Continuitate

- hey ninja
- hehe
- te pregatesti?
- nu am ce sa ma pregatesc, ca astia nu au nici macar loc de pickup-uri, deci nu-mi ramane decat sa-mi iau mapa cu cd-uri si sa ma duc ca adrian eftimie, la club.
- iti faci o borseta.

Si plecam, undeva foarte aproape de Bucuresti. Clubul se afla in subsolul unei case cu firma luminoasa. Patronii locuiesc la etaj. Se doarme bine, daca setul e bun. Sotia este seful. Super om, super de treaba. A candidat si la Primarie, la consilieri. Nu a fost sa fie. In curte, au un Subaru. Si-au facut club, “ca sa avem clubul nostru”. Pe jos au pus gresie, ca intr-o bucatarie subterana. Au cel mai mic disco-ball din lume, cat o minge. Peretii vopsiti argintiu, sunt sparti din loc in loc, de niste gauri care lasa sa se vada caramizile, argintii si ele. Este un loc de depozitare, in care, la un moment dat, vor veni niste vrajitoare.
Poate daca se umple, este ok. Dar nu are cum sa fie plin. Este rece si neprimitor. Patronul este optimist insa, el stie ca lumea a migrat, precum pasarile, catre un nou club, cu lumini (!) si dureaza o perioada pana se vor intoarce. El inca spera sa faca ceva cu acest club, pentru ca are istorie. Bineinteles, au fost niste petreceri aici…


“Vreti sa beti ceva?”, “O ciorba”, ma gandesc, caci este foarte frig, este de geaca. Aerisirea se face prin gemuletul mic si dreptunghiular, ca al unei boxe. Se mai deschide o usa din dos, sa se faca curent si gata, este aer! Acum insa, pentru ca este frig, “nu prea aerisim”. Rezidentul a lasat un mix sa curga. Nu este house, este playback. Pe ring este toamna, este vremea tocului si a antilopei. Din pupitru, cei 30 de oameni se vad intepeniti. S-au refugiat toti la bar, printre fete cu parul facut cu placa. Se uita la niste imagini turistice care ruleaza pe-o plasma. Alterneaza cu super petreceri la Space, in Ibiza. Pai normal ca acolo vrei sa fii!

Problema in acest oras sunt “clubberii fara initiativa”. “Ei vin la club sa arate ca au sacou, sa se uite unii la altii, sa fie prezenti”, explica patronul esecul noptii. Mai radem, mai bem un suc de mere, si se intreaba: “Unde o sa ajunga tara asta? N-avem ingineri de sunet!”. “Aici asa e”, ma gandesc. Iar in timp ce ne conduce cu privirea, ne spune de ramas bun: “Asta este mosule! Astea sunt conditiile, dupa anotimp!” si rade resemnat. Rezidentul ne deschide poarta, isi cere inca o data scuze pentru ringul gol. Dar ce sa-i faci, chiar daca se deschide un nou club, cu lumini (!), tu “trebuie sa ai continuitate!”. Continuitate va spun…

published in ON