Exact cand credeam ca in viitorul apropiat nu am sa mai postez nimic, decat un carton pe care scrie “pauza de munca”, trec joi pe la Cubecast, cand erau in plin live si ce sa vezi, baietii s-au pricopsit cu o chroma noua, verde, zici ca e Matrix, gratie lui DJ Plan B, care este omul cu pontul. Este mult mai mare decat cea veche si albastra, dar au taiat din ea, pentru ca s-a pus problema intrarii in casa, din hol, prin baie. Si nu se cade. Providerul de net, care era si el acolo, mi-a explicat ca sistemul scheletului de care atarna chroma este exact ca cel de la portile castelelor, adica podurile care deschid drumul calaretilor, numai ca in acest caz, spun eu, nu sunt calareti, sunt minimaluti. Au taiat si din schelet, cu o panza de bomfaier in cateva secunde, contrar asteptarilor lui V, care isi luase o marja de lucru de 40 de minute.
Chroma, Cubecast, Inaltime, Suie Paparude
picture by Mr. V
picture by bf
Plecam, dupa ce, ca de obicei, mai stam si piesa asta, si ajungem la Martin, unde Suie Paparude isi lanseaza noul album, “A Fost Odata”, la doua microfoane si-un laptop cu Ableton Live. Mergem sa-l sustinem pe Dobrica, colegul meu de pagina din FHM si spirit cubecast dedicat trendului, care in aceasta seara a renuntat la puloverul cu guler de blanita, in favoarea unei camasi albe, si a unei cravate subtiri si negre, care danseaza teleghidata odata cu el. La intrare ma recunoaste omul cu bratara, culmea, de la cocertul Marduk! La garderoba este inchis, nu se distinge decat un maldar de haine tolanit in bezna. Vrem sa avansam, nu putem sa avansam, este full de copii si oameni la costum sau in tinute de servicu, fericiti rau, caci pe scena se canta bine, si ragga, si jungle, si danseaza fete pe masa, vorba aia, se presteaza, altfel nu ne-am reproduce. Se canta nostalgic sau se canta nou, se aude si trance, si break beat, si techno, si ma gandesc ca Suie sunt pentru Romania, ca Tiesto pentru Europa, mai ales ca o droaie de ziaristi fac “blitz”, “blitz”, in jurul lor, pe scena si pe langa langa scena, asteptand sa se termine concertul si sa ia un interviu. Dobrica multumeste publicului: “Danke schön, grazie, igrasie” si se amuza copios, tipa la ei "Nu va aud!", ei ridica mainile, de nu mai vezi scena, dar nu tipa, “Ce faceti ma?”, zbiara Dobrica din nou si zbiara si ei. Omul cu bratara se mira si el de grandoarea publicului, la plecare, dupa ce bem doar o bere, caci vorba cartonului, e “pauza de munca”, dar realizeaza imediat ca “100 de lei nu mai sperie pe nimeni”, deci pretul la intrare este bun. Al saptelea album e bun.Posted by [+_+] at 1.2.08
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Post a Comment