Rokolectiv, The Day One


Susso 33

Spaniolul Susso 33 da un graff in hol, un chip mare cat peretele. Mana sa conduce controlat, cu negru si putin alb. 20 de oameni privesc, dar se aglomereaza, deja intinzi gatul ca strutul, sa vezi. Stai zece minute si zambesti ciudat, de la aurolac. N-a vazut Session atata echipament tehnic de cand s-a deschis. Sa fie vreo 100 de oameni. An on a Blast canta slow visator. Poarta pe tricou o bufnita geometrica, brand Muzeul Taranului Roman. Vali Chincisan la proiectii, este atat de bine incat crezi ca este parte din An on a Blast. Uite-l si pe Danddy Jack, e fara Sonia Mooner, sta in fata scenei si da un sms. Apare si Pantha Du Prince, traverseaza ringul, parca leviteaza cu pelerina de print. Pare fantomatic cu gluga pe cap. Isi deschide laptopul, cu miscari calculate si rigurose, cand An on a Blast incepe sa bubuie, iar tu faci primele miscari de dans.


Pantha du Prince - Saturn Strobe

“Four is the number of the Prince of Gods”, spune o voce, zici ca este Maxi Jazz. Incepe muzica, mai abstract, incepe si Pantha Du Prince sa se miste. Sonorizarea e mai buna ca de obicei, dar bassul tot este suspect. Printul renunta la gluga, da mai abitir din cap si zambeste multumit de propriul sound. Fata de cum e el, calm si jovial, acum pare posedat. O fata cu o geanta mare pe umar trece pe langa tine, o intrebi in fuga, “ce ai acolo, un caine?”. Te feresti de-un fotograf, “de unde e asta?”, “de la UTV” ti se spune. Pantha isi duce degetele la urechi, semn ca nu aude, dar intra cu Saturn Strobe si lumea incepe sa fluiere. Zambesti tamp, te legeni molcom, dupa care incepi sa visezi, inspirat de norisorii roz, desenati de Chincisan. Iti vine sa mangai si stalpul. In ritm de minimal increzator, pletosul de la Dat Politics isi pregateste sculele in fata lui Pantha du Prince.


Dat Politics - My Toshiba is Alive live @Rokolectiv '08

Dat Politics au cerut in tehnical rider, fum. Asa ca e fum, ca la disco in anii ’90. Ce e cu sunetele astea? Parca iti musca cineva din creier! Noooisee la doua microfoane, se canta TA TA TA si se sare. Toata lumea face poze, punkereala, happy hardcore, un baiat care striga “as vrea sa fim condusi de roboti!”. Muzica se danseaza cu pumnul in aer, este riot, se fluiera tare, dar degeaba, noise-ul acopera tot. Foarte bine puteau sa vina cu Harley-ul pe scena sa spulbere tot. Frecvente de sunet daunatoare urechii te enerveaza si te stimuleaza sa stranesti un pogo. Mult distors si o fata care iti striga la ureche ca l-a zarit pe Florian Pitis. Pauza, se iese afara, se alimenteaza la bar.


Skinstrument 

Playground-ul se muta in hol, unde Sosso nu mai picteaza, dar lumea se holbeaza la un instrument facut de un olandanez, la care se canta cu pielea, in doi. Cele doua persoane tintuite cu o mana in doua jumatati de minge devin parte dintr-un circuit. Cand se ating, printr-un curent mic, imperceptibil, genereaza sunet. Intensitatea atingerii determina frecventa sunetului. Toata lumea se atinge, se gadila, se trage de urechi “you look gay”, li se striga, “it’s fucking genious”, se raspunde si se concluzioneaza ca trebuie sa ne luam cu totii o astfel de masuta in hol, sa ne aruncam cheile pe ea, cand intram in casa.

photos by nights.ro

Pe scena fac sound check patru ninja din Detroit, cu fetele acoperite fie de ciorap, fie de batice, ochelari de soare si esarfe la ochi. MC-ul este adus pe scena, precum un orb. El ne va stresa cu voce, “Romania, Bucharest!”, isi arunca bandana, se uita la noi si ne spune “We are The Interstellar Fugitives. The Music will set you free”. Toata lumea isi da cu parerea, ca “sunt profi”, ca sunt “dubiosi, in sensul bun”. Pe Babylon 5 MC-ul urla “Chaooos”, iar in spatele tau, cineva ii raspunde “Destroooy”, de vreo 20 de ori. El este baiatul care l-a urcat pe scena pe MC. In semn de multumire, artistul i-a dat baticul. Nu e plin de sudoare. E nou. E promotional copy. E “chaos”, “your cargo across the Atlantic” si te misti incet, teleghidat, nicidecum agitat. Asculti: “We fight with music, the music is our weapon, is a burning spirit”, dupa care urmeaza miscare si focuri interstelare. Lupti si tu pentru orice, in primul rand, in prima linie, alaturi de ei. “Kill the Radio Station”, urla Mad Mike la microfon, lumea tipa, tipa si el, toata lumea aplauda, iar MC-ul explica, “the past is not about who you are, it’s about music”. Apoi ne promite ca ne da niste funk. Ne mai danseaza putin, ne mai spune o poveste: “There are things here that really cause harm to Romania. This is a piece of dope, LSD, heroin. It goes by many names. We call it crack!” si da cu bassul, de te bucuri ca “there are things here that really cause harm to Romania”. “You guys are familly, our East European friends”, te holbezi, dar in acelasi timp, bati din palme ca o foca. Publicul se suie cu ei pe scena, sa tinda impreuna la cer, in timp ce MC-ul urla de pe pupitru “Thank you Romania”. E ca la Cerbul de Aur, numai ca acolo scena se umple de copii. Acum nu mai e fum, acum este stroboscop.
photos by nights.ro

The Model apare la pupitru, nu are laptele langa el, dar il are in back stage, in frigider. A vrut sa-si ia camasa, dar a ars-o cu fierul de calcat si a venit la bustul gol. Lumea nu stie asta, dar este interesant de aflat, de ce crede lumea, ca e Modelu dezbracat:
- pentru ca e sexy
- pentru ca nu prea danseaza lumea
- ca sa ii iasa in evidenta cravata
- e show: el si pieptul
- face caterinca de Internullo
- pentru ca e pur
- pentru ca e model frate, e frumos
- compenseaza cu muzica
- pentru ca si-a pus cacao in lapte
- pentru ca vrea sa-l placa fetele

The Model isi incordeaza muschii, agita lumea bine si pune muzica corect. Prietenul lui, Lenny Kravitz misca fetele, intr-atat incat sa urmeze o piesa care le intreaba “Who’s your Daddy?”. Pica si sunetul. O fata a scos o mufa - fetele si mufele. “You don’t love me anymore”, canta Modelu, iar Sonnia Mooner pune razand mainile pe Dandy Jack si da a disperare din cap. Gigolo le cedeaza locul, iar zeita nordica a platanelor isi incepe setul invaluita de fumul propriei tigari ce sta tremuranda intre buze. Asta e momentul in care iti mai cumperi o apa si cazi pe-o canapea. E atat de gol incat s-a facut frig. Mai sunt cativa oameni, super rasfirati. Artistii oricum si-au ratacit placile in escala, la Paris, asa ca acum playeaza ceva imprumutat. Te imbraci si pleci. Sa dormi, sa te scoli, ca incepe din nou.

1 comment:

Watching Silhouette said...

si la UR se putea lasa cu un pogo haotic de zile mari:)