Made in USA

dansul cu majoreta, dar nu la WTP

Din cand in cand, dintr-un motiv sau altul, ajungi la o petrecere unde de fapt nu-ti doresti sa fii. Mult prea obosit ca sa iesi din casa, iti dai un refresh, iti pui o taliagtella in frunte si purcezi la WTP, in speranta ca vei prinde un dans de majoreta de-a lui Danny Taliagtelle. La intrare poti sa cumperi mai ieftin, la negru, atat bilete, cat si invitatii. Setul de la ora 11 este de fapt setul de la ora 12. Nu face el warm-up, cum era de asteptat, ci Negru. In spatele lui pluteste fantomatic o sapca alba, care ne lasa sa ghicim ca e si invitatul serii in jur, pe la pupitru. Mai iveste capul, mai face cu mana ca Bush, mai starneste niste tipete nerabdatoare. Parca niciodata nu s-a auzit atat de clar, atat de bine, la WTP. Deci se poate, chiar daca aici, mereu, “arhitectura este de vina”.

Danny coboara in public, da noroc cu un admirator, face poze cu alti trei, imbratisati pe dupa gat, inspecteaza sala cu prvirea, misca niste pasi de dans in tenesii argintii si se bate cu pumnii in piept, ca Tarzan. Il pierzi imediat cu privirea, caci e mic de statura si e jucaus. Ar fi bun de reclama la orez. Ca de obicei, Negru este imbracat, zici ca este parte din Wu Tang Klan. Nu pune hip-hop, e pe house dansant, dar nu merita proiectii, el e bun de parteneri media, printre care si ProTV Magazin (!). Un pokemon cu ochelari de soare danseaza agitat, parca desface robotic borcane, in transa, cu capul pe spate. In jurul lui, toata lumea sta. El simte diferit.

inceputul apocaliptic

Intra si Tenaglia la platane, isi face vizibila prezenta cu doua reflectoare mai mici sau doua lanterne mai mari, cam cat cat doua faruri de camion. Ia microfonul si spune plin de respect: “îhî, îhî! Romaniaaa, Bucharest, weah! Please give it up and show your love for your wonderful DJ Negru!” si toata lumea aplauda. “I want you to be yourself and I like this room, you are goanna stay till sunrise. Did you bring your sunglasses?” si pokemonul confirma cu “Yeah”. “’Cause I won’t goanna stop, ain’t goanna stop! God bless you, let’s start!” si incepe. Ce e asta, corul Madrigal? Ar merge niste proiectii cu niste ciori; nici un croncanit n-ar fi rau sa se auda. In timp ce pe deasupra multimii cateva mobile imortalizeaza inceputul apocaliptic, tu realizezi ca trebuie sa treci pe la bar.


O voce zice pe nas “Be yourself” si se termina in ecou. Urmeaza un house ok. Apoi niste minimal, ta-ta-ta, ta-ta-ta, Loco Dice style. Pana se aud niste indieni: “Aii, oii, aii!”. Apoi apar in piesa si niste maimute. Maimute. De cand e tribalul ceva rau? Danny da din maini de parca ar face gimnastica ritmica cu o panglica. Incepe o alta voce, zici ca este rugaciune in limba arabeasca. Limba este arabeasca. Numai bun momentul pentru niste lasere verzi. Pe un fundal de cascada, Danut presara niste tipete ascutite, dupa care pune din nou house. Te gandesti ca vine vara, ca te vei duce la plaja. Fata care din cand in cand il vede la club pe Florian Pitis il incadreaza pe Danny la categoria “marfa caterinca de tot”. Iesi in hol, cauti loc liber pe-o perna si mai stai jos. Rokolectiv a fost over doze.


La toaleta, in timp ce o fata se tapeaza in oglinda – a dat deja gata jumatate de cap – alte sapte fac intrunire – se pleaca la Expirat. Ce bine ca a venit caldura, mai faci o tura pe-afara, sa mai sara somnul, sa se intarate Danut, poate prinzi si tu dansul de majoreta. La 2:30 insa, e boring de-a binelea. Numai bassul e de el. Se mai joaca din cand in cand cu luminile, acopera si descopera cu mana farul de la camion, lasa lumina sa ajunga la tavan sau si-o pune sub barbie, ca in Blair Wich Project. Este scarry, dar sparge monotonia, mai fura un fluierat. In sfarsit o piesa mai antrenanta, dar i-o taie alta, pe care un barbat se intreaba “can you feel me?”, dupa care o tine vreo doua strofe cu versuri precum “open the door and set me free, iei, iei, iei…all your life and glory doesn’t mean so much to me”. In rest, le imbina bine, atunci cand le pune pe bataie. Bravo Danny! Un DJ roman isi da cu parerea, ca Danut este nervos, ca el nu greseste, ca acum se intampla ceva, ca nu se aude ca lumea. Oare ce se intampla? O fi de la fusul orar? Din cand in cand, mai dispare de la pupitru, lasa piesa cateva minute, chiar si zece, apoi reapare. O fi ca Richie Hawtin cateodata, ii ia doua ore ca sa intre in set. Mai intai iti pui servetele in urechi, mai stai cinci minute, dupa care pleci.
O somne mio, Danny adio! Este 3:30.