Jazzanova la Uzina

Trecem in drum spre Fabrica pe langa cel mai nou club din oras, al carui proprietar este Mutu, sobolaneala la intrare, pe covorul rosu si tot atat de multe masini. Si la Fabrica e plin, dar nu sunt atat de multe masini. Bodyguard-ul ne taie bratara cu foarfeca si ne ureaza distractie placuta. La garderoba, lume ca la Pacha, se plateste un leu, dar se gaseste loc, singura conditie este sa ai gaica. Se pun gecile pe jos, desi mai este un perete gol, pe care s-ar putea bate cuie. Cat le ia? Cat ii costa? “Cuiele sunt scumpe”, mi se spune. Inauntru, toata blogofera si multi cunoscuti, jazzy slowly moving, pana gasim un loc de respiro, si ne miscam in voie. Dupa Loco Dice, saptamana trecuta, intra bine niste pian dansant. “Este foarte ok. Hai sa ne imbatam”, suna indemnul si ne ducem la bar, mai stam la o vorba, pana trece de unu, se mai agita muzica, ne mai agitam si noi, odata cu primele aplauze si primele vocale, “uuu”, iar acum niste d’n’b light. Vibe exista, sunet nu, mergem mai in fata, ne leganam taraganat pe Papa Was a Rolling Stone, fara George Michael, Jazzanova remix, ne intalnim cu Mamulos, care revendica party-ul, spune ca-i al lui si confirma ca i-au mai crescut rastele, de cand nu l-am mai vazut. Pe scena fluiera un baiat cu mana la inima, iar ringul se agita de oameni care poarta casti la gat, o fi vreun trend, in underground, precum pokemoneala in mainstream. Dansam pana la 5, bem pana la 5, vorbim pana la 5, daca am putea scoate artificii pe urechi, ar fi excelent. Atat.