoscut maiestria piese ale veteranilor Depeche Mode si Pet Shop Boys, dar cele mai mari realizări ale sale sunt compilațiile Fabric 13 si Immer. Isi doreste foarte, foarte tare sa colaboreze cu Kylie Minogue. Da, cu ea! “O ador! I-am urmarit cariera inca de la inceputuri si cred ca este cea mai buna voce feminina din lume!”, spune Mayer cu riscul de a parea de fapt, un groopie. “Nu sunt pasionat de blonde. Dar la modul cel mai serios, o admir pentru ca este sexy si nu numai. Imi place de ea total!”.

Vineri, la Kristal Glam Club, o petrecere Groove Romania, care de fapt, vine de aici

Catalogari

2007-10-26T03:39:00.000+03:00

DJ Mircea Ivan are 20 de ani, o rezidenta la club Fuschia, din Bucuresti, cont pe hi5, dragoste pentru Tiesto si niste pareri despre minimal, minimalisti si restul familiei de cuvinte.

- Cine esti tu?
- Un anonim care incearca sa sparga gheata, care mixeaza house comercial, insa vrea cat mai repede sa puna tech house.
- Ce inseamna cat mai repede?
- Inseamna ca astept sa vina intr-o seara la club, un patron care sa zica "frate, ia vino la after la mine".
- La ce club?
- La Fuchsia.
- Asa crezi tu ca merge treaba, vine patronul sa te intrebe daca vrei la after?
- Este una din posibilitati. Am impartit demouri pe la multi dji autohtoni, care mi-au dat cu flit.
- Cui?
- Optik, Eftimie, Barbulescu.
- De ce te-ai dus la ei? Care a fost criteriul de selectie?
- Astia sunt cei mai cunoscuti din Romania, mixeaza in fiecare weekend in alt oras, deci teoretic au cele mai multe relatii.
- Tu ce asteptari ai de la ei?
- Sa asculte mixul si daca le place, sa intrebe prin tara daca au nevoie de un rezident.

- Cum crezi tu ca ajung djii cunoscuti?
- Parerea mea nu trebuie neaparat sa fie conforma cu realitatea, insa cred ca fiecare dj care a ajuns sus a avut niste pile.
- Tu cand ii dai promo-ul tau lui Optik, de fapt vrei sa-ti faci o pila?
- Da.
- Ca sa-ti faci pile trebuie sa oferi ceva la schimb. Ce crezi tu ca poti sa-i dai lui Optik?
- E prea penibil sa ma duc cu bani la el, dar consider ca, daca asculta mixul si ii place ce aude, nu il costa nimic sa intrebe in tara, pentru ca si el a crescut dintr-un anumit punct.
- Care crezi ca a fost pila lui Optik?
- Nu cunosc pile.

- Cum ai ajuns sa pui muzica la Fuschia?
- Un prieten se uita pe Hi5 si a vazut profilul clubului. Stia ca imi caut de mult timp.

- Ce asculti tu in masina?
- One fm si uneori Deea.
- Borseta cu cd-uri?
- E si ea acolo.
- Dar tu asculti One fm.
- Alternez.
- Cu Deea.
- Borseta, One si Deea.

- De ce crezi tu ca minimalul se trage din house?
- Pentru ca la baza lui sta ideea de loop, iar din loop-uri a luat nastere house-ul.
- Cand s-a petrecut nasterea house-ului din loop?
- Acum vreo 15 ani.
- Cine a facut asta, Livio si Roby?
- Ron Hardy.
- Ce crezi ca a fost inainte de loop?
- Diversitate.

- Iti place Tiesto?
- Da. Toti minimalistii nu il suporta.
- De ce crezi asta?
- In primul rand pentru ca nu suporta bmp peste 135 si in al doilea rand pt ca il considera un cacat mult prea comercial pentru sufletele lor underground.
- Daca asculti minimal ai suflet underground?
- Da. La concerte minimal, orice piesa noua, neauzita este apreciata. Toata lumea se misca, nu le pasa. La concertele trance, cu precadere ale lui Tijs, daca nu le dai un traffic sau un adagio, nu se simt bine, nu traiesc gig-ul!

- Care este diferenta, in sufletul tau, intre Tiesto si minimal?
- Diferenta este de stare. Pe trance esti euforic, simti ca zbori. Minimalul iti da o stare de nepasare.
- Dar tu mixezi minimal. O faci cu nepasare?
- Nu mixez cu nepasare. Minimalul imi da o stare de relaxare a creierului, coroborata cu o nevoie apriga de dans, nu sarit ca pe trance.
- Pe trance sari, pe minimal cum dansezi?
- Fac dansul gainii, ca toata lumea, adica miscari ritmice din maini si alternanta picioarelor.
- Cum alterneaza picioare?
- 1,2 1,2.

- Tu esti trancer sau minimalist?
- Eu sunt destept.
- Nu esti dj?
- Sunt amandoua

- Ce fel de oameni vin la Fuschia?
- Minimalisti, baieti cu fite de Bamboo, femei trendy, dar si pustani.
- Defineste minimalist.
- Baiat/fata tuns/a scurt, cu un smoc ridicat de par inspre ceafa, posesor/oare al unui breton lins, care a imprumutat outfit-uri de la mai multe subculturi, care nu stie sa se miste decat prin dansul gainii, care se bucura de orice piesa minimal, dar care prin dorinta lor de a asculta muzica asta, te fac sa te simti bine ca dj.
- Tu nu esti minimalist pentru ca nu ai smoc?
- Eu nu sunt minimalist pentru ca ascult si trance si pentru ca nu imi place sa fiu incadrat intr-un anumit gen, e prea claustrofobic.
- Si totusi, tu ii incadrezi pe altii. De ce faci asta?
- Pentru ca se iau de Tiesto, pentru ca nu pot sa vada decat universul minimal.
- Deci tu nu ai ceva cu minimalistii in general, ai ceva doar cu cei care se iau de Tiesto.
- Da.
- Ce i-ai face unui minimalist care se ia de Tiesto, ipotetic vorbind?
- L-as incuia intr-o camera foarte mica si i-as da sa asculte la maxim Sweet Things, timp de 3 zile.
- Eu te-as inchide pe tine intr-o camera si te-as pune sa asculti Minimalism a lui Terrence Dixon.
- Ce rea esti.

- O sa ajunga tranceul underground?
- Sa stii ca sunt sanse.

Keyword Analyses

2007-10-24T22:54:00.001+03:00

- minimal
- minimal blogspot
- minimal site
- minimal site best
- minimal dj’s
- minimal artist
- minimal techno blog
- public radio minimal sound

- genul minimal
- minimal cine asculta
- dnb minimal
- 19.10 electro panica

- dj kozonak
- dj cozonac
- kozonak

- cum dansezi house video
- dans dnb
- cum se danseaza pe stilul minimal youtube
- cum se danseaza pe minimal
- how to dans on dnb
- toti copiii danseaza minimal
- copiii minimal

- reteta de gaina intreaga la cuptor
- spaghete cu nuca

- exhibitionist post
- exhibitionist
- telefoane fete tinere buzau
- cresterea la fete
- pantofi gangster
- porno00
- rita sordida
- ( _ )

Before Chemical

2007-10-20T21:01:00.000+03:00

reply at de.dans.blog@gmail.com

Joia la club

2007-10-19T03:38:00.000+03:00

Cand intru laKristal, sonorizarea mi se pare o binecuvantare. Basul ma gadila in talpa. Vreau sa ma descalt si sa ma scarpin. Dau 5 lei la garderoba si se gaseste loc si pentru mine. Mi se agata geaca pe o bara goala, care probabil este rezervata spagii. Petrecerea este branduita de o vodka, ale carei blonde ma intampina cu fructe stropite cu alcool. O poza? In fata, pe ring, un grup de groopies asteapta sosirea lui Andy Fletcher. Agita steagul Marii Britanii ca niste microbisti, in timp ce niste degete lungi, terminate in unghii rosii, flutura o pancarda pe care scrie “The joy you bring for the masses”. Andy scoate capul la pupitru ca puiul din ou, iar lumea tipa ca apucata de panica. I se scandeaza numele, cand nici macar nu a pus prima piesa. Este Andy, Depeche Mode?

“Depeche Mode” opreste muzica dupa Vania, ca sa isi inceapa setul, ca un profesor cu ochelari, care isi incepe lectia. Puzderie de telefoane care fac poze si sase camere de filmat. Ma plimb printre oamenii care ies joia la club si aflu ca Gojira si-a luat licenta in medicina generala, cu 10. Ma tulbura un trance fara margini si ma trimite la bar sa imi iau ceva de baut.

Sound de radio. Andy nu construieste, pune piese cu refren, una dupa alta, in stilul electro al anilor ’80: voci care striga “na, na, na”. Normal, la refren se aplauda. Bate un vant, mai da o grindina si ploua cu disco. DJ-ul ridica mainile, multe, dar nu misca pe nimeni. Imi place de fiecare data cand se schimba piesa. Astept sa se schimbe piesa. Niu, niu, dum, dum! Nooooise si din nou voci electro. Imagineaza-ti ca cineva iti da in cap cu un carton pe care scrie “She likes me, she likes me!”.

Andy aplica miscarea Tiesto si da ceva in plus: deschide bratele catre public, dupa care, inevitabil, isi trece degetele prin par si scutura din cap. E ca un tic nervos. Se tot repeta. Deasupra sa, doua ventilatoare ii fac racoare. La Kristal nu este fum! Dj-ul ofera momente de repaos pentru animatoare, sa persiste in unduiri de bazin. Pe jos, persista mucuri de tigari si flyere cu Moshic.

Fletcher mixeaza Depeche Mode. Se tipa, se sare, se arata cu degetul la tavan. Iar e cu trance. Acum poate sa puna orice, ca ne place, am auzit vocea lui Dave! Yu hu! Yu Hu! Astept Staying Alive! Ma uit dupa un tricou cu leduri care palpaie a ceva ce-mi aduce aminte de Winamp. Se canta I feel good, I feel loved si mi se comunica ca era si Wanda pe la intrare. Ne intereseaza?

Plec, imi iau haina de pe bara care acum e plina de spaga. Ma dor urechile. Imi tiuie capul. Sonorizarea la Kristal este prea tare!

Micro minimal

2007-10-18T22:17:00.000+03:00

Exista un sound mai minimal decat minimalul. Se numeste micro minimal si suna precum numele germanului Daniel Fritschi, adica: “fritschi, fritschi, minimal”.

Danutz face muzica de ascultat acasa sau in casti, modesta in groove, dar campioana la stimulat concentrarea. Sunetele sunt tihnite. Puse in layere, unele peste altele, ajung la tine precum valurile: incet, noisy si sigur. Un nivel rezonabil al abstractului si un tech house complicat, cu o atentie detaliata asupra melodiei.
Iti vine greu sa crezi ca un producator atat de calm, cu un sound atat de happy, si-a tras seva, la inceputurile sale, prin anii ’90, din hip-hop, breakbeat, jungle, dnb si detroit electro. O evolutie "naturala" (!) totusi, catre techno si implicit minimal techno.

Ceea ce imi place cu adevarat la Daniel Fritschi este labelul sau, Level Records. Artistii sai imi predomina playlistul si am impresia ca fac muzica special pentru mine: Anders Ilar, Andy Vaz, Antonelli Electro, Fax, Slg, Oliver Hacke si rusul bVoice (Vasilis, cum ii spune Meskov, fratele lui de la DeepMix Radio).

Ascultati-l pe Fritschi Fritschi ca DJ, aici
Vineri, la Loggia, de la ora 22. Sa va duceti mai tarziu.

De ce vor disparea clubberii

2007-10-16T12:10:00.000+03:00

Vorbeam deunazi cu un DJ revoltat ca, la club, intra foarte multa lume gratis. “Or sa dispara clubberii, pentru ca toti or sa se creada implicati avand un site, fiind prieten cu DJ-iul, bodyguardu, aducand nu stiu ce bec la club”.
El crede mai exact, ca un pusti de 18 ani isi face un site, pe care il updateaza cu articole si cu poze, ca sa nu plateasca intrarea la petrecere si ca sa agate fete. Iar daca te duci sa faci poze, sa agati fete si eventual sa mai bei si ceva, ca doar esti la club, nu te mai bucuri de muzica!
Si uite asa, or sa dispara clubberii! “Pentru ca, odata implicat in cine stie ce, nu mai vii la club ca simplu client. Esti la munca. Daca te duci sa faci ceva, faci aia, nu si mai esti si clubber. Un profesionist nu face mai multe lucruri deodata, ci se concentreaza pe fiecare independent”.

Ca de la oaie la om, Gabriel Ananda

2007-10-12T22:03:00.000+03:00

Germanul Gabriel Ananda este timid, dar prietenos si amuzant. Face yoga si mediteaza, in mare parte inspirat de numele sau, “Ananda”, care se traduce “fericire absoluta”, in limba sanskrita. A crescut la o ferma de oi (!), din nordul Germaniei, inconjurat de natura, alaturi de sase frati. Tatal sau a fost doctor, dar visul sau a fost sa faca ciclism de performanta si sa castige Turul Frantei. S-a plictisit insa repede si s-a apucat de chitara, pentru ca era mult mai usor sa ajungi star rock, decat sa dai la pedale, in ploaie. La acea vreme, ii placea Jon Bon Jovi (!). Dar cum a crescut, prin 1995, a scapat la Love Parade, in Berlin, l-a ascultat 12 ore pe Sven Vath, s-a apucat de produs techno si s-a facut inginer de sunet. Cativa ani s-a chinuit, a spalat toalete, ca sa poata manca o farfurie de spaghete. Cine sufera castiga, iar in prezent, mai multe labeluri nemtesti ii gazduiesc productiile. Isi doreste sa gaseasca o cale de imbinare a muzicii sale techno, cu spiritualitatea care il domina. “Cand lucrez, devin atat de obsedat de muzica, incat nu ma pot opri. Aproape ca mi-e lene sa zic stop”, spune el.

Sambata, la Martin, fara nici o legatura cu Bon Jovi sau Sven Vath.

Bhee, be, b

Teapa

2007-10-10T01:57:00.000+03:00

Uite ca ar trebui sa mai zic cate ceva, vorba aceea, mai razi, mai arzi o carpa.
Cam asa a fost si sambata, la Session, la petrecerea cu Ellen Allien si Apparat, care de fapt, a fost o iluzie. Pentru ca ea a facut playback, iar el a dat la oha din butoane, vorba lui de-dans. N-au fost nici sunet, nici toalete si nici aer. Iar peste o luna, ai sa uiti c-ai fost si tu. Portofoliul insa, ramane.

Este bine sa ai portofoliu. Este prost sa nu anunti ca artistii vor face live de o ora, este nesimtit sa pui 40 de lei intrarea la Praslea si este total neinspirat sa-l pui pe Praslea la pupitru trei ore, + plus-ul de dupa, cine o mai fi stat.

Ne-am distrat prea tare, la rasarit de soare?