Razmerita la B52

Ieri seara, in B52, Shake Sauvage si Cosmiq Microbiq se miscau de zor la laptop si la playere. Le lipsea microfonul si m-am ofticat, pentru ca ei sunt singura voce din muzica electronica pe care o accept. Aproape ca tanjesc. Shake Sauvage a renuntat la muzica bip ba pa lu la si punea minimal (later edit: "Nu puneam frate minimal, cel mult o piesa"). Mi-a spus insa ca, in seara asta, la Embryo, se va intoarce in anii ’70. Era gol. Cativa stateau pe canapelele din piele, de parca ar stain limuzina, beau, vorbeau, beau, vorbeau. Ieftin la B52, sa tot bei si sa vorbesti. Printre franturi, il auzeam pe de dans cum se converseaza cu un inalt. “Asteptarea, asta este esenta minimalului. Mie asta imi place (…) asteptarea, asteptarea!”, spunea de dans. “Dar eu am un reflex de care nu pot sa scap”, explica inaltul. Dupa care muzica le-a inghitit cuvintele si n-am mai prins de la de dans decat ca “este o revolutie!”. Ritmul creste, piesa este buna, lumea fluiera un pic, iar tradintionalul “Bine Pagal!“ se transforma, undeva in spate, in “Libertate pentru Internullo!”. Mai pleaca niste oameni, parca suntem tot zece. Nota zece.