Clubbing in BCN

 In septembrie, in Barcelona, din punct de vedere electronic, nu se intampla mai nimic. Numai bun momentul pentru deschiderea unui nou club, Sky Line, de care afli dintr-un poster si care speri tu, sa fie pe acoperisul unei cladiri. Nu este. Se afla intr-un subsol destul de mic, plin de turisti, decorat cu leduri albastre. Are un separeu din canapele, da, tot din piele, care ma fac sa ma simt ca acasa si sa ma bucur ca, intr-un fel, suntem si noi europeni. Bucurie, turism, tinerete si muzica ca in R2, celebra discoteca din Regie. Nici macar nu exista DJ. Dar intrarea este gratis si primești o bautura cadou. Asa ca stai vreme de-un pahar, te amuzi de figurile de dans implementate de Michael Jackson si remarci ca barmanul nu te face la gramajul de alcool.

La doar un minut distanta, in Be Cool, clubul in care se tin in fiecare an cele mai importante petreceri din afara festivalului Sonar, socheaza prin banalitatea sa, dar nu aduce critici in privinta sonorizarii. Aici exista bas!
Nu stii cine pune muzica, dar DJ-ul arata ca un rezident, nu ca un invitat, iar clubul, si el micut, este inca, la ora unu, slab populat. VJ-ul se straduieste in spatele proiectorului, dar nu atrage atentia. Muzica te poarta intr-un film care se termina brusc, ca sa te arunce din nou, in altul mai prost. Numai o clapa de pian ar putea indulci techno-ul industrial care starneste primele tipete si primele miscari robotice si woaaa…iata si prima freza de pokemon! Asculti electro din ‘80 si te gândesti la The Model, in timp ce il privesti pe (unul) Fuego, cum danseaza langa tine.

Si aici, ca si la noi, exista oameni de-ai casei si loc de lume in spate la DJ. Dar toti danseaza pe ring. Si aici exista lume care se ia in brate si oameni care se lovesc de tine. Se poarta dungile mai mult ca in Bucuresti, chiar si de varstinci - oameni cool, care fac parte dintr-o generatie electronica inexistenta in Romania. Ceilalti clubberi sunt titirezi pe arcuri, imbracati lejer. Niste tocuri, dar nu cui si nici o pereche proeminenta de sani. Nu au asa multe blonde, dar exista negrese. In parculetul din fata clubului se bea ca in parculetul din fata Kristalului, alcool cumparat din comert. Numai ca la spanioli se poate si mai ieftin decat pe piata, bere la un euro, de la vanzatorii ambulanti, iesiti la munca dupa 11 noaptea. Este proasta, da dureri de cap, dar isi face treaba. Pentru ca intrarea in club este 11 euro, iar berea la bar patru.



Se aude hip-hop, te scarpini in cap. Drumul catre toaleta, undeva la etaj, te duce in mijlocul unei petreceri cu rock vesel, in stilul Green Day si cu mult alcool pentru tineri, in stilul club A. Reintoarcerea pe ring te face sa crezi ca invitatul, Dj-ul Savas Pascalidis este Raiul. Raiul bate cuba cu fanii si incepe setul bine, la ora patru dimineata, cand ringul este plin si agitat. Setul nu este insa, unul omogen: acum te danseaza techno si se fac cioburi pe jos, acum mixeaza minimal, pe care il transforma in house enigmatic, menit sa starneasca emotii. Starneste pe ici, pe colo, dar rateaza penibil cu ultima piesa, care desi este Nitzer Ebb, totusi urla: “Fire! Guns!”, de mai multe ori, pana se aprinde lumina. Este sase dimineata, iar in Barcelona, nici o petrecere nu trece macar un minut de aceasta ora tanara. After-urile sunt rare si se tin doar in preajma evenimentelor de amploare. Se tipa, se fluiera, se cere mai mult, dar de fapt, se pleaca acasa.

Cu greu gasesti taxi, in schimb ai multa companie pe strada: tineri dormind pe banci, camasi apretate odihnindu-se in iarba, sportivi care fac jogging si tenesi obositi care se taraie grupuri, grupuri spre un apartament. Multi dau insa la pedalele bicicletelor puse la dispozitie de Ministerul Bunastarii, care se gasesc pe strada si de care poti beneficia, ca rezident, pentru doi euro pe luna. Un oras viu si relaxat, in care conceptul “a iesi in oras” face parte din cotidian.


Queres bailar con migo?

In septembrie, miscarea electronica catalana ia o pauza, pentru a sarbatori La Merce, sfantul protector al Barcelonei. In fiecare piata (in medie una la trei kilometri), exista o scena, unde, timp de o saptamana, canta zilnic, multi invitati. Ziua, la fiecare colt de strada se intampla ceva care strange musuroaie de oameni: minimal la instrumente ciudate, jazz, trompeta, dans contemporan sau indieni dansanti, care nu stii daca sunt reali, dar cu siguranta sunt profesionisti. Si foarte multa arta, pentru ca in Barcelona mintea zboara, iar sufletul conduce dinaintea ei.

published in FHM