RPR si [a:rpia:r]

artwork by dreamrec, foto by cosmin bumbut

Labelul [ar:pi:ar] înseamnă Rhadoo, Pedro şi Raresh, care atunci când pun muzica împreună, se numesc RPR Sound. Ei sunt imaginea DJ-ului român în Europa. I-am întalnit pe cei trei într-o zi de luni, exact când fulguia prima ninsoare. Erau zgribuliți, dar veseli și cu chef de vorbă, deși avuseseră un weekend plin: Rhadoo mixase la Zurich, Pedro la Frankfurt, iar Raresh la Roma, Padova și Florența. “Este sublim să călătorești, palpitant, deși nu apuci mereu să vizitezi ceva”, spune Pedro amuzat.

artwork by dreamrec, foto by cosmin bumbut

Fiecare set și fiecare piesă sunt pentru Pedro o calatorie muzicală. “Îmi place să creez, prin construcție, o poveste, în funcție de ceea ce simt pe moment. Și este inexplicabil ce simt. Încerc să spațializez”, spune el, adică să dea muzicii sale o formă, în spațiu. S-a apucat de producție anul trecut, sub numele de Petre Inspirescu, iar piesele sale poartă această amprentă umoristică dată de numele său. În unele melodii se aude vocea lui Dem Rădulescu, căci Pedro este un mare fan al seriei “BD – Brigada Diverse”. Nu își poate aprecia piesele, dar recenziile străine spun despre el că a reușit să creeze un sound distinct.

El este primul călător al excursiei RPR. Drumul său începe acum cinci ani, din București, atunci o gară părăsită din punct de vedere electronic, în care mai sosea din când în când, un tren condus de aceeași organizatori de petreceri și plin de aceeași câțiva DJ români. Vara era și mai greu. Singurul club în care te puteai distra era în Mamaia, La Mania, cu rezidenții săi. “Era foarte greu să ieși la suprafață. Nu reușeam să fac nimic, nu aveam gig-uri, nu mă desfășuram în nici un fel. Nu puteam evolua, nici din punct de vedere profesional, nici financiar. Iar la petreceri veneau doar 30 de oameni”, povesteste Pedro. Dupa ce s-a frământat un an cum să facă să iasă la liman, a ales să plece la Ibiza, singurul loc unde industria atinge cotele cele mai mari, iar șansele de promovare sunt maxime. Nu cunoștea pe nimeni, “m-am ajutat singur”, spune el. A bătut din ușă în ușă și a pus muzică peste tot unde s-a putut, în baruri și în cafenele. “Primul an a fost foarte, foarte greu. Concurența era mare, foarte mulți DJ din țări dezvoltate și nici un român”. Important însă, este să îți faci relații, să cunoști cât mai multă lume cu care crezi că ai putea lucra, în funcție de stilul muzical pe care îl abordezi. Ceea ce a și făcut, iar anul următor, când a sosit pe insulă, de această dată împreună cu Rhadoo, li s-a oferit șansa, într-o seară când lipsea invitatul, să mixeze la DC10, renumitul club construit pe locul în care mai demult, s-a prăbușit un model de avion cu același nume. „Îmi place în Ibiza, mai mult decât la Berlin. Mă relaxează, este altă energie decât oriunde în Europa”, spune Pedro.

artwork by dreamrec, foto by cosmin bumbut

Rhadoo pune muzică de pe vremea când nu existau CD-uri, iar vinyl-urile nu ajungeau la noi. Mixa de pe casete audio, în club A și era foarte greu să derulezi cu pixul. Drumul său a trecut pe la Office, Karma, Zerillos și Martin, cluburi care la vremea lor au scris primele file din clubbingul românesc. Dedicat și talentat, a câștigat trei ani consecutiv titlul de cel mai bun DJ român, iar în prezent poartă numele scenei românești în afară. Le vorbește artiștilor străini despre București și despre entuziasmul specific petrecerilor de la noi, care la ei este mai diluat. “Toți cei care vin aici spun că România este o experiență, o întoarcere în timp”, spune Rhadoo.

Urmatoarea stație în excursia RPR este primul set la DC10 al lui Rhadoo și Pedro. A ieșit bine, le-a plăcut, și lor, și publicului, și promoterilor, și au primit o rezidență săptămânală alături de gașca de la Circolocoo, în clubul care a scris o bună parte din istoria muzicii electronice. Aici pun muzică alături de chilienii Ricardo Villalobos și Luciano, “oameni buni și deschisi la nou”, cu care au mai mult decât o relație profesională, sunt prieteni și le datorează evoluția lor electronică; una neașteptată, dar visată la vremea când Pedro pleca la Ibiza, mereu placut surprinzatoare si mai ales, constantă. Când vorbesc despre ei însă, cei trei artiști sunt plini de modestie. Nu pun succesul european pe seama lor, ci pe seama publicității exagerate. “Oamenii sunt foarte ușor de manipulat. S-a creat un hype în jurul nostru și mulți ne ascultă pentru asta. Mulți nu prea știu ce facem, dar simpatizează cu restul”, spune Rhadoo.

artwork by dreamrec, foto by cosmin bumbut

Cocoon scoate în fiecare an o compilație cu muzica sezonului de la Ibiza. Anul acesta, compilația are două CD-uri, primul mixat de Andre Galuzzi și al doilea de Raresh. “Când am aflat, am zis - mama, frate, e primul meu mix oficial!". L-a făcut acasă, dar nu pe calculator, ci pe două deck-uri și un mixer, cu fața la perete și cu gândul la Amnesia, la Ibiza. Pentru că atunci când vine vorba de muzică, Raresh pune mult suflet. “Înainte de a fi DJ, esti om, iar cum ești tu, este și muzica ta. Dacă trăiești ceea ce mixezi, lumea vede acest lucru și ai succes”. Asta s-a întâmplat și anul acesta la “Love Parade”, în Germania, când a dansat aproape un milion de oameni. Anul trecut, a fost votat cel mai bun DJ român.

Calatoria lui Raresh începe în vremea în care Rhadoo și Pedro își croiau un drum pe insula spaniolă. Raresh sosea atunci la București, după o rezidență de trei ani în clubul Zebra, din Bacău. Ceea ce a început ca hobby, a ajuns între timp o pasiune. “Acum observ că sunt făcut pentru asta. Trăiesc fiecare set, îmi dă satisfacții, de aici extrag emoții puternice și nu aș putea trăi fără ele”, spune artistul. Iar acolo unde există dedicație, universul îți răspunde cu aceeași monedă. Pe 25 martie 2006, căci Raresh își aduce aminte perfect această zi, s-a ținut prima petrecere din România, cu Villalobos. La Martin, cu ușile închise, a creat isterie până dimineața și după, la after. Artistul și-a pus amprenta pe stilul lui Raresh de a mixa și pe gusturile sale muzicale. “Orice om are nevoie de o inspirație. Ideea e să nu te raportezi la ea până la sfârșit”. Cei doi au mixat atunci back2back și au descoperit că sunt flexibili muzical. Chilianul l-a admirat sincer pe Raresh și modul său de a percepe și a transpune muzica. “Nu mi-am imaginat însă că o să vorbească despre mine mai departe”. Astăzi, Raresh este singurul român de la Cocoon, agenția de booking a lui Sven Vath, situată la etajul doi al unei clădiri din Frankfurt. Este cel mai mic dintre toți artiștii, dar acest lucru nu se simte, pentru că ceea ce contează cu adevărat este egalitatea. “Oamenii sunt speciali, sunt o echipă, o familie. Nu există ideea de a face bani, ci de a face petreceri, cu un anumit vibe și un anumit mesaj”, explică Raresh. Este același mesaj pe care îl transmite și clubul DC10, o locație cu pereții roșii și…atât! Compensează însă, prin sonorizarea trăznet și cel mai renumit vibe electronic european.


Anul trecut, cei trei DJ s-au apucat de producție; toți deodată. Nu au vrut să urmeze calea obișnuită, să trimită piesele la diverse label-uri și să aștepte feedback, să decidă alții dacă muzica lor este bună sau rea. Erau conștienți de ceea ce fac și de calitatea pieselor și așa au pus bazele casei de discuri [a:rpia:r]. “Setul unui DJ este ca un puzzle care crează o imagine. De cele mai multe ori auzim numai bucățele din acest puzzle, iar motivul este lipsa melodiilor. [a:rpia:r] își propune să acopere aceste goluri, nu să cucerească radioul sau televiziunea. Unitatea de masură a calității nu este top-ul, ci senzația pe care ți-o lasă muzica pe ringul de dans”, descriu cei trei casa de discuri, pe site-urile de profil.

Labelul produce muzică de club, techno, house, care te dansează fericit în continuu, toată noaptea. Până în prezent, au scos două release-uri, iar pe 29 decembrie, la Session, vor sărbatori cu o petrecere trăznet, lansarea celui de-al treilea. Dacă pe primul, lansat în martie, figurează toți fondatorii [a:rpia:r], pe al doilea, lansat în septembrie, figurează Rhadoo, Pedro și Dan Andrei, un tânăr promițător, de 18 ani, din Craiova. Ca să scoți o piesă la [a:rpia:r], nu ai nevoie de niște calități stas. Trebuie să vii cu “ceva”, cu un sound distinct. Piesa va fi ascultată de fiecare în parte, iar apoi vor discuta pe seama ei, prietenește, nu corporatist. “Muzica lui Dan Andrei este foarte directă. La acel moment, suna altfel decât tot ce auzisem până atunci”, explică Rhadoo. Labelul [a:rpia:r] promovează doar artiști romani și distribuie doar în afară, pentru că în România, cererea de discuri este mult prea mică. Doritorii însă, pot cumpăra plăcile artiștilor de pe site-urile specifice. Nu se găsesc în format digital, deoarece [a:rpia:r] fraternizează cu vinylul. Producția digitală este ieftină sau nu costă deloc, așa că poți scoate foarte multă muzică, oricând vrei. Când vine însă vorba de vinyl, costurile foarte mari te fac să te gândești bine înainte de a scoate un sound pe piață. În plus, acustica vinyl-ului este mult mai bună decât cea a CD-ului. Astfel, placa este o garanție a calității, iar [a:rpia:r] înseamnă sunet nou, de calitate.

text by [+_+], published in ON

Maine, la Session, ultima petrecere RPR pe anul acesta