Poza asta am gasit-o pe My space-ul lui Gojira
- What is going on man?
- Just chillin maaaaaaaan.
- Cand si unde e facuta poza?
- In februarie anul asta. Eram la carnavalul de la Venetia, ala marili. Luase Florian de la Shukar o peruca si am arestat-o.
- Cat a dat pe ea?
- 8 euro.
- Care au fost reactiile?
- Vasile a pus mana pe aparat si a tras poza. S-a ras nitel lumea si m-au trimis asa la supermarket sa le iau tigari si bere. O bere sinistra la 0.75.
- Te-ai gandit vreodata sa-ti faci raste?
- Acum cativa ani, dar mi s-a innodat parul la spate si a facut un cocolos mare pe care a trebuit sa-l tai.
- Nu te pieptanai?
- Nu, ca sunt cret. Ma spalam, balsam si ma uscam cuminte.
- Mai ai peruca?
- Nu era a mea, am alta de rocker, ca a lui Twisted Sister (poza aici). Este recuzita de la Happy Fish.
- Ai fost rocker?
- Claaaaaaaaaaaaaaar
- Cand te-ai lasat?
- Nu m-am lasat.
- Esti un DJ rocker?
- Daaaaaa.
- Cum se manisfesta?
- Injur lumea pa strada, il venerez pe satana.
Gojira - DJ, rocker sau rastaman?
Sexul in arta si Modelu' ca model
Vineri, 15 februarie, intr-un apartament urias din studiourile Buftea, unde cateodata Sarbu il cazeaza pe Copola, a avut loc “The Immaculate Intercourse”, un shooting pentru revista Omagiu, realizat de Camil Dumitrescu, cu focus pe The Model.
- De ce “The Immaculate Intercourse"?
- N-am gasit alta rima. Purisme...
- De ce este Modelu potrivit pentru o relatie sexuala imaculata?
- Pentru ca este o personalitate de o puritate exemplara.
- Ce anume din personalitatea lui este exemplar?
- Modelul este propriul sau exemplu. De aici autoreflexivitatea, ca stare de fapt...OMG, ce am zis! Mai concret, Modelul are niste maniere exemplare.
MODELU'
- Cum se impaca modelul din muzica cu modelul din fashion?
- Excelent! Ambii sunt narcisisti, exhibitionisti si interesati de energia sexuala a abdomenului, care vine cu snare-ul de elektro, la a doua bataie.
- Care a fost tema shootingului?
- Sex, so they have said. Anyways, I only saw a titty shape, no nipples even.
- Nici macar un sfarc?
- Nimic domnule, am plecat foarte dezamagit.
CAMIL
- Modelu sustine that he didn’t see any nipples. E adevarat?
- Chit ca a vazut sau nu, Modelul este un gentilom. Plus ca, intr-un atare context, ce mai conteaza un titty in sus sau in jos?
MODELU'
- Cine e clubberul ninja?
- Nu e un clubber. Nu toata lumea e clubber. Nu e nici ninja. Este un personaj misterios, care prin misterul sau (isi) da putere.
CAMIL
- Cine e clubberul ninja?
- Esti rasista. Este Chris, un baiat din Chitila, vecin cu ERPS, gipsy erps…
MODELU'
- Cine te-a imbracat?
- Morrigan. Ea face marea parte a toaletelor mele, inclusiv cea rococo de la Gigolo Night. Este o foarte buna prietena, cu care ma stiu de 8 ani.
- Cine te-a frezat?
- The Model l-a frezat pe The Model prin mana lui Fane, frizerul cel mai tare din Crangasi!
- Cat costa tunsul la Fane?
- 2 euro, poate mai putin.
- Ai o freza de 2 euro?
- Taiatul parului frezei mele costa in acea zona a Bucurestiului mai putin de 2 euro. Freza mea costa vreo 200 de euro, in Dorobanti. Pura geografie economica.
- Ce iti soptea fata la ureche?
- Niste aer cald. Era foarte placut.
- Te gadila?
- Nu simteam gadilare.
- Cum ti-a spus fotograful sa stai?
- Camil avea o idee cam cum se desfasoara treaba. Mi-a ales un loc, in rest pose-ul il aleg singur in mare parte. E o anume stare la care subscrii si in care intri.
- La ce stare ai subscris atunci?
- De incremenire.
- Cum se raporteaza celelalte personaje la tine?
- Viziunea ii apartine in intregime lui Camil. Eu sunt un biet model.
CAMIL
- Cum se raporteaza celelalte personaje la el?
- Tine de hazard. Ce se intampla acolo e ca o ruleta ruseasca. Exista o sansa de unu la sase sa vedem si sange.
- Ai vrut sa intrii in cada?
- Crede-ma, s-au intamplat multe chestii ciudata la shootingul asta. Eu de obicei, nu am putere sa tin atata amar de lapte in mana. Erau multi litri acolo, trei, patru, iar in vana nu mai zic. Daca ar fi avut laptele vreo 15 grade in plus, nu as fi evitat sa intru, dupa ce terminam treaba.
- Tu esti argatul care mentine temperatura laptelui?
- Ai sa razi, dar m-am ocupat personal de incalzirea pungilor de lapte sub jetul de apa calda. Evident ca, la cumparare era luat din frigider.
CAMIL
- Cum s-a comportat Modelu la shooting?
- A fost punctual, serios, eficient, ca intotdeauna. Ne-a ajutat sa aducem laptele la temperatura corpului uman, intr-o chiuveta de sapte stele, in susurul molcom al unui jet de apa calda. O solutie aparent simpla, dar care s-a dovedit a fi salvatoare, avand in vedere ca ne confruntam cu asa o problema complexa.
- Cati litri de lapte a incalzit?
- Cred ca au fost vreo 20, o solutie lejera fata de ceea ce ne-a sugerat cineva in prima instanta, si anume sa folosim vinarom. Ar fi putut fi dramatic.
- Modelu este vizibil emotionat. Asa i-ai spus sa para?
- Actul artistic fara emotie e ca ... fara ..., nu? A fost poate emotionat, dar nu coplesit.
MODELU
- Esti vizibil emotionat. De ce?
- Eram paralizat ca sa nu cad in cada cu lapte. Cine stie ce mi s-ar fi putut intampla?
CAMIL
- Ce se afla in sticla?
- LORGEAN, dar unul esentializat. Un lorgean esentializat. In nici un caz Campari.
- Ce iti face Lorgeanul?
- Inlocuieste o bautura mai proasta. Poate Campari, poate altceva. Am zis oare Campari? Eu cred ca era o bautura mai proasta si atat, cu siguranta cu un sens al marketingului discutabil.
- Ce s-a intamplat de fapt?
- Asta era un proiect pentru care trebuia asigurat din start un buget marisor. Prin urmare, s-a cautat un client care sa se asocieze cu imaginile noastre, astfel incat noi sa avem bani suficienti pentru productie. Am avut pe set o vizita de vreo patru ore a doua domnisoare care cu onor reprezinta interesele marcii in tara noastra. Au stat, s-au distrat, ne-au aratat cum se pune corect portocala la stanga, cuburile de gheata in configuratie corecta etc. O saptamana mai tarziu a sosit la redactia Omagiu un e-mail care, pe scurt, spunea ca, Campari nu mai doreste, brusc, sa se asocieze cu proiectul nostru. Iar mailul se termina chiar asa: "Te rog frumos sa scoti sticla si paharele, cu ajutorul Photoshop-ului din poze si imi cer scuze daca am provocat unele neplaceri". Profi.
- Nu s-a baut Campari la fata locului?
- Modelul nu bea alcool, iar el este un adevarat trensetter.
Alex Under, brainy minimal
- You say your work resembles the collage technique in visual art. What kind of sounds do you assemble, in order to create a new whole?
- That’s exactly the point, the sounds I use are part of already made tracks, I mean, I first make a basic track or loop, then I use cuts, slices, clicks, and parts of this track as sounds to make a new track. That way every single sound has a whole world of sounds on it. It’s a very complex technique that needs a lot of time to make a track. Unfortunately I don’t have that much time, so I don’t use it always. You can listen to "collaged" tracks in the "Multiplicanciones" series on Apnea Records (listen here), some of my early CMYK Musik (listen here) releases and the "Collage EP" (listen here) on Plus8.
- You say there is something alchemic in your music. What is the purpose of your music?
- The purpose of my music is to evocate feelings in the listeners, probably the purpose of all the music, though. It depends in what I’m working on, but right now my aim is to make people dance with an ear-to-ear-smile in their faces.
- What’s the story of you making music?
- "When I was seventeen, it was a very good year" do you know that Sinatra’s song? It’s a good one! Anyways, I started when I was a teenager, I used to play in metal bands in my hometown, I spent all my youth in a hole we had rented for play, I played everything, guitars, drums, bass, but I didn’t sing ever, thank God. Then I discovered electronic music and I got amazed with it, firstly I tried to mix it up with the music we were doing with the band, some kind of (hahaha) techno-metal, but of course it was a shame. And then I kissed bye bye my band buddies, and started my solo career as a techno kid.
- Where is your studio, what is the sightseeing there?
My new brand studio is in Madrid, we have a new place with 3 studios and the office, it’s a Paradise, we were working on it very hard, doing some handyman’s stuff after the professionals finished the hard work. The sightseeing (hahaha again) is not bad, I have a 2x1 meters window that connects my studio with the office, and so every time I see the face of my partner Jose, he is not that ugly, but the sightseeing could’ve been better. So, I have Jose in front and the rest of the guys, Tadeo, Imek and Damian in the other studios.
- Do you use any gear?
- I don’t use much gear right now, I got into the computer music very quickly because it makes my life easier and it permits me to make music in less time. My vintage favorite is my SH-101 and my brand new favorite is an MBase01 by Jomox, which is a very small analog machine to make only bass drums.
- How many hours per day do you work? How long it takes till a track becomes a good track?
- I don’t have a routine, I have a 2 years old kid, and I’m all the weekends out of home, plus the office work with the labels, so its really hard to me to have a fixed schedule, either for work or sleep. I didn’t spend too much time in the studio lately, but I have a good working plan for the next months so I hope I can make it for 5 or 6 hours everyday. Anyway is hard to say how much time needs a track, some of them need weeks, others just hours.
- Does your son react to any type of music?
- My son, Cyan is 2 years old, and he is the meaning of my life, he is my world. Cyan loves the music, especially funky; his favorites are Herbie Hancock and Earth Wind and Fire. Is amazing how he reacts with "headhunters" of H. Hancock, since he was 3 months old. I love to watch him dancing in my rear-view mirror when we are in the car.
- You come from Madrid. How was your childhood, what were your musical influences? Do you still have tapes or vinyl from that period?
- My childhood was very smooth; thanks to my parents I always had lot of freedom. It was in the old-times, so a 10-year-old boy could go out by night in the summer without any danger, so I loved the street. I was always "having bad ideas" as my mom defines my childhood, this is something nice of being artist, now those bad ideas are named as creativity :))).
I have a brother and sister (+4 and +5 years older than me) my brother was very involved in music composition since he was a kid, he had the very firsts synths and computers.
The first bands I liked by my own, after listening to my brother’s tapes, was Metallica and Sepultura, followed by a long tail of thrash, gothic or death-metal bands. Shameless I don’t have much tapes or CDs from that period, but I do have a lot of vinyl from my family collection, very miscellaneous collection.
- How is the clubbing scene in Madrid?- I’m afraid I’m not the correct person to answer this. Unfortunately I don’t have a clue of what’s happening in Madrid during the weekends. I live here Monday to Thursday, but I know only the day life here. I can tell you we have great parks to go with the kids, but surely if you ask Richie Hawtin or Ellen Allien, they would know much more than me about the club scene in Madrid. In the last year I played 2 times in Madrid, in the whole year!
- Compare the West European crowd with the East European one. Where did you play in Eastern Europe except Romania and how was it there?
- Every club and every city is an absolute different world from each other in terms of crowd, but, in general terms, I think the crowd in Eastern Europe is usually younger, they have much more energy. Two of my favorite countries are in this region of the world, Romania and Georgia. Playing there is always a peak-feelings-time, I don’t need to be so technical as in UK, Germany or US (i.e.) the show is something much more passionate and the contact with the people is more direct and intimate. Something I love when playing in Eastern Europe is that I have the same feeling I used to have when I started clubbing, really cannot explain what the hell it is, but is something that goes up and down in the guts.
- Tell us the importance of a good sound in a club. Did it ever happen to you not to play your set because of a bad sound? What’s a perfect club for you?
- The happiness and enjoyment of a DJ is the same as the sound system he is playing on, so you can guess how important it is. I never said I don’t play, but it crossed my mind in a 20% of my gigs I played with so crappy sound systems, but is part of the game, though. A perfect club for me I think in Studio Martin in Bucharest, this is a perfect club for me.
- What is the story behind CMYKmusik. How did the idea appear? Where does it have the headquarters? How does it look there?- CMYKmusik (listen here) was the first label of the Net28 family. I used to have a record shop, there, it was the very first HQ´s, and I met there all my buddies, all my partners now in Net28. I was new in town, I knew nobody in Madrid, they also didn’t know each other, so we all started meeting at the record shop, and we became a close family. All the shop was handmade with recycled stuff from the streets and it looked very funny, all the record shops in Madrid were like the modern black/silver painting and CMYKmusik shop had colors everywhere, it was very warm.
Downstairs we had a cellar, very dark and with lot of humidity, really uncomfortable, but there was the beginning. After 5 years I closed the shop and we formerly moved the net28 office into a flat, nothing special, and now, since February ‘08, we have the best office in the world! It’s big, spacious, we also have the studios there, we play here darts, basketball, ping-pong, and we also do some work, sometimes.
- When did your other three labels come into the story?
After CMYKmusik, I started thinking I needed something else, something like a platform to move with, I was lost with the label, I just made the music, but I didn’t have any distribution, any promotion department, anything else. So it was necessary to create a huge net around everything related with a label, as a manufacturing department, promotion department and booking agency, and of course, some more labels to build a proper musical scene. At that time, each one of my partners started a label.
- What defines each of your labels?
APNEA Records (listen here) - the word “apnea” refers to diving in the sea without any kind of artificial help, just the human, and that is exactly what Apnea is as a label too, deepness and humanity. CYCLICAL TRACKS is about something complex built from a basic pattern evolved on a loop basis.
Bemysheep is the label we use to release weird stuff, as bootlegs or freaky-versions of pop anthems as Shakira’s “Whenever” or Snap´s “I got the power”.
MUPA is the youngest of our labels, house music oriented and fine stuff, and CMYKmusik is all about personality, we don’t care what kind of music is released, just need to have the own personality of the artist on it.
- What do you think is unique to the first compilation of Net28?
- Is our first release in CD format, this for starters. Then, is also our first compilation of various artists, and we wanted to do it with unreleased tracks, we asked everyone to make a special track for the compilation, so all the artists had a common motivation to make a track. So that’s why the compilation has this "karma", you can feel the community concept when listening to it, all tracks are different, each one with it own style of each artist, but all them are almost-mystically connected to the rest of them. I think its a important break-point in all our careers, as artists and also for the labels, all we were working for some time and the compilation is something that had make us to stop, think and breath.
It took around one year since the first email asking for the tracks to the artists till we received the CD at the office, a long walk, but it was worth it!
- How and when did it start Musica Charlista (listen here), the project shared with Damian Schwartz? How is working with Damian?
I hate working with other people. I just cannot do it. But, one day we were just messing up in the studio and we got into a really good concept, the "conversationalism" between sounds, (“musica charlista” means something like "chatting music") and we made cmyk004 release. It was very fast, smooth working, everything came up almost by itself. It was very funny to do it, but unfortunately we don’t have much time now to work on this project now.
- What do you prefer most and why: to make a set as a producer, only with your tracks or to play as a DJ?- I will try to not be too abstract with the answer, but is always complicated to choose one or the other in general terms. I’ve been playing a live set with my own tracks since I was touring with "Dispositivos de mi Granja” LP (listen here), in 2005, and I really feel comfortable with this kind of show, it has a negative thing, I get bored of playing the same tracks every time. Because is not easy to have a new live set every month, I use to add new loops, sketches and arrangements every week, but even with this is easy to get bored with it, and this is highly unrecommended. So, last year I was testing "Loopsi Driver", which basically is a live set but using tracks and loops produced by the artists on NET28 labels. During that time I had the chance to renew my life set in a 80%, and now I’m again playing only my own tracks and I’m enjoying it a lot. So, the bottom line is, the very best is to change things, set up, concepts, whatever that could bring yourself to a new adventure.
- What is the new trend Berlin will set this year? What do you think about new rave?
- Is so boring to me, I can’t even debate about it. Waiting for a new trend from Berlin? That’s sooo optimistic! I don’t know what’s this "new rave" you are telling me, but if it’s pumpin´, funny and kicking ass, I like it! Save the rave.
- Debate on this theme: vinyl or Ableton, digital or analog?
- About vinyl or Ableton, that’s easy to answer, talking about performance, Ableton is my choice. I love vinyl and I do collect them, I love all the magic surrounding a vinyl, although that has almost disappeared. When I remember the old times, when I had the record shop, and the customers came the day we had news incoming, it was such a great community moment. But times had changed and we must accept it, vinyl is now a collector item. Is not profitable for the labels and is very environment unfriendly.
Digital or analog, I don’t have preferences in here. .
- What is your set up for a live set?
- My actual set up is: Macbook Pro laptop, RME Fireface 400 soundcard, Evolution UC-33 midi controller, mini-Kaoss pad FX.
- You are a label owner, you make music, and you have a son. When do you find time for everything?- Don’t forget I’m also traveling 3 days per week ;)
I was listening to that Japanese woman, 120 years old, the oldest alive person in the world, it was amazing how she looked like 60, walking, speaking fluently… so, she told her secret to the interviewer, she just sleeps 1 night in 2 days, that makes 40 hours awake / 8 hours sleep.
Now it could be really cool to tell you I do the same, but... unfortunately I can’t! I did try to, that story amazed me, and I tried it hard, but it does not work with me. I think the only secret to make things successful is to do it with all the senses on it, with the heart, the soul and the brain too.
- How do you see yourself in 20 years? What about music? Will the vinyl disappear completely?
- I see myself that kind of old man that doesn’t want to get old, so he wears "young" clothes and speaks the slang people used 20 years ago, drinking beers alone in a crappy bar and trying to get into the disco’s without any hope to achieve his purpose… Neah, I’m kidding. I see myself in my own Caribbean island drinking piña colada and listening Thomas Brinkmann´s "Rosa" in my own Martin audio sound system, placed in the beach.
In my point of view, music will be based in frequencies and noises; will be more something about sound than about music. And yes, the vinyl will be out of scene at that time, but also the CDs and DVDs and the kind of hard drives we know today.
- What means techno for you?
- Techno means the biggest motor of emotions and feelings known.
Copiii lui Luciano sunt din Targoviste
Mari semne de intrebare a mai ridicat piesa “Copiii lui Luciano”! Dupa ce DJ-ul chilian a pus-o la Kristal, anul trecut, pe forumuri s-a creat isterie. Oare cine a facut-o, oare cum se numeste? Se vehicula ca ar fi piesa lui Villalobos, dar multi s-au incapatanat sa creada ca este a lui Emil Lassaria. De parca era mult mai plauzibil ca Luciano sa o fi primit de la Lassaria, din Targoviste, decat de la Ricardo, din Chille. (Ping-pong cu de-dans).
Piesa este a lui Villalobos (asculta aici), iar Emil spune ca el a remixat-o (asculta aici). Ba mai mult, nici nu a vrut sa o faca publica, i s-a furat un CD din calculator si asa a ajuns pe net. Ceea ce a uitat Emil Lassaria este ca pe albumul sau “MY Dream”, care se gaseste la downlodat free pe internet, “Copiii lui Luciano” este a cincea piesa. Si nu scrie nicaieri ca este remix dupa Ricardo Villalobos – Enfants. Oare cand i-au furat CD-ul din calculator i-au pus piesa pe album?
- De unde vine numele de Lassaria?
- Paaaai....
acum vreo 6 ani am inceput un proiect muzical cu tente latino, iar impresarul meu de atunci mi-a spus ca trebue sa am un nume adegvat genului muzical pe care il produceam. Asa ca el m-a botezat.
- Faceai muzica latino?
- Latino - house
.
- Acum nu mai faci latino?
- Nu.
Mi-a trecut.
- Faci numai house?
- Da.
- De cat timp
?
- Din 2000, cam asa.
- De ce nu ti-ai schimbat numele, daca Lassaria era pentru latino?
- Nu cred ca e important numele. Putea sa ma cheme...Ilie...Vasile.
- Crezi ca ar fi avut acelasi efect?
- Cred ca da.
- Ce fel de muzica produci?
- Yo fac ce simt.
- Ce simti?
- Probabil ca uneori sunt fericit, iar piesa pe care o fac atunci cu siguranta va fi una vesela.
- Cate piese ai scos pana acum?
- Muuulte, 50 -60.
- Si care a avut cel mai mare succes?
- Sincer, nu stiu.
- Ai scos la vreun label?
- Yo fa muzica pentru mine. Imi face bine. E un tratament
impotriva stresului.
- Mama ta e florareasa (asculta piesa aici sau pe manele.ro)?
- Nu, e o joaca nevinovata, piesa e o gluma.
- Crezi ca muzica lautareasca se imbina perfect cu muzica electronica?
- Cred ca muzica lautaresca trebue sa ramana acolo de unde vine.
- Muzica de pe melodia “Mama mea e florareasa” nu este lautareasca?
- Ba da, dar nu ma reprezinta.
- Nu ai facut-o tu?
- Ba da, dar a fost o joaca.
- O joaca este o piesa pe care o tii in casa. Tu ai semnat-o si i-ai dat drumul pe net, sa te cunoasca lumea. De ce ai facut asta?
- Asta se intampla de mult.
- Cand?
- Acum un an, parca.
- Ce s-a schimbat de atunci?
- Foarte multe. Eu m-am schimbat, generatiile s-au schimbat.
- Cand ai facut piesa “Copiii lui Luciano”?
- Intr-o vineri seara, acum patru luni....gen.
- A fost un real succes, toata lumea a vorbit despre ea. Ce te-a inspirat
?
- Hey, vorbim despre un remix. Am auzit-o intr-un set al lui Luciano, el m-a inspirat, daca putem spune asa.
- A cui este piesa?
- Am aflat si yo mai tarziu ca e a lui Ricardo.
- La telefon mi-ai spus ca ti s-a furat din calculator.
Despre ce este vorba?
- Mi s-a furat un disc cu mai multe piese, printre care si “Copiii”. Au aparut pe net.
- Pe net nu scrie ca e remix, scrie ca e piesa ta. Cum asa?
- Asta deja ma depaseste. La mine in calculator e “Copiii lui Luciano”.
- Nu scrie remix?
- Nu scrie nici Emil Lassaria.
- Daca nu ti se fura CD-ul, nu-i dadeai drumul pe net?
- Normal ca nu, avand in vedere ca piesa nici macr nu e masterizata.
- Cum e viata de club in Targoviste? Exista o mini scena, vreun un club nisat pe electronic?
- Exista si kiar ies petreceri interesante. E un public pretentios.
- Ce DJ vin sa puna muzica la Targoviste?
- DJ romani. Au fost aici cei mai buni Dj ai momentului, inclusiv Raresh, nr 1 pe 2007. Adrian Eftimie e pe primul loc dupa parerea mea.
Dobrica de la Suie se bate cu colegul de apartament
MIRCEA
- De cat timp locuiesti cu Dobrica?
- De prin februarie 2006. Ne-a facut cunostinta Monica.
- Cine e Monica?
- Cineva frumos.
- E prietena ta?
- Oarecum.
- V-ati placut la prima vedere?
- El nu cred ca m-a placut foarte tare. M-a acceptat din cauza ei.
- Inteleg. Ea locuia cu voi?
- Nu intelegi nimic. Nu a fost neaparat chimie…eram toti trei.
- Un fel de menage a trois?
- Ai putea spune si asa, dar sa nu se oftice Dobrica. N-o sa se supere ca vorbesc despre el?
- In cate camere locuiti?
- Doua, dar eu am toata casa la dispozitie.
- Cum te-ai impus?
- In primul rand, sunt foarte dragut. Arat bine. Cei care vin in casa ma complimenteaza mereu, mai putin un baiat, Alex. In al doilea rand, sunt o persoana sociabila, cred, iar asta ma face sa am multa incredere in mine.
MIRCEA
- Te duci la club?
- Nu. Urasc cluburile si muzica de club. Iar de cand Dobrica s-a apucat de ligheane si da volumul tare, e oribil! Plec imediat! Ce face el cu Suie e mai frumos, asa. Imi plac vocile in muzica.
- Dobrica ce-ti spune cand pleci?
- Rade. Imi spune ca sunt demodat.
- Si nu esti?
- Poate ca sunt asa, mai clasic sa zicem.
DOBRICA
- Tu faci ligheane?
- Da.
- Si Mircea ce face in acest timp?
- Saracul de el, le detesta. Intr-un fel, il inteleg. Ma amuza foarte tare. Daca doarme cand eu incep sa lucrez la piese, adica clipoceli, snaruri, se trezeste imediat si pleaca in cealalata camera.
- Nu zice nimic?
- Probabil ca ma injura in gand.
- Nu iti cere sa il pui pe lista la club?
- Nu, deloc! Eu m-am oferit de cateva ori, dar nu vrea. E mai casnic, ii place indoor.
- Nu canta si el, din cand in cand, cate o melodioara?
- Nu are ureche muzicala si nici voce. Doar cand urla, la nervi, iar atunci, total bezmetic.
- Genul rock?
- Da, gen Minculescu in zilele lui bune.
MIRCEA
- Am auzit ca devii violent cateodata. Este adevarat?
- Da, uneori imi sare tandara foarte repede, din orice.
- Nu te poti controla?
- Nu prea, si atunci mi-o fur.
- Ti-o furi des?
- Dobrica e mai coleric, asa.
- Ce faci cand iti sare tandara?
- Sar la bataie, ca in cantecul ala al lui Suie, “Aveti sange-n coaie, sariti la bataie”. Ideea e ca, am multa energie. Si daca stau mereu in casa trebuie sa mi-o consum si eu cumva, nu?
- Ultima data, de ce v-ati certat?
- Imi era urat sa dorm si am intrat in camera la Dobrica, pe shestache, cand el dormea si am inceput sa fac misto de el. S-a trezit, m-a caftit, apoi s-a culcat la loc.
- Dobrica are de obicei ultimul cuvant?
- Nu, eu. Eu dau ultima lovitura si o iau la fuga.
DOBRICA
- Colegul tau de camera spune ca esti violent. Este adevarat?
- E un bou. Nu sunt violent.
- Esti tandru?
- Chiar ma port impecabil cu el. Depinde de ocazie. Cu un specimen ca el nu stii cand sa fii tandru sau cand sa fii violent. Dar imi place de el. Imi plac nervosii.
- Zice ca il caftesti. Minte?
- Nu minte. Dar nu il caftesc in adevaratul sens al cuvantului. E totusi, colegul meu de apartament, sa fim seriosi.
- Cu ce te supara?
- El se cam plictiseste si cand vin acasa are chef de caterinca, de bataie, de scandal!
MIRCEA
- Sari la fete?
- Sar, de ce sa nu sar? Mai ales daca stiu ca asta il enerveza un pic pe Dobrica. Imi place sa il tachinez, sa ma iau de fetele lui, sa fac misto de ele.
- Ce zice cand faci asta?
- Se cam enerveza. Unele fete se cam sperie de genul meu de a fi si atunci ma pofteste frumos afara din camera. Eu incep sa tip de oftica, el iar se enerveaza si tot asa.
DOBRICA
- Sare la fete?
- Da, cam sare si nu inteleg de ce. Uneori fetele se poarta frumos cu el, dar el parca inebuneste! Cred ca o face special sa ma enerveze. Incepe cu jocuri din astea, absurde.
- O face des?
- De fiecare data.
MIRCEA
- La prietenii lui de ce sari?
- Nu la toti. Dar cred ca prietenul lui, Alex, de aia nu mai vine pe la noi, s-a cam speriat de mine.
- Ce i-ai facut?
- Am sarit la bataie, dar in joaca.
- Nu i-ai sarit la jugulara?
- Nu puteam sa fac asa ceva, nu sunt animal.
DOBRICA
- A bagat Mircea zazanie intre tine si prietenul tau, Alex?
- A incercat, dar sper ca Alex nu l-a luat in serios.
- Atunci, de ce nu mai vine pe la tine?
- Asta nici eu nu inteleg. Sper ca nu din cauza lui Mircea.
ALEX
- De ce nu te mai duci la Dobrica?
- Pentru ca nu ma decid cine ma sperie mai mult: el sau Mircea?
- Ce ti-a facut Mircea?
- A sarit la mine, nu stiu, e bolnav. Trebuie sa aiba intotdeauna ultimul cuvant.
- Cum ai reactionat?
- L-am aruncat mai incolo si am urlat la el sa-l intimidez.
MIRCEA
- De ce continuati sa convietuiti impreuna?
- Initial ma supar, dar stiu ca totul porneste de la mine si imi trece repede. Asta e marele meu avantaj, ca nu pun la inima si ca imi trece repede.
DOBRICA
- De ce il accepti in apartament?
- M-am atasat el. In plus, e bine sa fie cineva in casa cand eu sunt plecat prin tara.
MIRCEA
- Tu cu ce te ocupi?
- Cu nimic deosebit si cu mai nimic, in special.
- Tai frunza la caini?
- Tai frunza la caini.
"No more Brifco Maresh"
In ziua de astazi nu este de ajuns sa te faci remarcat prin skill-urile de DJ. Trebuie sa ai o imagine, care sa se reflecte senzorial in mintea clubberului, sub forma unor senzatii. Acestea il fac pe consumatorul de club sa ia o atitudine emotiva fata de realitate. Caci daca DJ-ul arata bine sau smecher, asa este si muzica lui. Cu aceasta teorie in minte, managementul Stereoevents s-a hotarat sa il promoveze pe Maresh.
Iata un photosession care trateaza cu umor actualitatea cu care ne-am obisnuit atat de mult, incat nu mai stii, este haz sau e necaz?
- In pozele astea, esti ganditor sau esti Don Juan de Marco?
- Nici una. La Don Juan am renuntat in clasa a XII-a. Fotografiile sunt un impuls oarecum prostesc, dar mai ales ironic la ce se intampla la noi in Romania. Adica ce, eu nu pot sa ma vand?
- Si ce vinzi mai exact cu aceste poze?
- Nu stiu, asta vreau si eu sa vad. Am observat ca se poarta, look-ul face tot!
- Ce transmite look-ul tau?
- Mister!
- Misterul platanelor?
- Poate, al plantelor.
- Daca nu al lor, al cui?
- Al meu! Ce treaba au platanele? Erau ele in poza? Me me me, just me!
- Ce ascunzi?
- Eu de fapt, nu ascund nimic, e doar un impuls firesc.
- Atunci, care mister?
- Pai nu stiu, tu sa imi spui, ca tu ai simtit asta! (Poate ca cel mai bun rapsuns la aceasta intrebare este acest mix.) 
- Unde ai facut pozele?
- La manager acasa.
- Cine este managerul tau?
- FWD pe plan local si Stereoevents, reprezentat prin Vlad Vancia, pe plan international. Pe 27 decembrie am pus cu Sebo la Harry Klein Club, in Munchen. El a aranjat.
- Tot el ti-a facut pozele?
- Da, da.
- Cum ti-a spus sa stai?
- Sincer, nu a fost o comunicare prea laborioasa. In primul rand, mi-a dat haine de la el. Nu prezint intreres in hainele mele.
- Managerul tau poarta tricouri mulate?
- Aaa, nu, ele sunt mulate pe mine. El e fff slab, deci lui ii sunt numai bune. Dupa care, mi-a dat ochelari de soare, de la o prietena.
- Clubberitza?
- Care din ele?
- Cea cu ochelarii.
- Da, da, aia ...
- Ce ai in pipa?
- Ei bine, in timpul filmarilor, nimic. Cu toate ca ne-am chinuit vreo jumatate de ora sa iasa in poza si ceva fum.
- In afara filmarilor, fumezi pipa?
- Nu fumez de fel.
- Tine de look?
- Da, am auzit eu ca se vinde. De 6 ani stau asa eu ala modest si fad si fara look…Acuma incerc sa ma vand! Gata, no more Brifco Maresh!
- Si pipa a cui este?
- Proprietar este Vlad. A fost prima data cand am folosit-o, dar e chiar interesanta.
- De ce?
- Pai tu nu ai vazut ce gravuri in lemn are?
- Asta este noul trend, gravura in lemn?
- Mai, eu incerc orice sa ies in anonimat. Oricum, e un pas in fata. Am fost vreo 3 ani la rand ascensiunea anului. Acum, in sfarsit am reusit sa ma ridic!
- Gravura in lemn te-a ajutat sa te ridici?
- Mai, nu cred, pentru ca, deja nu mai exist ca ascensiune. Eu incerc sa ma mentin cu noul look, eventual sa am mai multe giguri, sa umblu prin tara, sa apar in reviste.
- Sa te placa fetele!
- Sa fiu un trand setter.
- In jos porti pantaloni din piele?
- Da, dar pe dedesubt.
- Pe dedesubtul a ce?
- Despre ce vorbeam?
- Ai avut parte de hairstyling?
- Nu, totul e natural, asta cat ma mai tine.
- Nu ti-a aranjat managerul putin parul?
- Nu indrazneste sa se apropie asa de mult. Avem o relatie strict profesionala.
- Ti-ai dat cu ceva in par sau esti 100% natural?
- Numai eu.
- Ai ceva cu pokemonii?
- Nu. Eu nu imi dau cu nimic pentru ca nu mai am mult par in cap.
- Lumina din poze este naturala sau este de la veioza?
- Exact! I-am scos lampadarul si stateam pe masa cu el.
- Cat a durat sedinta foto?
- Vreo cateva ore. Era foarte greu sa trecem de la o poza la alta.
- A fost greu sa treceti si de la o tema la alta? Pipa predomina.
- A fost singura care se lega in seara aia.
- O faceti des?
- Noi intre noi sau noi cu pipa?
- Da.
- Noi intre noi, destul de des. Cu pipa insa, a fost prima data.
- Erau la manager acasa, la locatia shootingului, fete care te sorbeau din priviri?
- Aaa, nu, o facem doar in familie.
- Pentru fetele pe care le vei castiga prin aceste fotografii, te rog, transmite un gand de bine...
- NU SUNT EU!
Atena la Cubecast. Cine e Atena?
[ Pfuu, bine ca postez, ca nu mai suportam poza postului anterior.]
In Romania exista doar noua fete DJ. Atena este una dintre ele, printre putinele de ale carei skill-uri am auzit. Cand vorbeste despre ea, denota dorinta de profesionalism. Sa vedem de unde tasneste aceasta pasiune si sa o ascultam maine, la Cubecast, live stream, audio-video, de la ora 19, +2GMT. 
- De ce acest skill atrage atat de putin sexul feminin?
- Aceasta meserie este destul de grea pentru o fata. Trebuie sa fii destul de tare, ca sa poti trece peste emotiile create de publicul din fata ta, ce nu trebuie dezamagit. Emotiile au o intensitate foarte mare, iar ca sa le faci fata trebuie sa fii foarte bine pregatita si sigura pe tine. In plus, stilul de viata "impus" de aceasta meserie poate fi prea dur pentru sexul feminin. Ca femeie, de la o anumita varsta, oboseala si noptile pierdute nu iti mai permit sa ai o viata normala. De aici alegera multora sa nu se arunce in aceasta cursa.
- Este feedback-ul publicului altfel in fata unei femei?
- In ceea ce ma priveste, am fost intotdeauna privilegiata ca sunt fata. Nu stiu de ce, dar am simtit mereu ca publicul ma asculta cu interes. Niciodata nu pierd ocazia sa ma imprietenesc cu multi dintre ei. Intradevar, suntem putine cele care mixam, dar daca observi indeaproape, toate femeile o fac foarte bine: Tania Vulcano, Magda, Vera, Monika Kruse, Miss Kittin ... “Putine, dar bune".
- Ce te-a facut pe tine sa pui mana pe butoane?
- Sa pui mana pe platane este pur si simplu un mod de a te relaxa in casa cu prietenii. Si pana la urma, sa legi doua piese nu este o mare filozofie. In Germania de exemplu, foarte multi stiu sa puna muzica indiferent daca o fac la club sau acasa. Cred ca mixatul a ajuns ca mersul pe bicicleta sau ca patinajul. Insa, exista amatori si exista profesionisti!
Muzica este pasiunea mea si a fost de la varsta de patru ani, cand tatal meu m-a invatat sa cant la vioara. La 16 ani am terminat Conservatorul, iar la 22 am fost atrasa de muzica electronica. Ceea ce m-a ademenit a fost cu siguranta descoperirea unui alt mijloc de comunicare cu oamenii. Muzica, oricare ar fi ea, clasica sau electronica, este calea cea mai transparenta prin care te poti exprima si prin care lumea sensibila te poate cunoaste. Nu m-a impins nimeni sa fac asta, a fost pur si simplu dorinta mea, de dinainte sa-l cunosc pe Rares.
- Rares te-a invatat sa mixezi? Cata influenta Raresh este in seturile tale? Impartiti placile? Puneti muzica impreuna? Este ca in cuplu?
- Este o meserie care se fura, mai nimeni nu te invata si nici Rares nu a avut timp sa o faca, sa stea cu mine ore in sir, desi cred ca mi-ar fi placut foarte mult. Asta nu inseamna insa, ca nu m-a ajutat. De fiecare data cand am avut o intrebare mi-a raspuns cu cel mai mare drag. Dar, am fost mereu atenta si mi-a placut sa ma pot descurca singura. Ca si in cuplu, este mult mai placut sa vezi ca partenerul tau stie sa prinda anumite lucruri din zbor, in loc sa te intrebe tot timpul. Nu impart niciodata placile cu Rares, fiecare are biblioteca lui si ar fi prea complicat sa le punem la comun. Apoi, vinilurile sunt prea intime pentru un DJ. In ceea ce priveste seturile, multa lume a remarcat o deosebire intre mine si Raresh. Zona este aceeasi, dar personalitatea si experienta sunt cu siguranta diferite. Punem muzica impreuna foarte rar, dar tin minte ca ultima oara a fost o traire foarte intensa.
- Ce te fascineaza, tehnica, sound-ul, imbinarea lor?
- Ma fascineaza emotia aceea puternica si legatura pe care o stabilesti cu cei din fata ta; cand reusesti sa starnesti reactii prin tema unei piese sau cand ii vezi ca se uita la tine si asteapta... Piesele le stii de acasa, technica depinde de cata experienta ai in spate.
- De cand te-ai apucat sa pui muzica si pana acum, cum consideri ca ai evoluat?
- Orice experienta, adica orice petrecere te face sa evoluezi. Cu cat pui mai mult in public, cu atat esti mai bun. Este ca mersul pe bicicleta.
- Cum cari geanta viniluri? E grea si pentru un barbat.
- Nu stiu cum se face, dar de fiecare data este un prieten bun in preajma mea care sa ma ajute...norocoasa.
RPR si [a:rpia:r]
artwork by dreamrec, foto by cosmin bumbutLabelul [ar:pi:ar] înseamnă Rhadoo, Pedro şi Raresh, care atunci când pun muzica împreună, se numesc RPR Sound. Ei sunt imaginea DJ-ului român în Europa. I-am întalnit pe cei trei într-o zi de luni, exact când fulguia prima ninsoare. Erau zgribuliți, dar veseli și cu chef de vorbă, deși avuseseră un weekend plin: Rhadoo mixase la Zurich, Pedro la Frankfurt, iar Raresh la Roma, Padova și Florența. “Este sublim să călătorești, palpitant, deși nu apuci mereu să vizitezi ceva”, spune Pedro amuzat.
artwork by dreamrec, foto by cosmin bumbutFiecare set și fiecare piesă sunt pentru Pedro o calatorie muzicală. “Îmi place să creez, prin construcție, o poveste, în funcție de ceea ce simt pe moment. Și este inexplicabil ce simt. Încerc să spațializez”, spune el, adică să dea muzicii sale o formă, în spațiu. S-a apucat de producție anul trecut, sub numele de Petre Inspirescu, iar piesele sale poartă această amprentă umoristică dată de numele său. În unele melodii se aude vocea lui Dem Rădulescu, căci Pedro este un mare fan al seriei “BD – Brigada Diverse”. Nu își poate aprecia piesele, dar recenziile străine spun despre el că a reușit să creeze un sound distinct.
El este primul călător al excursiei RPR. Drumul său începe acum cinci ani, din București, atunci o gară părăsită din punct de vedere electronic, în care mai sosea din când în când, un tren condus de aceeași organizatori de petreceri și plin de aceeași câțiva DJ români. Vara era și mai greu. Singurul club în care te puteai distra era în Mamaia, La Mania, cu rezidenții săi. “Era foarte greu să ieși la suprafață. Nu reușeam să fac nimic, nu aveam gig-uri, nu mă desfășuram în nici un fel. Nu puteam evolua, nici din punct de vedere profesional, nici financiar. Iar la petreceri veneau doar 30 de oameni”, povesteste Pedro. Dupa ce s-a frământat un an cum să facă să iasă la liman, a ales să plece la Ibiza, singurul loc unde industria atinge cotele cele mai mari, iar șansele de promovare sunt maxime. Nu cunoștea pe nimeni, “m-am ajutat singur”, spune el. A bătut din ușă în ușă și a pus muzică peste tot unde s-a putut, în baruri și în cafenele. “Primul an a fost foarte, foarte greu. Concurența era mare, foarte mulți DJ din țări dezvoltate și nici un român”. Important însă, este să îți faci relații, să cunoști cât mai multă lume cu care crezi că ai putea lucra, în funcție de stilul muzical pe care îl abordezi. Ceea ce a și făcut, iar anul următor, când a sosit pe insulă, de această dată împreună cu Rhadoo, li s-a oferit șansa, într-o seară când lipsea invitatul, să mixeze la DC10, renumitul club construit pe locul în care mai demult, s-a prăbușit un model de avion cu același nume. „Îmi place în Ibiza, mai mult decât la Berlin. Mă relaxează, este altă energie decât oriunde în Europa”, spune Pedro.
artwork by dreamrec, foto by cosmin bumbutRhadoo pune muzică de pe vremea când nu existau CD-uri, iar vinyl-urile nu ajungeau la noi. Mixa de pe casete audio, în club A și era foarte greu să derulezi cu pixul. Drumul său a trecut pe la Office, Karma, Zerillos și Martin, cluburi care la vremea lor au scris primele file din clubbingul românesc. Dedicat și talentat, a câștigat trei ani consecutiv titlul de cel mai bun DJ român, iar în prezent poartă numele scenei românești în afară. Le vorbește artiștilor străini despre București și despre entuziasmul specific petrecerilor de la noi, care la ei este mai diluat. “Toți cei care vin aici spun că România este o experiență, o întoarcere în timp”, spune Rhadoo.
Urmatoarea stație în excursia RPR este primul set la DC10 al lui Rhadoo și Pedro. A ieșit bine, le-a plăcut, și lor, și publicului, și promoterilor, și au primit o rezidență săptămânală alături de gașca de la Circolocoo, în clubul care a scris o bună parte din istoria muzicii electronice. Aici pun muzică alături de chilienii Ricardo Villalobos și Luciano, “oameni buni și deschisi la nou”, cu care au mai mult decât o relație profesională, sunt prieteni și le datorează evoluția lor electronică; una neașteptată, dar visată la vremea când Pedro pleca la Ibiza, mereu placut surprinzatoare si mai ales, constantă. Când vorbesc despre ei însă, cei trei artiști sunt plini de modestie. Nu pun succesul european pe seama lor, ci pe seama publicității exagerate. “Oamenii sunt foarte ușor de manipulat. S-a creat un hype în jurul nostru și mulți ne ascultă pentru asta. Mulți nu prea știu ce facem, dar simpatizează cu restul”, spune Rhadoo.
artwork by dreamrec, foto by cosmin bumbutCocoon scoate în fiecare an o compilație cu muzica sezonului de la Ibiza. Anul acesta, compilația are două CD-uri, primul mixat de Andre Galuzzi și al doilea de Raresh. “Când am aflat, am zis - mama, frate, e primul meu mix oficial!
Calatoria lui Raresh începe în vremea în care Rhadoo și Pedro își croiau un drum pe insula spaniolă. Raresh sosea atunci la București, după o rezidență de trei ani în clubul Zebra, din Bacău. Ceea ce a început ca hobby, a ajuns între timp o pasiune. “Acum observ că sunt făcut pentru asta. Trăiesc fiecare set, îmi dă satisfacții, de aici extrag emoții puternice și nu aș putea trăi fără ele”, spune artistul. Iar acolo unde există dedicație, universul îți răspunde cu aceeași monedă. Pe 25 martie 2006, căci Raresh își aduce aminte perfect această zi, s-a ținut prima petrecere din România, cu Villalobos. La Martin, cu ușile închise, a creat isterie până dimineața și după, la after. Artistul și-a pus amprenta pe stilul lui Raresh de a mixa și pe gusturile sale muzicale. “Orice om are nevoie de o inspirație. Ideea e să nu te raportezi la ea până la sfârșit”. Cei doi au mixat atunci back2back și au descoperit că sunt flexibili muzical. Chilianul l-a admirat sincer pe Raresh și modul său de a percepe și a transpune muzica. “Nu mi-am imaginat însă că o să vorbească despre mine mai departe”. Astăzi, Raresh este singurul român de la Cocoon, agenția de booking a lui Sven Vath, situată la etajul doi al unei clădiri din Frankfurt. Este cel mai mic dintre toți artiștii, dar acest lucru nu se simte, pentru că ceea ce contează cu adevărat este egalitatea. “Oamenii sunt speciali, sunt o echipă, o familie. Nu există ideea de a face bani, ci de a face petreceri, cu un anumit vibe și un anumit mesaj”, explică Raresh. Este același mesaj pe care îl transmite și clubul DC10, o locație cu pereții roșii și…atât! Compensează însă, prin sonorizarea trăznet și cel mai renumit vibe electronic european.
Anul trecut, cei trei DJ s-au apucat de producție; toți deodată. Nu au vrut să urmeze calea obișnuită, să trimită piesele la diverse label-uri și să aștepte feedback, să decidă alții dacă muzica lor este bună sau rea. Erau conștienți de ceea ce fac și de calitatea pieselor și așa au pus bazele casei de discuri [a:rpia:r]. “Setul unui DJ este ca un puzzle care crează o imagine. De cele mai multe ori auzim numai bucățele din acest puzzle, iar motivul este lipsa melodiilor. [a:rpia:r] își propune să acopere aceste goluri, nu să cucerească radioul sau televiziunea. Unitatea de masură a calității nu este top-ul, ci senzația pe care ți-o lasă muzica pe ringul de dans”, descriu cei trei casa de discuri, pe site-urile de profil.
Labelul produce muzică de club, techno, house, care te dansează fericit în continuu, toată noaptea. Până în prezent, au scos două release-uri, iar pe 29 decembrie, la Session, vor sărbatori cu o petrecere trăznet, lansarea celui de-al treilea. Dacă pe primul, lansat în martie, figurează toți fondatorii [a:rpia:r], pe al doilea, lansat în septembrie, figurează Rhadoo, Pedro și Dan Andrei, un tânăr promițător, de 18 ani, din Craiova. Ca să scoți o piesă la [a:rpia:r], nu ai nevoie de niște calități stas. Trebuie să vii cu “ceva”, cu un sound distinct. Piesa va fi ascultată de fiecare în parte, iar apoi vor discuta pe seama ei, prietenește, nu corporatist. “Muzica lui Dan Andrei este foarte directă. La acel moment, suna altfel decât tot ce auzisem până atunci”, explică Rhadoo. Labelul [a:rpia:r] promovează doar artiști romani și distribuie doar în afară, pentru că în România, cererea de discuri este mult prea mică. Doritorii însă, pot cumpăra plăcile artiștilor de pe site-urile specifice. Nu se găsesc în format digital, deoarece [a:rpia:r] fraternizează cu vinylul. Producția digitală este ieftină sau nu costă deloc, așa că poți scoate foarte multă muzică, oricând vrei. Când vine însă vorba de vinyl, costurile foarte mari te fac să te gândești bine înainte de a scoate un sound pe piață. În plus, acustica vinyl-ului este mult mai bună decât cea a CD-ului. Astfel, placa este o garanție a calității, iar [a:rpia:r] înseamnă sunet nou, de calitate.
text by [+_+], published in ON
Maine, la Session, ultima petrecere RPR pe anul acesta
Jeff Milligan - DJing ca arta
Nemaipomenit, doamnelor si domnilor, cel mai talentat DJ din punct de vedere tehnic din lume, the one and only, Jeff Milligaaan!
Vine din triunghiul Toronto –Chicago –Detroit si danseaza minimal la patru platane, de pe vremea cand noi gandeam minimal. Da, tot cu Richie Hawtin are treaba, este unul dintre primii artisti de la Plus8. Ascultam zilele trecute un set al sau, din ‘96. M-am intrebat: facea Jeff Milligan atunci muzica viitorului sau muzica prezentului nu a evoluat in nici un fel? Culmea e, ca artistul a raspuns. Atat de mult, atat de bine si atat de interesant, incat s-a transformat in nemaipomenit! Sa se auda muzica, in timp ce cititi!
- Being among the first and the most important minimal-techno DJ’s, with a new sound and a new mixing style (4 decks), what where the reactions at the beginning?
- I have been performing with 3/4 turntables for many years now. Since I don't produce very much and when I do, it's usually ambient, I know that my productions don't sell me as a DJ. That being said, I know that 90% of my gigs are booked because of my turntablism.
The public has been very supportive of me but I have also lost many gigs because of my mixing style. There are quite a few star DJs (that i will leave nameless) that criticize my mixing style. They say that what I do is inappropriate and that it's all about the music, not the mixing. I disagree with them but these opinions have influenced the public and I have lost gigs.
- What is the difference between a mix at 2 turntables and one at 4? Is the degree of difficulty higher? How do you do it?
- Yes, mixing 4 turntables is definately harder than 2 but in some ways it's easier. When you only have 2 turntables you have to approach DJing in a very linear way, track after track after track. With 3 or 4 turntables you can choose to take the mix in any direction at any time which gives you much more flexibility. How is it done ? Practise and more practise. But being quite honest it's not so much technical as it is philosophical. It may sound odd but it's about letting the records un-mix themselves. I'll let the audience figure it out. ;)
- Do you remember the first gear you started producing with? What hardware piece do you think had the biggest impact on producing and why?
- The first gear I bought was a Roland Juno 106 and a tr505. I can't remember where I got them but likely from a pawn shop. I used to be obsessed by searching for things in pawn shops and used music gear stores. I bought and sold many 909's, 808's etc. The one instrument that had the biggest impact to me was probably the Roland TB303, just like so many other DJs.
- What is the thing from your studio you can’t work without? What’s your piece of resistance. Is it a secret? : ))
- Hmmm. Haha, the Technics 1210. ;)
- How would you characterize your style?
- My style is a hybrid of edit oriented hip-hop mixing and smooth beatmatched techno/house mixing. My DJ roots are in hip-hop. I used to study scratching and turntable tricks in my early years yet musically I always identified more with house and techno. I fused these two styles together.
- I think that the Canadian style is quite diverse. I must say that North American DJs consider mixing to be much more important than European DJs do. I think North American and Japanese DJs are much more technically oriented than our European counterparts. Canada is far too big a country to define as one style. Montreal takes a more lazy, laid back European style of DJing whereas Toronto was very much all about mixing.
Toronto was and is a special place for this technical style because of it's geography. It is the closest major city across the American border to Detroit. Torontontonians were always overshadowed by Detroit so we had to work hard to stand out and get noticed as being unique. I remember being in many DJ battles 15 years ago. It was very, very competitive. If you couldn’t mix, you got boooed, had spare change thrown at you and all kinds of nasty stuff!
- In order to give the best, your demands about mixing gear and for a live set point out nothing but professionalism. This technique of placing the turntables, white slip mats, a fading mixer, the height of the monitors, the table’s length, and so on, create the best environment. Tell us more about it.
- Though my technical criteria may seem odd at first, I can assure there is a methodology and logic behind everything in my rider. The placement of the turntables counter-clockwise, roughly in a semi-circle is based upon the need to have as little distance as possible between the pitch controls and the mixer in order to mix quickly. It's very important if you need to monitor multiple sources and quickly turn off things that may go out of synch because the last thing I want to do is run across the DJ booth to pull a fader down.
White slipmats, silver decks etc. are best used because they reflect light. All DJs know that the most annoying thing in a DJ booth is when you can't see anything. The more natural ambient light that can be reflected, the better.
Height and angle of monitors is based on acoustic laws. In many DJ booths you will find monitors that are pointed directly at the DJs head and the monitors also point directly at each other, causing phase cancellation and thus, requiring that the monitors be turned up louder and louder. On top of that, usually those monitors are also pointing at the wall directly behind the DJ causing an immediate first reflection. If the back wall has an odd geometry there can be many reflections that create all kinds of acoustic anomolies which affect perception of tempo.
Table height is just my preference for my body height. I don't think there is really an ideal height for all DJs of course. I think that the most effective height is one in which the DJs arm when working the mixer is 180 degrees horizontal to the mixer. The flattering thing about all these particulars is that often I re-arrange a DJ booth in a club and months later I go back and find that all the other DJs since me enjoyed my set up much better and left the booth as I designed it.
- Where you ever not satisfied with a set because of the sound system?
- Oh yes, of course! Perhaps I don't even need to mention it because my reputation in this regard could perhaps be a little bad. I am certainly my own worse critic and one slightly off mix makes me hate a set completely. I get very nervous if I have technical problems and have been known to lose my Irish temper.
I drew up a very complicated rider and always take a long soundcheck. I am so particular about sound and am so nervous about technical issues that I took it upon myself to always take at least two hours or more usually to make sure the booth is as absolutely perfect as it can be. If I screw up, it's only my fault or an overseen circumstance. I take my job very seriously.
It outrages me when I see DJs not giving a shit, just showing up and pressing play. DJing is a technical art form and needs to be respected as such. I have had a few shows where the booth was really bad and I acted embarrassingly angry because of it. This year I played shows in Alicante, Spain, one in Krakow, Poland, one in Toronto, Canada this past New Year's Eve and one in Seattle, USA, last summer where I had technological and mental breakdowns!
I can truly say that it is rarely if ever the promoters fault. Sometimes shit happens! Ironically, after all this attention to detail sometimes I suck when the booth is perfect and sometimes I rock it when the booth is a disaster.
- Tell us a club where the sound system blew you away and what impressed you the most about it?
- I cant say one club in particular has the best booth and sound but I can certainly say that the ENTIRE country of Japan has the BEST sound and DJ booths in the world. Perhaps it's due to Otak-u culture or the fact that the Japanese invented half of this equipment or because they seem to be the least egotystical people in the world. I must also say that the best DJs I have ever played with are all Japanese. They really take mixing seriously like us Canadians.
- Back in 1986 you had your first radio show. How did you end up there?
- Damn, I have to admit that I’m forgetting which radio show that was or where u got this info. Nonetheless I did many radio shows in my life from a very young age and I was so young and naive and nervous about everything back then! I was convinced that all those international DJs were on some superhuman level and then I started to slowly realize it's all marketing and publicity.
- How was the vibe of the parties back in '88? Tell us about a party from that period: how was the club, the music, the people, how were they dressing, how were they combing their hair and how were they dancing?
- Haha, well back then in Canada, all forms of electronic and alternative music were all played together at the same club. People were hearing hip-hop, house and alternative music in the same place. There was high exposure to a variety of styles. I was one of those people who got into the rave scene from listening to the Stone Roses and the sounds coming out of Manchester and Scheffield. So I guess we were all wearing baggy jeans back then.
- Although your first release came out in 1996 at Serotonin, 1999 is the year of your own label REVOLVER and the first release signed by you. What was the goal of this label? What makes a label be good?
- The original goal of the label was to expose the underpromoted works of our friends back home in Toronto and Montreal. I think a good label is one that tries to put out records that are timeless. A good label is one that sets trends, not following them.
- Artists like Akufen, Tomas Jirku, The Mole, Pan/Tone signed at your record label. What do these DJ’s and the label have in common?
- The one thing they have in common is that they are all making music that is unique. You can hear one of their records and know instantly that it's them because they took a long time to develop a unique sound.
- In all these years you had the opportunity to watch the evolution of music, especially the techno scene. How would you say it evolved? How big was the influence of technology over music? How did technology influence you? Can you compare '88 with the prezent, the music and the technique?
- I think that I have seen the de-evolution of music in recent years rather than evolution. If we roll back the clock ten years you will notice that many DJs worked much harder at mixing and it was also much harder to produce and put out records back then. You needed a lot of abstract knowledge ten years ago in order to make music. New technologies have demystified this process.
Today I see much lazier DJs and much lazier music since no real investments need to be made to create, release and perform music. It's all so much easier now and I find it ironic that with such unlimited tools, somehow the music has taken a few steps back! I think the electronic music scene needs another renaissance similar to the early nineties to breathe new sound and life into the industry. Techno music used to be defined as anything you hadn't heard before and now it's all about fitting into genres and molds. Of course there are plenty of amazing records coming out today but there is also a huge amount more music coming out.
- I have listened to a mix of yours from 1996. I wondered: were you doing the music for the future or the music from the present did not evolve in any way?
- The music evolution slowed down and also, producers today are trying to mimmick the old school. It's funny how in old school minimal, artists were doing as much as they could with a few pieces of gear. It seems to me that modern minimalist artists are trying to "sound" like they only have a few pieces of gear!
DJ Thornado, un iubitor de gaini
Forward Agency si-a scos Djii la treaba. Weekendul trecut, nu mai putin de 15 muzicanti au militat la Martin, care cu placi, care cu CD-uri, ca sa spuna lumea stop torturii animalelor. Pe peretii clubului au fost atarnate fotografii cu baietii din Buzau, care au jucat de curand fotbal, intr-o scara de bloc, cu o pisica. Impresionati, peste 500 de clubberi si-au dat adresa de e-mail, pentru a se alatura celor ce doresc infiintarea Politiei Animalelor.
Printre ei, si DJ Thornado. 
- Cine te-a invitat sa pui muzica la aceasta petrecere?
- Mr. Bozgo, capo de tuti capii de la Fwd.
- Ce ti-a spus?
- Ca vrea sa militam pentru animalute, sa facem o petie. Iar eu cum sunt un mare iubitor de animale, n-am stat pe ganduri.
- Ce animale iubesti?
- In primul rand pisici, iar apoi gaini. Serios.
- Ce iti place la gaini?
- Sunt niste animale dragute cu care mi-am petrecut eu copilaria. Serios.
- Ce faceai cu gainile in copilarie?
- Ma jucam cu ele, le puneam sa inoate...dormeam cu ele!
- In cotet?
- Cateodata da!
- Iti place gainatul?
- Nu in mod special, dar cica aduce noroc.
- Iti pui in san?
- Nu, pentru san folosim altceva.
- Ce admiri la o gaina?
- Nimic. E doar simpatica.
- Mai ca iti vine sa o iei in brate.
- Da.
- Cate petitii s-au strans?
- Vreo 500.
- O baza de date cu clubberi.
- Vreau sa cred ca e pe bune toata treaba!
- Pentru ce militeaza treaba?
- Pentru infiintarea politiei animalelor, bineinteles.
- Nota 10! Cati DJj ati fost?
- Atat de multi, incat n-am mai apucat sa pun muzica.
- Nota 4! Ce i-ai face tu unui om care a torturat un animal?
- Exact ce i-a facut si el animalului.
- Ce crezi ca ar trebui sa pateasca oamenii care omoara gaini si apoi le mananca?
No answer.
Party cu microfon
Maine seara, inainte de Meshkov, va recomand sa mergeti sa radeti si sa apreciati de ce radeti, la Frame. Camil si Cosmiq (caruia o sa-i datoram toata viata Rokolectiv), vor pune muzica si vor canta la microfon.
- Dear Cosmiq, ce aduc in plus petrecerile cu microfon?
- Sarea si piperul, mai ales ca nu prea ne intereseaza perfectiunea tehnica.
- Cate microfoane aveti?
- Avem un microfon pe care il dam din mana in mana.
- Ti-ai pregatit microfonul?
- Da, l-am dat cu vasilina.
- De unde il ai?
- L-am primit cadou de la prietena mea Madalina, intr-o geanta pe care scria Cosmiq Microbiq gresit.
- Il folosesti des?
- In ultimul timp nu prea, mai mult acasa, ca sa o sperii pe vecina mea Gina Pistol.
- Cum o sperii?
- Cant gen, despre ea si despre viata ei particulara, in limba engleza. E ca o serenada house.
- Ce vei canta la Frame?
- Despre viata pur si simplu si franturi de viata. Multe cuvinte in limba engleza, care nu fac sens in propozitii.
- Va canta si Camil?
- Normal, de fapt el are voce.
- Cat e gramul de voce?
- GRATIS, pentru publicul nostru caruia vrem sa ii multumim pe aceasta cale.
- Ati facut repetitii?
- Never, totul e improvizatie: mixam, bagam voce, mixam, bagam voce.
- De la ce ora?
- Dupa 10 PM, speram pana in zori. Pokemonii sunt bineveniti.
The Model: lactate si sex
Random pe Youtube de la Sziget 07, The Model, romanul de la Gigolo Records, dansand teleghidat pe scena (video, stanga, spate, imposibil de ratat), alaturi de DJ Iad (Doamne fereste), care pune muzica. Al nostru este imbracat in blugi indigo, stramtorati, pantofi de gangster din mileniului trei, camasa neagra stramta, esarfa si cel mai cambrat sacou din dotare. Hell ii admira dansul. De Revelion 05, l-a aplaudat.
- Ce ai mancat de dansai asa?
- Paste italienesti cu carne tocata si sos bun.
- Era de la carnea tocata sau de la sos?
- De la carne cred.
- Ce avea in ea?
- Poate ceva piper.
- Piperul este excitant nervos. Prizezi piper?
- Orice pentru un gig reusit!
- Pana si lapte! (in timpul seturilor sale, The Model bea lapte si nimic altceva)
- Exact!
- Dar din lapte nu poti sa faci liniute. Cum procedezi?
- Laptele poate fi o linie groasa si lunga.
- Trageai linii de lapte pe vremea lui Ceasca?
- Pe vreamea lui Ceasca imi aducea bunica lapte.
- Bunica tragea si ea lapte?
- Da.
- Din ceasca. Acum ce tragi?
- Acuma trag de fiare imaginare in timp ce mixez.
- Cum iti caracterizezi dansul?
- Exhibitionist.
- A fi exhibitionist inseamna sa-ti arati organele genitale in public.
- E o metafora.
- De ce dansai pe scena?
- Pentru ca in public mirosea a transpiratie, era a sasea zi de festival la urma urmei.
- Tu a ce miroseai?
- A Paco Rabanne.
- Daca dansezi exhibitionist in fata unui DJ, cum dansezi in fata unei fete?
- Cam la fel, doar ca mai aproape.
- Cand te misti, la ce te gandesti?
- De obicei ma gandesc la felul cum arata corpul meu in miscare.
- Si cum arata?
- Foarte sexy, cu linii foarte suple si ferme.
credits foto: Camil Dumitrescu, fotograf cu microfon (cititi Party cu microfon)
- Cat de mult te uiti in oglinda cand te imbraci?
- Tot timpul! Si cand ma dezbrac.
- Cand dormi te misti?
- Nu dorm ca un butuc, ma misc.
- Exhibitionist?
- Nu.
- Dar cum?
- Molcom. Sunt ardelean.
- Iti studiezi si dansul, in oglinda?
- Il admir in oglinda. El s-a nascut pe ring.
- Dar ai anumite miscari studiate?
- Nicidecum. Le simt in timpul muzicii.
- Cum le simti?
- Este o energie sexual-narcisista.
- Esti un exhibitionist narcisist. Esti bolnav?
- Sunt foarte sanatos prin seninatatea cu care imi dezvalui laturile ascunse.
- Ai multe laturi ascunse?
- Nu, sunt ca ideile mele, putine si fixe.
- In afara de lapte, narcisism si exhibitionism nu mai ascunzi nimic?
- Ba da, mai sunt destule.
- Cand produci muzica, care parte a ta este mai accentuata, cea narcisista sau cea exhibitionista?
- Ele merg mana in mana.
- Ce apreciezi cel mai mult la tine?
- Hotararea si viziunea.
- Esti kinky?
- Kinky imi suna a libidinos.
- Nu esti libidionos?
- Nicidecum! Nu am vazut aristocrati autentici libidinosi. Poate fetisisti, obsedati, dar nu libidinosi.
- Ce le transmiti celor care te considera libidionos?
- Sa verifice DEX-ul si sa se uite mai indeaproape.
- DEX-ul spune ca a fi libidinos inseamna sa te lasi fara rusine stapanit de pofta placerilor senzuale.
- Este complet aiurea, pentru ca au uitat sa adauge explicatia fundamentala: a te lasa bla bla FARA NICI O URMA DE PRESTANTA SAU GRATIE.
- Deci tu esti libidionos, dar cu gratie si cu prestanta.
- Nu sunt libidinos. Imi place sexualitatea rasata.
- Ce rasa esti tu?
- White caucasian?
- Sustii ca muzica ta este sexuala. De unde atata sexualitate?
- Sexualitatea inseamna dragoste, creatie si energie. Intalnesti asta la tot pasul.
- La tot pasul lui Pagal? La tot pasul lui Gojira?
- Cred ca li se intampla si lor.
- Unde o sa ajungi la 60 de ani cu atata sexualitate, exhibitionism, nacisism si libi cu prestanta si gratie?
- Pe toate meridianele lumii.